https://www.youtube.com/watch?v=-lTH0NX93Fg
Todica - "My Gift Comes From God" Prince
Pisica alba am crescut-o de cum a fost nascuta in
bratele mele. Am primit-o de la un fin care incerca sa se scape de o duzina de
noi nascuti. Asa cum ai trait si tu experienta am alaptat-o cu bibironul,
imbaiat-o si crescut-o pe burtica mea in fata televizorului. Eram burlac
peatunci. Pisica neagra este iubitul care o viziteaza zilnic si impart orele in
spatele casei iar batrana neagra am gasit-o refugiata in spatele portii mele
calcata de o masina. Se tara doar pe picioarele din fata. Era inebunita si stresata
de incepuse sa-i cada blanita de pe spate. Nu te lasa s-o atingi. I-am adus de
mancare, aruncand bucati de carne ca unui leu in cusca pana sa inzdravenit si a
ramas la mine. Odata sa inecat cu un os de peste si a trebuit s-o prind de dupa
cap cu o manusa de sudura ca sa nu ma sfasie si cu un patent, cioc de gasca i-am
cascat gura si i-am scos osul din gat. Eu sunt plecat deacasa ziua. Le
intalnesc doar dimineata si seara cand le hranesc. Ne-am obisnuit impreuna asa, fiecare cu intimitatea sa. Nu avem nevoie de alti alieni din univers. Ar trebui
sa invatam sa-i cunoastem pe ai nostri.
Cu drag,
Ben
Dragă frate Benule,
Nu ți-am scris demult... Nădăjduiesc să fii bine, cu
toți cei dragi ai tăi. Cum este vremea la voi, la mijloc de noiembrie? La
Timișoara este încă bine, călduț, mai dă soarele, a și plouat un pic, covorul
de frunze moarte ne pune la treabă, îl măturăm de pe trotuare să nu se facă
mâzgă atunci când plouă. Eu mă bucur de vremea bună mai ales pentru o trupă de
pisici care s-a aciuat în curtea și grădina noastră, le hrănesc, le-am
improvizat niște căsuțe - și mă rog să fie ocrotite! O să-ți povestesc acum
despre o minune a acestei toamne.
Toți câinii pe care i-am avut alungau pisicile, nu
i-am putut convinge să le tolereze! De când ne-a părăsit și ultimul,
încet-încet pisicile au aflat că eu le iubesc și că la mine găsesc mâncare
mereu. Ce mare bucurie ne face Bunul Dumnezeu când ne dă posibilitatea să
hrănim, să alinăm, să mângâiem niște ființe!...
La ușa noastră a crescut pisica Blanchette, mai intra
uneori în bucătărie, dar nu voia să fie închisă în casă, ci îi plăcea să
circule la încă două-trei case de lângă noi, să-și facă prieteni, să fie bine
primită și tratată peste tot. Ea are un comportament de pisică aristocrată.
Când s-a făcut mare, o altă pisică din zonă ne-a „plantat” în grădină un
motănel portocaliu. Frumos foc, portocaliu, ca un pui de leu, de aceea l-am și
numit Leo, poznaș, îndrăzneț, dar nu ne-a permis să-l atingem, nicidecum să-l luăm
în brațe - spre deosebire de Blanchette, care adoră să stea în brațe, să fie
mângâiată, alintată. L-am hrănit bine, a crescut la noi, acum este un pachet de
mușchi! Deși are numai vreo șase luni, este mare și puternic - un demolator,
nu-i rămâne nimic nescormonit, nedesfăcut, nedărâmat! Îl iubim nespus. Se
profila un viitor mascul alfa al zonei, însă el ne-a dezvăluit o latură a
ființei sale de-a dreptul uimitoare! Între timp, pisica-mamă, Mica, a mai adus
un pui din aceeași serie, venea și ea zilnic la masă, se juca cu cei doi pui.
Al doilea pui, Porto, era identic cu Leo - ca să-i deosebim, trebuia să le
vedem vârful cozii, unde era o mică diferență de culoare. A trăit și Porto
fericit la noi, s-a mai mărit, într-o zi a vânat o vrăbiuță și a prins curaj.
După această ispravă, a plecat și nu s-a mai întors. Mica vine zilnic la masă,
dar el n-a mai apărut. N-am vrut să credem că i s-a întâmplat ceva rău, am
preferat să credem că l-a adoptat cineva pentru cât de frumos era! Rămas
singur, Leo era atât de trist, abătut - el, care se juca cu frățiorul Porto cât
era ziua de lungă, când toată curtea și grădina erau ale lor!
Între timp, o pisică a nimănui a născut trei pisoi,
era cu ei pe stradă, m-am alăturat și eu vecinilor miloși care-i hrăneau... dar
ei treceau de pe o parte a alta a străzii și, într-o zi, inevitabilul s-a
produs: un puiuț a murit, lovit de mașină. Când Leo a descoperit pisica din
stradă cu cei doi pui rămași în viață, a făcut echipă cu ei și, în final, ni
i-a adus în curte. Pisica are culoarea calico (alb, bej și negru) - considerată
norocoasă -, un puiuț, fetiță, este tot calico, iar băiețelul-motănel are și
pete gri, moștenire paternă, probabil. Leo, deși încă nu este adult nici el, a
început să aibă grijă de pui ca un adevărat părinte. Cei mici stăteau pe el ca
pe o cloșcă, el îi spăla, la mâncare îi lăsa pe ei, deși micul motănel îl
hârâia uneori! Leo era din nou fericit că avea cu cine să se joace. Dar
fetița-pisicuță nu respira bine, stătea retrasă, se vedea că este bolnăvioară!
Nici Leo, nici pisica calico cu puii nu ne lăsau să-i atingem, erau
sălbăticuți. Într-o zi de joi, am reușit să o prind pe cea mică, mușcată,
zgâriată pe mâini, neavând experiență cu pisicile - eu, mamă de câini
profesionistă! Am dus-o la medic, la un cabinet din apropiere și m-am
cutremurat auzind diagnosticul: tânăra, frumoasa și inimoasa doctoriță mi-a
spus că pisicuța a fost și ea lovită de mașină, pe partea stângă, are diafragma
ruptă, iar organele din abdomen sunt intrate în cutia toracică. Să-i fac
radiografie, apoi să revin la cabinet pentru operație. Până a doua zi, alți doi
medici veterinari cu care m-am întâlnit prin voia întâmplării au făcut o
prognoză pesimistă: o asemenea operație este foarte dificilă, foarte
costisitoare, pisicuța este prea mică, nu va rezista! Dar eu nu m-am
descurajat, știind cât de bine s-a comportat doctorița care a evaluat-o. A doua
zi, vineri, m-am dus cu radiografia care confirma diagnosticul și am lăsat-o pe
Dolly pe mâinile medicilor, pentru operație. I-am pus numele Dolly pentru că,
la cele doar 900 de grame și vreo două luni de viață, era ca o păpușică vie!
Între timp m-am rugat mult pentru ea, am invocat și ajutorul Sfintei Rita,
protectoarea animăluțelor și ajutătoare în situații disperate. Vineri
după-amiază m-a sunat doctorița, Dolly a supraviețuit operației, nu m-am
îndurat să o las peste noapte acolo, am fost și am luat-o acasă. „Problema ei
nu este operația - a zis doctorița - ci plămânul! Plămânul stâng este afectat
în întregime de contuzie.” Dolly respira cu un singur plămân. Cât putea fi un
plămân al ei? Probabil cât buricul degetului meu mare, de la mână. Știam că
prima noapte postoperatorie este cea mai grea și am decis să fac „de gardă” la
micuța Dolly. După operație mai avea 700 de grame! Doctorița salvatoare mi-a
dat toate indicațiile pentru orice situație care ar fi putut apărea. Mi-a dat
antibiotic, analgezic etc. Am plătit o sumă modică pentru operație și
medicație, Dumnezeu chiar și-a făcut milă de Dolly, Sfânta Rita a făcut o
minune! Seara, după ce s-a trezit complet din anestezie, Dolly mânca, era
vioaie, sărea ca o veveriță, respira mai bine. Până dimineață, la fiecare o oră
și jumătate i-am introdus prin branulă, alternativ, ser fiziologic și glucoză.
A doua zi am început să-i dau analgezic și antibiotic, o pastă cu
multivitamine. S-a obișnuit repede cu litiera, nu murdărește prin casă. Luni
dimineață am dus-o la control, era foarte bine, medicii s-au bucurat de
reușită! Apoi i-am făcut carnețel și a devenit „fetița” noastră. Este
incredibil cât de repede s-a recuperat, nu-i mai rămâne niciun spațiu
neexplorat, se suie peste tot, sare, se cațără, se joacă - și îmi toarce! Imaginează-ți,
Benule, o ființă atât de mititică, stând lipită de mine și torcând ca o
pisică... mare, adevărată!!! Deja a mai luat în greutate, a trecut de un
kilogram! Noaptea mă caută, vine cu căpușorul pe perna mea, se cuibărește la
gâtul meu, devine un „guler” cald și moale, viu, sau își potrivește gâtul pe
mâna mea, mă miroase și este nelămurită, de ce nu torc și eu! Ochii ei mari și
umezi se uită într-ai mei și pare a mă întreba: Ai crezut că se poate întâmpla
așa o minune?
Doctorița mi-a mărturisit că au pierdut o pisicuță cu
o malformație, situația era prea gravă și n-au putut-o salva - dar și-au promis
să salveze altă pisicuță în locul aceleia. „N-au trecut nici două săptămâni și
ați venit dumneavoastră cu Dolly! Este o pisicuță rezistentă și norocoasă!”
Pentru mine, Dolly este un dar divin, este privilegiul
de a fi făcut parte și eu din economia unui miracol, este o dovadă - alături de
multe altele - a Milei lui Dumnezeu.
Îți voi trimite poze cu toată echipa pisicească pe
Messenger.
Dumnezeu să te binecuvânteze alături de toți cei dragi
ai tăi!
Cu prietenie,
Alex
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu