AnnaNoraRotaru - ZÂMBI-VOI VĂZÂND IAR RĂSĂRITUL...

 

ZÂMBI-VOI VĂZÂND IAR RĂSĂRITUL...

AnnaNoraRotaru

 

 

~*~

 

Ooo, Doamne,

De-mi vei mai da să am o viață înainte...

Cu cele învățate aș ști cum s-o trăiesc...

Aș azvârli amarul, ca vechile veșminte,

Ce bun a fost aș auri, ca moaște sfinte,

Mărunțișuri n-aș căuta cum s-agonisesc

Și lucruri insipide să dosesc...

În drumul meu, sperând a cuceri infinitul,

Adunai de toate, și cele bune, dar și rele...

Tot zbuciumându-mă s-ating desăvârșitul,

Pierdut-am clipele, neprevăzând sfârșitul,

Ce-l întrevăd temându-mă de toate cele,

De vaietul de cucuvele...

Aș ști să nu mă-nșel cu poleitele cuvinte,

Din care clădeam castele, hrănită cu iluzii,

Ce-mi răsăreau, ca albele garoafe-n minte,

Azi, jerbe veștejite pe părăsitele morminte...

Pierzând timpul între realitate și confuzii,

N-auzii l-alți clopotele, ca surzii...

În ceas târziu, dă-mi Doamne iar o viață,

Că sigur, am învățat cum se trăiește mitul...

Acum, simțind trupul că pătrunde-n ceață,

De toate voi lua aminte, de a Ta povață,

Nici nu voi crâcni, făcând pe nemulțumitul,

Zâmbi-voi văzând iar răsăritul...

 

~*~

____________________ NORA ___________________

versuri din vol. 8 __ „ Gânduri pe malul tăcerii ” __