Vasilica Grigoraş - FLUTURI ÎN SIMFONIA TIMPULUI

 

 FLUTURI ÎN SIMFONIA

TIMPULUI 

 

~*~

 

Statuie încremenită

pe-o alee dosită

de privirea trecătorilor

simțea mireasma iernii

emanată de pielea ei rece

și sufletu-i înghețat.

 

Cu capul plecat

cu chipul palid

buzele mult prea strânse

și respirație superficială

își caută liniștea

în freamătul vântului

și clătinarea brațelor copacilor

în uguitul porumbeilor

și croncănitul ciorilor

în fumul gros al hornurilor

care umple nestingherit norii.

 

După lungi așteptări

și întrebări făr’ de răspuns

câțiva fulgi timpurii de nea

îi mângâie timid umerii

scuturați de suspine adânci.

Încet o lumină țâșni de niciunde

risipind umbrele lungi

ale privirii pierdute

își auzi ecoul propriilor pași

în catedrala inimii îndrăgostite.

 

Întâmplare fericită

a unei noi revărsări

de fluturi neastâmpărați

în simfonia timpului.

 

 

 

ROSTUIREA CUGETULUI

 

Sub o lumină

abia pâlpâitoare

cu glasul gâtuit de melancolie

îmi roiesc prin minte

zeci de gânduri colțuroase.

Un coltuc de lună

ivit pe neașteptate

îmi gâdilă verticala profilului

cu zâmbet tandru

de copil zburdalnic.

Depășesc tremurul convulsiv

dornic să mă cucerească

îmi arborez un aer solemn

și trăiesc surprinzătoare

clipe de bonton.

Cu umblet meșteșugit

încordez toată vlaga

chibzuit adunată în timp

îmi rostuiesc abil cugetul

și m-avânt într-un zbor vivace.

 

 

 

CAII ÎNARIPAȚI

 

Încurajată de-o clipă trecătoare

privesc prin ferestra

cerului de ceară curată

văd caii înaripați care zburdă

prin refugiul minții ascuțite.

Herghelia evadează

cu iuțeala rafinată

a autonomiei mult dorite

iar aleanul de candoarea ierbii

le răcorește sudorile.

Traversează pe zebra

alcătuită după regulile

unei logici coerente

scuturându-și coama trufașă

de greșelile flagrante.

Iubirea înfiripată

rupe dârlogul gândului îndărătnic

îmbrățișează imașul trăirii

și dincolo de fiecare dimineață

îl împrospătează cu o sărutare.

 

 

TÂMPLA DESTINULUI

 

Ziua mijește estetic

verdele lenevos își ridică

privirea încercănată

de ceasul nopții

văduvă de poezie.

Îmbracă cerul cu vocale

sădește consoane

pe pământul reavăn

și cu voce sacadată

așează accente pe silabe.

Cu vigoare neostoită

pune semne de punctuație

pe spațiile dintre cuvinte

dând glas copiilor lirici

să se răsfețe în propriul sine.

Pe pergamentul inimii poeților

un val de idei și trăiri

iluminează cu har

un tablou miraculos așezat

stindard pe tâmpla destinului.

 

 

NU, PLÂNSULUI ÎN SURDINĂ

 

O fire pătimașă

dornică să umble în voie

descusea fir cu fir

arheologia emoției

ce ardea de un dor năpraznic.

Surprins până la uimire

de noblețea simțămintelor

sufletul i se umple de viziune

reținându-și grabnicul suspin

și-nfrigurarea dispăru.

Se imaginează pe lungi poteci

din pădurea falnicilor brazi

simte oftatul profund al rășinei

care curge în boabe înmiresmate

ca niște lumini de aur.

Își scaldă ochii

în cerul râului dezghețat

îneacă pentru totdeauna

plânsul în surdină

eliberându-și lutul firii de durere.

 

 

ȘAH-MAT REGELUI LIRIC

 

~*~

 

La drum de seară

i-am dat întâlnire

marelui rege liric.

Cunoscându-i filonul nobil,

speram să mă invite la palat

pentru o nouă șuetă amicală

doldora de inspirație.

Deloc politicos

și cu o alură lenevoasă,

n-avea chef

să stea de vorbă.

Cu delicatețe, l-am îmbiat

la o partidă de șah

cu toate piesele așezate.

Regina stându-i mereu alături,

curtea plină de pioni

ca niște soldați în gardă

pe cai năzdrăvani.

Nu lipseau nebunii

care mergeau

tot timpul pe diagonală,

spre deosebire de ture

care știau același drum,

pe verticală și pe orizontală.

Nu eram străină

de schema lor,

însă intenția mea era

să ne jucăm de-a poezia.

Să tricotăm stihuri,

să brodăm epitetele potrivite,

să țesem metafore nemaiîntâlnite

și multe alte figuri de stil

cu parfum de regina nopții

pentru o nouă carte.

Nereceptând dorința mea,

am simțit nevoia să mă răzbun

cu un aer șăgalnic,

surprinzător și pentru mine.

I-am dat șah-mat cu

„Fulgurații tihnite”,

moment în care mi-a întors

o ocheadă drăgălașă,

felicitându-mă sincer

pentru mutarea inspirată.

 

~*~

 

 

 

SIMFONIA TIMPULUI de Ben Todica, versuri VASILICA GRIGORAS

Un audiofotoclip recitare la versurile poetului din volumul Fulgurații tihnite / Vasilica Grigoraş . – Iași : Editura PIM, 2023 intitulat: FLUTURI ÎN SIMFONIA TIMPULUI ~*~  Statuie încremenită / pe-o alee dosită / de privirea trecătorilor / simțea mireasma iernii / emanată de pielea ei rece / și sufletu-i înghețat.

https://www.youtube.com/watch?v=WW51KOGkLmY&list=UUSFFibprnULnO50cZTNvgCw

https://youtu.be/WW51KOGkLmY