CINE
E DE VINĂ
-
fila imaginara de film -
Nu pot dormi. E 4 am. Încerc de vreo câteva zeci de
luni bune, chiar ani poate să mă reconectez cu Nefertiti. Am zburat cu balonul
pe deasupra ruinelor Egiptului și din orașul Cairo nu au rămas decât munți și
dealuri de cărămizi și moloz erodat de ploile ce au urmat după războiul din
Orientul Mijlociu. Nu știu ce a fost că de câțiva ani am fost prizonierul casei
mele scufundate în crăpătura pământului la un kilometru adâncime după
cutremurul din 2021. A avut loc o ciocnire nucleară acum doi ani, azi fiind
2026. Parcurg dealuri de cărămizi aurii, albăstrui și roșiatice când îi spun
ghidului să mă ducă la ruinele piramidale care se vedeau intacte cunoștințelor
mele.
Totul e pustiu. Nici țipenie de om. Am așezat cortul
și am hotărât să dorm aici. Dacă nici la noapte nu o voi întâlni, va trebui să
plec în România la minele din Ciudanovița. Va trebui să cobor din nou la 500 de
metri adâncime însă acum toată mină e inundată. Va trebui să înot, să cobor în
adâncuri și pentru asta am nevoie de un costum militar că acelea folosite la
explozia conductei de gaz rusești Nord Stream din Marea Baltică. Sigur sunt
deja de vânzare la negru precum armamentul în lumea treia. Dar norocul meu vine
de la Constanța, de la niște amici americani care îmi aranjează un echipament
de ultima clasa care vine și cu un dron submarin electric să mă scape de
pedalat.
După calculele mele, pe uscat mi-ar lua vreo 3 ore ca
să ajung din și prin puțul de aeraj de lângă Sălașul Babei Anca și spatele
atelierului mecanic unde lucrase Nana Ioța și a murit prietenul copilăriei mele
Bonchiș Emilian sugrumat de gât de Universalul strungului la două noaptea în
schimbul 3. Sigur turla puțului nu mai există ci doar o crăpătură de pământ
făcută de presiunea apei după ce a fost astupat. Acum se adapă vacile când trec
pe acolo. Noua generație habar nu are de unde aduce apa. Am o grămadă de bagaje
pe care am să le las la fratele meu Ghiță din zona gării, însă echipamentul
necesar scufundării am aranjat cu mecanicul de locomotivă, fiul familiei de
mecanici care mă țineau în gazdă cât am studiat la seral, și lucrat ca sudor la
minele din Ciclova unde treceam dealul dis de dimineață și reveneam pentru
clasele de la ora 5 la 9 ale liceului de Matematică. Calea ferată nu mai e atât
de regulată ca în vremurile comunismului și o să oprească trenul unde o să
debarc și tot așa la întoarcere când o să-i dau semnal, o zi, două ca să mă
ridice. În bănățeni am o mare încredere chiar dacă oamenii nu mai sunt ca uniți
pe vremuri. De ce oare?
Am săpat o groapă în tufe de unde am ascuns rucsacii
goi și restul accesoriilor. Le-am acoperit cu frunze uscate și mărăcini și
echipat militar am intrat în văgăuna apei și strecurându-mă am dat drumul la
motoare și lumini și am început scufundarea. Puțul fiind betonat s-a menținut
în bună formă chiar și după 37 de ani. Trebuie să cobor până la orizontul „0”,
și apoi pe galerie până la suitorul de lângă Nișa Artificierilor. Pe urmă 30 de
metri în sus până ajung la lacul verde unde am întâlnit-o acum 40 de ani.
Înainte de scufundare am verificat busola pentru
orientare spre complexul de sortare a maistrului Cârje Nicolae unde a fost
prima mea angajare după absolvirea Școlii profesionale UCMMA Bocșa ca sudor în
echipa lui Nenea Giukin ca să nu ies din puț în direcție greșită la orizontul
„0”. Zero însemnând nivelul mării marcat și pe altometrul din dotare. Costumele
subacvatice de azi ale soldaților americani sunt supradotate și cobor precum
Mary Poppins cu dronul deasupra capului pentru a-mi controla viteza de coborâre
accelerată de gravitația pământului. Pereții sunt complet albi zidiți din
bolțari de ciment imenși turnați de puscariașii de pe Golgota și se vedeau pe
mișcările mistriei cimentului liant dintre bolțari că erau amatori, însă cu
dorința de supraviețuire. Câte o inscripție ici și colo cu „Trăiască Partidul
Muncitoresc Român!” în roșu sau „Poporul și Comunismul Rus, prietenie ne-au
adus!” Un sentiment care mi se transmite și mie acum „cumva” coborând în acest
tub luminat de lanterna digitală laser care pare ca o macaroană rotundă cu
diametrul de 5 metri iar eu ca un gunoi care plutește înspre abisul alb
infinit. Au murit unsprezece mineri aici. Îngropați cu popă. Sigur că
distrugând religia, trebuia înlocuită această comuniune cu ceva ca să ne țină
împreună și aceasta lipsă se simte puternic în Vest de când cu distrugerea
religiei și a încurajării individualismului în așa fel încât nici vecinii de
apartament nu mai comunică între ei. Câte un schelet de reptilă, pasăre și mai
adineaori o pisică neagră, sper să îmi poarte noroc. Cine știe cine o fi
înecat-o că părea înfricoșată și mai jos, iată și o capră umflată burduf precum
cimpoiul lui Lăceanu. Am trecut deja de câteva orizonturi și norocul meu este
că aceste porți nu sunt construite să închidă perfect intrarea în Galerii ci au
fost construite ca protecție pentru vremurile uscate și populate și deci, fiind
ferecate eu acum plutind, mă pot strecura pe deasupra lor ca să pătrund
înăuntru cum o fac chiar acum când altometrul îmi indică nivel zero. Ating
armăturile căii ferate. Sunt foarte alunecoase datorită algelor
microorganismelor care în toți aceșți zeci de ani au creat un film de protecție
în jurul materiei solide. Trebuie să fiu atent să nu produc prea multe
tulburări de curenți marini ca să pot avea câmp deschis de vedere. Recunosc
vagonetele abandonate chiar și de atunci pe când le priveam sub lumina
lanternei aștepându-mi ortacii ca să coboare din suitorul vecin unde montau
burlane de aeraj desenele construite de rugină pe burțile imense ale
vagonetelor. Vedeam tot felul de strigoi și eroi de filme macabre sau chiar
imagini ștințifico-fantastice a noii lumi pe care le-am mai văzut recent în
fotografiile marelui Robert Horvath expuse la New York în expoziția Institutului
Mihai Eminescu. În fața mea pe galerie apare ușa de aeraj care era destinată să
ajusteze curenții de aer în subteran. Știu că după ea la vreo 50 de metri e
suitorul meu.
Când dau să deschid, o lovitură puternică rupe prin
lovitura unui cap de taur câteva din scânduri și își face apariția un cap mare
de Pitton, de șarpe. Am înghețat, însă ca prin miracol costumul meu militar a
declanșat o descărcare electrică de zeci de mii de volți și acesta ca paralizat
a întins-o în întuneric. Un costum dotat cu tizer ca protecție subacvatică
împotriva prădătorilor marini. Numai la asta nu m-am mai gândit. Sigur de acum
speriat de lighioană și de astfel de pericol, dar încurajat de echipamentul din
dotare; cuțit, pistol, incendiare etc. am ajuns la suitor. Treptele se
fărâmițează la atingere, așa că pornesc dronul să mă însurubeze finuț în
suitor. După 20 de metri, încep să zăresc intrarea accentuată de lumina verde
familiară mie când deodată piciorul drept îmi e înșfăcat de o gură puternică.
Întorc privirea și ochii înfioratori ai șarpelui îmi pătrund în priviri prin
razele lanternei mele. Aprind o petardă. Ce face tizarul? De ce nu
reacționează? Nu s-o fi reîncărcat? Mă întreb și în acel moment o furcă în trei
se înfinge în gâtul șarpelui. Acum sunt 12 suflete duse! Mă trezesc
zicând.„‚Nu! Greșeșți Ben!” O voce tunet. „Sunt 27 acum.” Poseidon mă invită
din priviri să continui.
Ies din apa suitorului în încăperea marelui lac verde
în care gondola egipteană mă așteaptă. Nefertiti e neschimbată: „E din ce în ce
mai greu pentru tine Ben. Șarpele a fost Amun preotul căruia nu-i convine că te
amesteci în planurile lor. Tu vrei să repari cursul natural al creației?”
(- preoția
lui Amun/Amon/Amin a exercitat o stăpânire eficientă asupra economiei
Egiptului. Preoții Amon dețineau două treimi din toate pământurile templului
din Egipt și 90% din navele ei plus multe alte resurse. În consecință, preoții
Amon erau la fel de puternici ca și faraonul, dacă nu mai mult. Marii preoți
din Amon aveau o asemenea putere și influență încât au fost efectiv
conducătorii Egiptului de Sus din 1080 până în c. 943 î.Hr., după care
influența lor a scăzut. wikipedia )
Acum mi-aduc aminte că printe toți curtenii faraonului
genetic modificați în fel și chip în funcție de necesitățile existențiale lumii
materiale era și acest prelat cu chip de șarpe. Înfiorător!
Am lăsat echipamentul în grijă lui Poseidon la
marginea lacului verde din suitor întrebându-mă în gând care or fi ceilalți
morți. Am îmbrăcat suita oficială și am început plutirea înspre Palatele
Egiptului.
Ce avem în minele de uraniu ale Ciudanoviței e o mașină
de călătorit în timp adusă aici din Egiptul antic acum 20 de mii de ani
plonjată din spațiu și implantată în adâncimea locului prin căderea sa
meteorică. Voi sunteți poporul nostru refugiat la poalele Carpaților după lupta
cu Amun și după dezgheț sub protecția Soarelui, a Marelui Zeu Zamolxes, a
Marelui Lup. Am încercat prin Nicola Tesla să reluăm contactul cu voi însă am
fost interferați de Întuneric. Tu eșți acum noul nostru drum; Drum Nou, drumul
minelor. Nicola a pățit la fel cu energia electrică dată gratuit pământului,
blocată de finanțatorul sau care nu a fost de acord dacă el Amun nu o poate
monitoriza/taxa. Dacă omul vrea să-și ierte
păcatele care normal sunt cărate în moarte pentru înalta judecată, Amin le-a
promis să-i absolve de ele ca intermediar al Creatorului printr-o taxă în bani.
De asta intervine acum în intenția noastră de a repara lucrurile.
Amun trage acum sforile vestului și îl contaminează
împotriva sufletului cu idei criminale și autodistructive. O civilizație creată
pe umerii giganților antici (ni se tot spune). De ce toate luminile și ideile
vieții ne vin de pe tăblițele cuneiforme, de pe pereții Egiptului, Persiei,
Asiriei, Siriei, Iraqului, Iranului, indepărtatei Indii și a Chinei și chiar a
popoarelor continentelor americane vechi, cum ar fi Aztecii?
Toți aceșți primitivi cu alte credințe decât cele
moderne ți-au croit drumul înțelepciunii dar le-ai refuzat credință. Ați luat
doar bucățelele care v-au satisfăcut pofta de pe masă, precum prăjituri, fructe
și alte bomboane, nerespectând ritualul dezvoltat de mii de ani al mesei și ați
făcut în pantaloni. De ce? Pentru că ai refuzat să accepți tradiția dezvoltată
cu sfințenie de strămoși. Există un ritual, un proces, o evoluție sănătoasă a
lucrurilor. O normalitate stabilită de mii de ani transmisă din generație în
generație pentru a funcționa sănătos, în creștere continuă spre împlinire și
satisfacție în trup și suflet divină.
Voi procedați, ca și cum ați găsit o Biblie antică din
care smulgeți doar paginile care vă plac și apoi încercați să deschideți
broasca ușii vieții precum hoțul care se trezește nepregătit înăuntru băncii
înconjurat de capcane. Sau un alt exemplu e să scoți afară din țară pe bucăți
părți care îți plac dintr-un motor și să uiți instrucțiunile de
asamblare. Furați ce vă convine de la strămoși și restul aruncați. Sigur bălegarul
miroase insă e foarte necesar in gradină.
Toți înțelepții lumii de azi pe care îi menționăm în
școlile noastre; Montegue, Volter, Homer, Plato, Pitgora, Aristotel, Tomas
Jeferson etc. s-au inspirat din înțelepții antici de pe inscripțiile vechi
persane și musulmane chiar dinainte de potop. De unde altundeva te poți inspira
dacă nu din trecut, de la civilizațiile de atunci care aveau ritualuri ridicate
moral și sofisticat organizate și administrate cu valori etice înalt-umane.
Gondola a aterizat în față palatului. A aterizat suplu
precum o lebădă. E construită din papirus. E un cer albastru curat și nici o
adiere de vânt. Totul e în marmură albastră și sculpturi din abanos și pietre
nestemate. O simt aproape pe Nefertiti, e ca și cum am fi acelaș trup. Doar
iradiat poți simți forța iubirii soarelui. Mă simt un pic la nelocul meu fiind
lipsit de îmbrăcămintea mea modernă. Nefertiti simte. Mă privește în ochi și
continuă:
„Ce numește vestul sau voi modernitate este simplu o
deformație bolnav adaptată și inferior construită din bucăți furate și adaptate
dintr-o versiune a civilizației existente în lumea soarelui cu sute de mii de
ani înaintea voastră. Diferența fiind că la antici a lucrat, era coerentă,
înțeleasă și practicată cu succes.” „Cum așa?” „Vezi, Ben.” Voi ați luat
concepte care v-au ajutat să treceți răul/râpă fără ca să lăsați în urma
voastră un pod trainic pentru generațiile din urmă. Elemente care ți-au permis
să rămâi ce ești. Să nu mai depui efort, să faci mușchi, să te maturizezi. Să
devii înțelept. Să te civilizezi. Te-ai mulțumit că ți-a permis să pretinzi că
te-ai deșteptat. Pentru că „libertate individuală” sună mai sofisticat decât
„nerușinat” și poți pretinde că eșți șmecher. Poți face pe deșteptul cu
celălalt. Se aude mai șmecherește decât „imoral” sau „iresponsabil”. Sau
„irelevant social”. „Piață liberă” se aude mult mai șmecher decât „sistem
feudal”. Eu și Corin, azi Reverend Onorabil, doi noi refugiați din ’79-’80,
vecini la linie, menționăm la Philips în Clyton unde lucrăm că aici în vest se
transpiră cu lacrimi de sânge nu ca-n comunism cu lacrimi de apă chioară.
Înrobire altoită.
Atâta timp cât foloseșți aceste cuvinte elevate poți
rămâne la fel de exploatator și bădăran salbatic, violent dar „modern”. Și
atâta timp cât deții un anumit nivel de prosperitate poți rămâne în acest
joc/circ pentru o perioadă mai îndelungată. Dar dacă prosperitatea scade, se
deteriorează, dintr-o dată vei observa cât de civilizat eșți. Cât de mult ai
progresat în maturitate și creștere a înțelegerii.
Dacă nivelul de trai se scumpește și calitatea vieții
tale scade, femeia te părăsește pentru un altul. Se prostituează imediat, iar
tu bărbatul modern devii violent. Te războieșți cu toată lumea și dai foc la
tot și devii exact ca pe vremuri: un animal. Când stăpânii de sclavi și pământ
întorceau armele împotriva muncitorilor lor. Întorceau biciul și te biciuiau
Ben. „Realizez impactul.” Și abia atunci vei înțelege cu adevărat ce înseamnă,
ce este civilizația ta. Sau în ce crede societatea în care trăieșți. Și nu este
Modernismul, Libertatea și nici Democrația de vină ci prădătorii și înrobirea
maselor, exploatarea și forța brutală; „Fă, ce-ți poruncesc!” este ierarhia
cruzimii la ce s-a ajuns. Se vor abuza și exploata de la mic la mare; bogat pe
sărac, înțelept pe prost, puternic pe slab, alb pe
negru, bărbat pe femeie, nativ pe emigrant și abia apoi va urma o trezire
violentă așa cum le zice Celente pe „tube”: „când va ajunge cuțitul la
os și va curge sângele-n stradă și veți pierde tot, atunci veți sari”. Și
se vor trezi toți acei care au crezut că trăiesc într-o civilizație avansată. Ați
construit vre-o catedrală prin Europa ca cele de acum sute de ani? Nu. Dar
lustruiți silicoane. Nimic in suflet.
