Valentina Teclici: UNDE LOCUIEŞTE MOŞ CRĂCIUN?

 

UNDE LOCUIEŞTE MOŞ CRĂCIUN?*

 

- Eu cred că Moş Crăciun locuieşte într-o carte de poveşti! spuse Iza, fără nicio legătură cu bătaia cu bulgări de zăpadă, din care s-au oprit ca să-şi tragă sufletul.

- Ba într-o poezie, împreună cu un iepuraş ce-l trage cu săniuţa pe crestele versurilor! o contrazise Sînziana.

- Am auzit că are un castel în munţi… Bătrânul castelan e însă foarte ocupat. Plantează brazi şi-i vrăjeşte să crească repede pentru a-i înlocui pe cei care de sărbători poposesc împodobiţi în casele noastre. Confecţionează jucării, răspunde la scrisori, la telefon… glăsui Claudiu dus pe gânduri.

- Poveşti de adormit bebeluşii! dădu Liviu din mână. Tot trebuie să aflaţi într-o zi, aşa că… sunt nevoit să vă mărturisesc: Moş Crăciun are domiciliul… în podul casei noastre.

-Nu se poate! L-ai văzut tu în carne şi oase?

-Nu, i-am văzut numai pelerina roşie, frumos împăturită pe o ladă. Am îmbrăcat-o după ce am scuturat-o bine de praf. Dacă nu mă credeţi, aşteptați câteva minute. Minutele au trecut cam greu, dar Liviu nu minţise. Şi-a făcut apariţia chiar în costumul de gală al lui Moş Crăciun. Gluga, prea mare, îi cădea peste ochi, iar pelerina era ca o trenă. Au îmbrăcat-o pe rând, au defilat prin curte, s-au amuzat gătindu-l şi pe Omul de zăpadă, bucuros să ia parte la joaca ce se încinsese.

-Parcă-i pe măsura lui! comentă Sînziana.

Omul de zăpadă se simţea grozav. De când îl înveşmântaseră copiii cu mantaua roşie, căptuşită cu vată pe margini, avea un chef grozav să facă daruri celor din jurul lui… Zâmbea, dar prichindeii nu observau şi, cum nimeni nu-i primea zâmbetul – singurul cadou pe care îl putea oferi, s-a necăjit atât de tare, încât i-au dat lacrimile.

Copiii s-au dus la culcare luând toată larma cu ei, uitând să-i spună: „Noapte bună, dragule-dalbule!” ori simplu: „Noapte bună!” fapt ce a sporit tristețea Omului de zăpadă.

Poarta a scârțâit şi, cu paşi uşori, s-a apropiat un bătrân cu o pelerină roşie pe umeri şi cu un sac mare în spate.

-Bună seara, amice! l-a salutat el pe Omul de zăpadă.

-Bună seară, bine ai venit, Moş Crăciun! răspunse el, recunoscându-l imediat.

-Au adormit, nu-i aşa? arătă Moşul spre casa adâncită în întuneric.

Bătrânul intră, puse daruri sub brad pentru fiecare, i-a sărutat pe copii pe frunte, apoi, în curte, s-a aşezat pe săniuţă şi şi-a aprins pipa.

-Grea singurătătea?

-Grea!

Moş Crăciun, cu pelerina fluturând prin zăpadă, a făcut doi bulgări mari, un al treilea mai mic, i-a pus unul peste altul, i-a modelat până a terminat o babă de zăpadă, voinică şi frumoasă foc.

-Să-ţi stăpâneşti băbuţa sănătos!

-Mulţumesc! Am şi eu o rugăminte, tuşi Omul de zăpadă emoţionat.

-Te rog! l-a încurajat Moş Crăciun.

-Spune-mi şi mie unde locuieşti?

-Parcă eu mai ştiu… Unde nici nu te aştepţi… Am locuit la Polul Nord… În tablourile unor pictori… Am acum o prietenă scriitoare şi… casa mea depinde de imaginația ei. În momentul de fată, de exemplu, locuiesc împreună cu tine într-o carte prichindică. Mai ciudat e că această cărticică-jucărică stă cu chirie într-o Casetă cu video-poveşti, mică şi ea dar fermecată, deoarece va invita sute de copii şi de adulţi la ea în vizită.

 

Valentina Teclici