CORESPONDENŢĂ SECRETĂ*
Patru stilouri… pe patru foi
Dragă Moş Crăciun…
Iza,
Sînziana, Liviu şi Claudiu şi-au propus să-i mulţumească Moşului pentru daruri,
mai ales că Moşul a fost foarte inspirat, aducând fiecăruia exact ce-şi dorise
mai mult. Peniţele stilourilor
se poticneau
pe foi. Poate cuvintele îşi puneau piedică unele altora, fiindcă era vacanţă şi
orice scriere semăna cu un fel de temă pentru acasă.
- Hai să lăsăm fleacurile şi să ne
jucăm! Doar ştim cu toţii că Moş Crăciun nu există.
- Ba există! În toate darurile pe care
le primim…
- În toate poveştile şi poeziile despre
el…
- Şi-n desene… vitrine...
- De Oraşelul copiilor aţi uitat?
- Aveţi dreptate. Cum să nu existe Moş
Crăciun, când ieri, chiar eu am numărat vreo cinci în oraş. Deci, lăsaţi
pretextele şi, la scris!
- Bine! Nu s-a pus problema că nu ar
exista cineva atât de evident în timpul sărbătorilor de iarnă. Ci alta. Ce nume
şi adresă trecem la destinatar.
- Hai să deducem!
- Hai! Moş Crăciun, numele.
- Perfect! Strada?
- Strada? A, da. Decembrie, nr.25.
- Localitatea: Daruri.
- Şi… ţara?
- Copilărie.
- Acum că ştim adresa… n-avem de ales.
Scrisorile de mulţumire trebuie duse până la capăt, puse în plicuri…
- N-am putea să punem toate foile
într-un singur plic?
- Da ce, Moş Crăciun a adus un singur
cadou pentru toţi patru?
- Patru cadouri transportate într-un
singur sac, dar asta nu are nici o legătură. Gândiţi-vă la bucuria lui când va
primi de la fiecare câte o scrisoare.
- Mda!
- Ce staţi? La treabă!
Peniţele
alunecau harnice pe foile albe. Era clar că între timp inspiraţia se întorsese
acasă, înşirând sprintenă cuvinte calde pentru Moşul care în fiecare an îşi
lăsa baltă treburile gospodăreşti şi venea împovărat cu bucurii pe la toate
casele cu copii, ori cu oameni mari care aveau în sufletele lor câte un
ştrengar, ce-şi făcuse acolo teren de joacă.
Sînziana a
vrut sa citească scrisoarea, dar Iza, Liviu şi Claudiu nu i-au dat voie. Ştiți
de ce?
Pentru că
erau siguri că voi, dragi copii, care citiţi acum această poveste, aţi fi
crezut că a copiat scrisoarea pe care tocmai aţi expediat-o Moşului…
Că ați pus
la cutia poştală o asemenea epistolă de mulţumire, nu-i aşa?
* Caseta cu
video-poveşti – Daruri de la Moş Crăciun, 9 poveşti în colaborare cu Cezarina
Adamescu şi Ene Stanciu, Editura Galateea, Galaţi, 1992
Valentina
Teclici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu