Într-o țară ce trăiește pe datorie
Giorgiana Radu
19 Dec 2020
~*~
Miroase a sărbătoare.
Uliţele-s pustii.
Ignatul venit-a mai devreme pentru
unii.
Crăciunul îl petrec în avans.
Șoriciul, isprăvit înainte de a fi
desprins de pe hălcile generoase ale slăninei, n-a apucat să se răcească.
Colindele, înlocuite de cântece fără
rimă sufletească, răsună strident peste sat.
Anapoda par toate, vreme și vremuri,
și oameni.
Doar găteala festivă e aceeași.
Covrigii se vor usca în cămări.
Nucile s-au îngrijit mai vrednicii să
le culeagă înaintea celor în drept.
Crăciunul acesta are oricum interzis
la sorcovit.
Doar unii au dezlegare.
Ei ne colindă zilnic, cu insultă.
După ce s-au văzut cu merindele
noastre, acum nu știu cum să și le împartă. Toți vor tot.
Nu se mulțumesc cu puțin.
Puținul e pentru noi, cei care
acceptăm prea ușor nimicul lor.
Chiar și la masa de Crăciun sunt
dispuși să poarte negocieri, dacă e musai, numai să le parvină bucata aleasă,
porția cea mai cea. De data asta au uitat să mai joace, să mimeze buna intenție
și smerenia.
Mediatorul pare și el depășit.
Nici dorințele lui nu stau să se
împlinească.
Peste tot plutește izul
incertitudinii. Coronavirusul începe să devină parte a conviețuirii. Nu toți îl
iau în serios. Până într-o zi, când ce va fi, va fi.
Mulți pensionari își așteaptă dreptul
cuvenit după o viață de muncă, cu adăogiri considerabile în procente, uitând că
suntem o țară ce trăiește pe datorie.
Salariile și pensile se plătesc din
împrumuturi.
Ne dorim standarde de trai mai
înalte, de fapt decente, dar plapuma noastră a intrat la apă demult.
Miroase trist a sărbătoare, a
neajunsuri, a nedreptate.
Și noi suntem, ca mereu, singuri.
Ei sunt cu ei, exersând televizistic
gâlceava.
În aparență se bat pentru echitate,
pentru binele național.
În fapt, aceste dialoguri belicoase
au un singur perdant.
~*~
Giorgiana Radu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu