Marian Ilie - A doua răstignire

 

A doua răstignire

 

 

~*~

 

Plâng pajiști, lanuri, codrul plânge

Tot regnul, cât ar fi de teafăr

Văzând ce greu apasă crucea

În cârca Marelui Luceafăr

 

Că de Luceafăr în mulțime

Este știut Eminul drag

Pătruns cu raza-I majestuoasă

La fiece român în prag

 

Iisus din Pont îi spun poeții

Necrezători în farisei

Ce seamănă deșertăciune

Și dezbinare între ei

 

Își strigă ura fariseii

Acoperindu-I lungul geamăt

Cu lungi discursuri insalubre

S-acopere- al mulțimii freamăt

 

Îl răstignesc a doua oară

Cu gândul de a-l arunca

În văgăunile uitării

Ca pe-un colet în debara

 

E-a doua oară când pe cruce

Îl pironesc, ca pe Cristos

Căruia, veșnic, printre oameni

I-a fost apostol credincios

 

Strig, dar, în numele mulțimii

Luați aminte, farisei

Lăsați-l viu pe Eminescu

Râu de cuvinte și idei

 

Ce, izvorând de sus, din ceruri

Mai udă înc-acest pămâ

Grădina Bunei Maici Celeste

Cu apă din Izvorul Sfânt

 

Lăsați cuvintele-i să curgă

Lăsați copacii-n legea lor

Din lemnul crucii voastre grele

Mai meșteriți cozi de topor

 

Că astă îndeletnicire

V-a subjugat cu vraja ei

Și-așa ne-ați întinat  de secoli

Țara și neamul, farisei

 

Nu-L răstigniți a doua oară

Prea multe-ar mai avea de spus

Și de făcut - trimis de Domnul

Precum Al Doilea Iisus

 

~*~

Marian Ilie