așezându-ți o coroniță de flori de
oleandru în olimp
~*~
timpul trecuse am vrut să te aștept o
mie și una de nopți
ai vrut să mă omori de o mie și una
de ori
zădărnicia mea era încrucișată de
încrucișarea morții
pe care nu eu o alesesem
pe care nu eu o prodovăduiam
complicata negație în
proto-indoeuropeană
pe care nu eu o atârnasem de
gardurile parchetului –general
&
vezi
între do de sus și do de jos
izbucnește cruciada copiilor
ce măcel de sânge pur
mi-am chemat eroii din literatura
universală
i-am adus la confruntare pe cavalerii
regelui Arthur
mi-am chemat zeii din Olimp
pe Afrodita
sirenele din marea nordului
nu mai aveam viață s-o văd pe
afrodita refuzându-l pe zeus
nu mai credibilitatea instanțelor de
ÎMPĂRAȚI
nu mai aveam credibilitatea ta
mi-era dor de coronița din flori de
smochin făcută de mâna ta mică
de smochinii
cei mai bătrâni
cei mai bătrâni
să-ți spun
să știi
să povestești nepoților într-un
carnețel bleumarin cu pagini aurii & roz
cum te plimbam prin ierusalim
printre spice crescute în balcon
printre spini& și cum îți împleteai fuioarele
trăind în cea mai mare smerenie
în cea mai mare neputință
& țară
PATRIA UNDE S-A NĂSCUT IISUS HRISTOS
apoi ai născut
apoi începuse viitorul
apoi ne pregătim de judecata de apoi
ne așezăm între tigru și eufrat
ești frumoasă ca un poem de w. blake
ești tăcută ca o gheișă –n kimono
imperial de mătase
ești înțeleaptă ca o mamă din
maramureș la cinci dimineața
la minus douăzeci de grade & o
pălincă
cum să-ți scot această coroniță de
flori
pe care însuși zeus
ți-a așezat-o gelos la trecerea mea
prin olimp
oricum athena sucombă de covi
oricum covizii și-au mai sistat
activitatea
oricum noi
eu & cu tine ne pricepem mai mult
la mitologii
& ne înțelegem cu viteza
covizilor
~*~
catalin afrasinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu