Melania Rusu Caragioiu - MĂRȚIȘOARE de 1-8 MARTIE

 

MĂRȚIȘOARE de 1-8 MARTIE

de Melania Rusu Caragioiu

 

 

~*~

 

M Ă R Ț I Ș O R

 

Cu aripi albe de zăpadă,

Din geana cerului zburat,

Fir de noroc a fost să cadă

El, ție, ți s-a închinat!

 

Un mărțișor, o primăvară

De haină ți s-a aninat

Și totu-i pur, înmiresmat.

E tandră raza și sprințară,

Și-n suflet un alint curat.

 

 

 

8  M A R T I E

 

Tot ce este candoare

Sub cerul fără neauă

Și ghiocei în pajiști

Și dragostea lor nouă,

Le port în gând  cu tine,

Iar serile îmi cântă

Din arse ocarine.

 

Destinul îmi presară

Clopoței albi de jar

În clipe de iubire,

În inmă cu tine,

Prea vii, în calendar.

 

Te-aștept lângă fereastră

Am pus și dor în glastră.

De ziua ta un cântec

Pe-ascuns am învățat:,

Tu-n cânfecul de vrajă-mi

Cântai, alint, curat.

 

atâta bucurie

Și-n crâng e sărbătoare,

Și toate sunt frumoase

Precum e -o albă  floare

 

 

 

REVERIE DE 8 MARTIE

 

Râde soarele-n fereastră,

,,Glasul” lui e primăvară,

Ghiocei am pus în glastră

Să-nflorească a doua oară;

 

Zâne-n , în haina lor scrobită,

Pleacă-n câmp de dimineață;

Trec, sar peste zări grăbite,

Le zâmbesc bujori pe față...

 

Clopoțeii albi, de vrajă,

Stău pe masă-n gingâșie

In sclipirea lor de iie

 

Vine din eter o undă:

Clopoței ce ne inundă;.

Zâne le șoptesc să crească

 

În grădină, sub fereastră!

Clopoței din ,,câmpenească”...

 

 

 

POVESTE   DE   PRIMĂVARĂ

 

Un ghiocel cu o scufie cât un degetar,

Cu glasul lui subțire de cleștar,

Vestea într-o bună dimineață: „Bun sosit”

Prințesei Primăvara.

A primit

Solia lui de la bătrânul Lut,

Rotundul Glob, ce toate le-a știut,

Dar cum Frumoasa alerga prea sus,

Micul, plâpândul ghiocel s-a smuls

Din brazda lui, de lângă mama tină,

Suind spre a Primăverii albă mână …

 

Cling, cling, spuneau petalele de-omăt,

Lovind în vântul ce zbura încet,

Înfășurând lăstari abia pocnind

Și muguri proaspeți așternuți pe grind.

 

În dansul  ei , scânteietor, în  soare,

Măiastra fată presăra-n răzoare

Din părul ei: cer, frunze și petale,

Acoperind a iernii aspre zale.

 

El, mândrul ghiocel, întâiul sol

Ce s-a trezit din patul de zăpadă

Suna lumea de flori, din stratul  gol

Și razele grăbite să le vadă  !

 

Și s-au tot dus în jocul lor sprințar

Spre un castel ce se numea Florar

!

M A M E I

Tot ce e mai albastru din cerul blând de vară,

Mai alb ca neaua iernii cernută peste câmp,

Mai plin de nectar dulce -  potirul mic de floare,

Ție-ți închin, măicuță, cu gingașul meu gând.

 

Te-aștept lângă geam astăzi, să fiu cu toate gata :

Am pus și flori în glastră, le-am cumpărat cu tata,

Un cântec pentru tine-n ascuns am învățat !

Nu am uitat cum seara-mi cântai când m-ai culcat.

 

Resfiri în jur lumină;  mereu spuni: ,,se cuvine”,

Și bucuria vieții mi-ai dat-o de la tine.

*

Măicuța mea iubită ești pentru mine-un crez,

Simt bucuria vieții primită de la tine

Cântând mereu în suflet și am să o păstrez.

Timișoara, 1979

 

 

 

NĂLUCIRI

 

Din clopoţel un clinchet de sonet,

Un sunet firav ca un Si pe-o coardă,

Un firicel, încopitat de-o hoardă,

Se tot ridică într-o rână, încet...

 

Îşi face loc cu greu prin praful tinei

Nădăjduind către a apei rază-

Mirajul însetatului spre-o oază...

Nedumerită lumea-ntreabă: Cine-i ?

 

Se rupe-n franjuri armonia serii,

Fragil se-nşiră trilul din peniţă,

Cum creşte iarba-n uscăciunea verii...

 

Şi când prind vreo silabă pe igliţă

Îmi construiesc statui din fumul cerii

Şi-aud năluci cântând în foi de viţă.

Timişoara, 1997

 

 

 

S Ă R B Ă T O A R E

 

Am adus în dar o floare celei mai gingașe flori,

Ca de fiecare dată, Martie, de-atâtea ori !

Timpul a trecut, doar  clipe, peste pragul viselor

Și-a lăsat în urmă maldăr de sublim multicolor.

Astăzi fuge mai departe, peste anii tot frumoși,

Cu succese mărunțele, sau cu pași mai viguroși.

Are prinsă-n poala hainei o pleiadă de arici;

Toți se scutură-n cărare și se pierd cu poante mici.

Drumul netezit în cale se desface tot mai lin,

Visele prind mereu viață, ca în basmul „Cătălin”.

Generoasă, răbdătoare cu bieții inoportuni,

Stă ca o regină-n jilțu-i, printre răi și printre buni...

Este mică ? Este mare ? Sufletul ne spune mult:

Martie vesel, printre ierburi: ,,LA mulți ani, Mulți ani ! Tumult !

 

 

 

DE  ZIUA  MAMEI

 

(adaptată și pusă pe note de compozitorul

SILVIU  ALMĂJAN -Timișoara

De ziua ta, măicuța mea cea buna,

Dac-aș putea ți-aș prinde în cunună

Toți trandafirii zărilor, ușori

Și cântecele ca pe niște flori

Și razele de soare și de lună!

Pe toate ți le-aș împleti-n cunună...

Dar până cresc nu pot, oricât aș vrea,

Decât să te iubesc, măicuța mea !!!

 

 

~*~

Timisoara,1968

Melania Rusu Caragioiu