Și ce se va întâmpla după?
Vom realiza că nu sunt Iliescu, Băsescu, Iohannis sau
Ceaușescu de vină pentru prăbușirea noastră.
Mai am o întrebare: Ce a vrut să spună Poseidon cu
cifra 27 când a înfurcat șarpele?
Că în minele din Ciudanovița sunt îngropate mai mult
de unsprezece suflete.
Nu cred. S-ar fi aflat.
Cât de naivi sunteți! Era cea mai bună mașinărie de
ascuns rivali. KGB-știi au fost ași în domeniu. În ele intrau puscăriași și
securiști, iar printre „ei” amestecați, cine-i mai număra printre vergele – nu
mai ieșeau din mină. Sufletele lor sunt aici.
Se aud bătăi in usă. Îngândurat. 'Cine-o fi?'
'Putin!' se auzi. 'Și nici măcar nu știu karate'. 'Auzi înainte de a deschide ce crezi de Netanyahu?’
'El se joacă între Democrație și Biblie însă e periculos,
păcat că pune o umbră cenușie peste Holocaust, prăpădul lui Hitler. Si ăla, ca și
azi a apărut în Germania după vre-o 30 de ani de analfabetism și sărăcie, și așa
a reușit să-i convingă pe nemți (cum se practică și acum, prin frică) dusul la
război.’
'Cine crezi că ar putea salva America de la prăbușire?’
‚Nu vreau să te șochez însă răspunsul meu e Barron Trump.’ ‚E prea tanăr și
nepregătit.’ ‚Nicidecum. Gandește te că Alexandru Cel Mare și-a condus trupele și
țara la 17 ani.’ ‚Erau alte vremuri atunci.’ ‚Nu e nevoie de ce credeți voi
pentru a conduce și învinge. Toți conducătorii de războaie a ultimilor cateva
sute de ani au fost oameni simpli.
Bătai intense. Deschid și... liniște.... (va continua)
Ben Todică
............................
Bătai intense. Deschid și... liniște.... In fata mea este reflexia in oglinda a mea si Nefertiti. Reflexia tinutului Faraoni insa imbogatit de doi intelepti si servitorii lor. Intram in oglinda. Nefertiti ma introduce marelui doctor vindecator de boli. Ma intreb de ce. Nefertiti imi raspunde ca respir greu si imi aduce aminte ca in copilaria mea m-am scaldat in raul Barzava din Bocsa Romana si am facut aprindere de plamani boala care mi-a afectat performanta dealungul intregii mele vieti. Noi am avut doua interventii fara sa simti dealungul celor treizeci de ani ai existentei tale in Romania si Australia iar acum fiindca esti aici vindecatorul nostru, medic il numiti voi iti va elimina cicatricea de pe plamani pentru ati putea executa calatoria ta prin timp. Am fost introdus prim niste labirinturi de granit pe dedesuptul carora circulau vartejuri de suvite de apa generand niste zumzete si sforaituri animalice. Mi-au asezat o coronita pe cap ca sa-mi acopere urechile, sa-mi protejeze auzul si intins pe un pat de papirus am adormit. Nu stiu pentru ce durata insa pe vibratiile in disparitie mi sa scos coroana de pe cap si intregul grup am iesit din oglinda. Servitorii au inchis usa si ma aflam acum intr-o sala amfiteatru astronomic. Marele ganditor Thoth imi explica: Universul nostru este nascut dintr-o gaura neagra a unui alt univers iar gaurile negre din universul nostru creaza noi universe in alte lumi. Nedumerit intreb: Daca gaurile negre spre centru sunt directionate spre un mic infinit inseamna ca dispar, nu?’ ‚Nu, imi raspunde. Ideia de mare si mic sunt conventii omenesti. Daca privesti un tren ca dispare in zare asta nu inseamna ca moare. E doar o iluzie optica. Calatorii din tren sunt incontinuare la fel. Ei nu simt ca au devenit mici si se micesc spre un infinit. Universul nostru vine dintr-un infinit mic si merge spre un infinit mare, pana, planeta noastra care ne tine intr-un echilibru constant si nu simtim viteza maririi chiar si atunci cand ne lovim de o gaura neagra care ne inghite cu o viteza uluitoare si ne transporta intr-un nou univers. De exemplu acum noi calatorim printr-o gaura neagra si nu realizam asta. In timp ce ne marim in universul nostru cu totii ne micsoram spre infinit in gaura neagra fara sa simtim. Cand vom iesi din ea vom putea calatorii intre alte dimensiuni paralele. Asa vom avea experientele strigoilor si ale ingerilor. A stramosilor si urmasilor nostri. Il vom putea cu usurinta vizita pe Decebal, Stefan cel Mare sau Eminescu.’ ‚Viteza intrarii intr-o gaura neagra depaseste viteza luminii. Matematic nu e posibil spun oamenii de stiinta.’ ‚Da e adevarat insa si atunci cand zbori cu avionul te-ai descompune daca ai sari dintr-o data de la zero la o mie de km/h. Distantele in univers sunt mari datorita neintelegerii conceptului real de redimensionare a spatiului si materiei. Pentru a calatori instant intre sistemele solare a fost creat sistemul de „gaura vierme” (exista in multe locuri insa trebuie sa stii cum sa-l gasesti) Un asemenea sistem folosim noi cu tine acum insa adaptat la timp.’ ‚Daca aveti acces la viitor puteti sa-mi spuneti ce se va intampla cu civilizatia mea din 2024?’
Usa ma trezeste: Scoala-te ca vreau sa ma rog.
Acesti indivizi psihopati care conduc din umbra
destinul civilizatiei datorita mecanismelor de control puse in sistem in
ultimii 50 de ani nu realizeaza ca duc la exterminarea vietii pe pamant
cunoscuta acum. Ei nu realizeaza ca fiinta umana e parte din ecologie. Daca
reduci populatia la unu la suta dupa ea urmeaza sa dispara o mare de specii animle
si vegetle, dispar padurile si toate aceste activitati duc la o schimbare
radicala a climei, a apelor si aerului. Iesirea din formula naturala a aerului
duce sigur la o explozie, vaporizand atmosfera. Sa nu uitam ca animalele nu pot
exista fara natura verde. Ele se hranesc una pe alta. Acesti bogatasi care se
aventureaza in aceste experimente distrugand diversitatea vietii se vor trezi
sfarsind cu butelia de oxigen la gura. Deasemeni industria militara, exemplu NATO:
Daca recruteaza incontinuare de tip piramidal si creaza tehnologie in exces se
va prabusi sub propria greutate, va duce la exterminarea populatiei si
ecologiei. Razboaiele pe pamant sunt cele mai mari forte de distrugere
ecologice. Si ce sta la centrul a toate aceste pericole? Lacomia dupa avere si
bani.
Iar n-ai cumparat lumanari!
COMENTARII:
„CINE E DE VINĂ” – fila imaginara de film”, Ben Todică
Un român nialcoș în călătorie între neaoș și metafizic, între metaforă și adevăr caustic!
***
„CAIN VERSIUNEA A DOUA A CLIPULUI”
Viața izbăvitoare cu iubire-n respirare.
Lume îngerească fără specii vorace, duhuri sinucigașe,
temple-ntunecate!
Cerească luminare cu bogăție în DUH!!
***
Vita nostra brevis est,
Semper sint in flore!
--
Doina C. Spilca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu