NICOLAE MĂTCAȘ - CATRENE MIGRENOGENE - O nouă cultură: a „deșteptării”?

 

CATRENE MIGRENOGENE

O nouă cultură: a „deșteptării”?

Puși cei șapte vechi pitici sub clada

Noii viziuni din Coasta Orbului,

V-ați mira ca Alba-ca-Zăpada

 

Să ajungă Neagra- (da!) -ca-pana-

corbului?

 

 

~*~

 

Demolarea de statui ale părinților

fondatori ai Americii

S-a-ncins în zvon de marímbe,

Cavernal, cultul damblalei.

Cât le-a mai rămas să schimbe

Și numele capitalei?

Ecou al mișcării neomarxiștilor

nord-americani în Ardeal

Când se-mbracă-n bronz vreun cioclu,

Niscai prinți, baroni ceapcâni,

Cum de sunt dați de pe soclu

Cărturari și buni români?

Întâlnire fructuoasă între omologi

Nimeni n-a venit să ceară,

Nimeni nu-i dispus să dea.

Vom intra în Schengen, dară,

Doar când Dumnezeu o vrea.

La sfântu-așteaptă?

Toți ne iau cu zăhăréle

Că ne-ar vrea-n Schengen. Sehr gut!

Vor veni vrémile cele

Când proba-vor că ne-au vrut?

Local kombat

Cum se-mburíc’-un cancelar în vrie

Că are rezistență de inox!

Da, știm și noi că-i tare-n nătângíe,

Dar să vedem cum va pará la box.

Categorii diferite de migranți

Vin urgíi, vin țânci și țânce,

Vin pe tanc și pe șalupe:

Azilanții – să mânânce,

Ocupanții – să ocupe.

Rusia își procură armamentul lipsă

prin comerțul cu diamante nesupus

sancțiunilor

Moare lumea după diamante,

Prescriindu-și rolul de proscris.

Să nu vadă ele că-aduc moarte,

Preschimbate-n arme de ucis?

Noi cu garanția, ei cu-obrăznicia

Cu nebunul nu te pui,

Că-i o dronă, că-i un cui.

Pe când NATO garantează,

Rúsia, pe șest, sfidează.

Denazificare a cerealelor?

Unii rad, de pe poziții,

Magaziĭle cu muniții,

lții, -n fúrii viscerale, -

 

_______________________

Hálele cu cereale.

Generalii cad, dar nu pe câmpul de

luptă

Mor subit în închisoare,

Cad de la etaj, din funcții...

Nimeni nici o vină n-are?

Ne vor spune când, defuncții?

Pedeapsă pentru ieșire de sub

ascultare?

Cum trăgea la hăisa curba,

Își ieși din pepeni Bulba:

„Așa cum te-am fost creat,

Tot așa te-am lichidat!”

Barosul s-a întors ca bumerangul

Bandit feroce, nici prin gând să-i

treacă,

Oricât de grijnic și păzit ar fi,

Că cine scoate sabia din teacă,

De sabie el însuși va pieri?

Dronele și zonele de la margine de

NATO

Nu le ia la ochi radarul,

Păsări glonț zburând pe cer,

Dar le vede buliharul

Pe pământ – bucăți de fier!

Reacții pe cele două maluri ale

Danubiului

La vecini, pe malul stâng,

Drone cad - foc în părâng.

Noi, cu cușma pe-o ureche:

„Să ne temem de-o ... tindéche?!”

Străin să fii și tot te-ar înțepa

(inima)

Pe malul stâng, sub drone, case cad.

Au nu te-nțeapă când le zici străine,

Căci, dacă mai gândești cu-adevărat,

Și oamenii, și locurĭle-s române?

Uite drona, nu e drona

Vecinul vede de pe malul stâng

Cum pică drona fix pe malul drept.

Vecinul de pe malul drept, nătâng,

Infirmă, cu „intrusul” dârz dând piept.

 

Bășcălie de român pe seama dronei

În plin război, prin hău când înotăm,

Ne sfătuie-un poznaș s-o căutăm

Nu unde face Dunărea o buclă,

Ci mai la vale, -n Africa, în junglă (!).

Situație fluidă în privința ... greblei

După zile de negare

Că vreo dronă-ar fi picat,

La o simplă căutare,

Chiar de ea ... s-a-mpiedicat!

Nici pRinși cu mâța-n sac nu le pică

nasul

După timpi de căutare –

Nu tu dronă, nu trasór,

Dând de ele, se răscoală

Că-s luați peste picior.

Dacă tăceai, filozof rămâneai

Modul de-a fi trași pe sfoară

Chiar și-n cazul unui práur,

Ne convinge-a câta oară

Că tăcerea e de aur!

Iepurăríe

Cu bravúra lor poltrónă,

Șefii noștri-n bară-au dat-o:

Adevărul despre dronă

Să ni-l spună SUA, NATO!

Păsăret cu ciocul de oțel

Pașnic păsăret din lumea mare

Vara-n Deltă se-așternea lăicer.

Azi în locul păsărilor rare

Drone mortifére zbor pe cer.

Frica păzește bostănăria

O fi-n aer drona, n-o fi drona,

Nici un Ordin știe Teuton,

Dar de frica lui Tartúffe/Mamóna,

Izoléte facem de beton.

S.O.S.: Copiii ucraineni din

teritoriile ocupate sunt supuși

ienicerizării!

Îl tot credeam un simplu istorism,

Pierdut pe veci cu lumea otomană,

Oripilați, acum, că-i realism,

Fructificat de-o gintă subumană.

Calul de dar azi se caută-n gură?!

Ábrams-ul cam face fițe?

Solu-i pare mlăștinit?

Faĭne mâncări, socăcíțe,

Doar că rău le-ați mai servit!...

Și moldoivanul tot la neam se trage

Și-un mankurt se simte bine

În salinele române,

Nu merge la Solikamsk

(Darmite la Verhojansk!).

Cum oare-un moldoivan

Va grăi c-un ardelean?!

 

~*~

NICOLAE MĂTCAȘ