BUNII NOȘTRI VECINI… UCRAINENII
Profesor ION COJA
1. În 1918 au dorit anexarea
Basarabiei și doar prezența militară a românilor a forțat retragerea acestei
cereri;
2. În 1945 au dorit anexarea
Basarabiei și doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;
3. În 1992 au participat cu
trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor
românești, pentru a desprinde regiunea transnistreană, pe care și-o doreau atât
de mult pentru ei;
4. Din 1992 până în prezent au
fost parte activă din formatul de negociere pentru regiunea transnistreană;
5. În mod permanent au
susținut poziția Rusiei și au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile să
fie formale și să eșueze;
6. Cea mai mare parte a mafiei
care a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentată de ucraineni și nu
de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova să eșueze
pe toate planurile; cei care au condus regiunea transnistreană, care promovează
separatismul la Bălți, Cahul și Găgăuzia sunt ucraineni și nu ruși; ucrainenii
au dus o politică de distrugere a identității românești din teritoriile
ocupate, mai dură chiar decât Stalin în restul imperiului;
7. În mod arbitrar, Ucraina
deține următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric
(ținuturile Apșei de Sus și de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul
Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Albă), Insula Șerpilor, cu toate
dăruite lor de foștii sovietici;
8. Timp ce câțiva ani ne-am
certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți pe noi pentru pierderea
platformei continentale;
9. Una din problemele principale
care stă în calea reunirii celor două state românești este tocmai Ucraina, care
manifestă o opoziție mai mare chiar decât Rusia;
10. Ea vede în această reunire
eventuale pretenții teritoriale ale țârii noastre asupra teritoriului
ucrainean;
11. Primă măsura luată de
„europeniștii ucraineni” a fost aceea de a interzice limbile regionale,
inclusiv limba română;
12. Crimeea nu a aparținut
niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruită în
semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietică, Un gest mai
mult formal și niciodată efectiv;
13. În Crimeea prezența
ucraineană era mai mult formală. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține,
adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una
normală (din perspectiva dreptului istoric și nu cel internațional) din moment
ce aceasta era un inel de nuntă;
14. Sper că nu ați uitat cazurile
Canalul Bâstroe și nava Rostok.
UCRAINA nazistă
Documentele declasificate recent
de către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei
(Consiliul Federației Rusiei) au început să apară deja pe situl Ministerului
Apărării al Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de
Război să ridice secretul de stat impus asupra lor de pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele și
atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucraineni în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial cu sprijinul larg al populației ucrainene și sunt
înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele arată un naționalism
ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate și o ură bestială față de
tot ce înseamnă „altceva” decât ucrainian.
În comparație cu Ucraina,
Germania nazista a fost un stat de drept. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera,
Hitler a fost un copil naiv. Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor,
ţiganilor și handicapaţilor, ucrainenii voiau exterminarea tuturor naționalităților
conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci în chinuri
cât mai cumplite.
Documentele despre atrocitățile
săvârșite de ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost
închise de Stalin, care a impus secretul de stat asupra lor de teama ca nu
cumva rușii să se revolte aflând conținutul lor și să ceară exterminarea
întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul
URSS.
De fapt încă din 1944 mareșalii
ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care să-i judece pe
criminalii ucraineni vinovați de genocid și să-i execute. Ei l-au atenționat pe
Stalin că ucrainenii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi
trăit și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să ucidă. Stalin, ca
marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie și a refuzat să ia
măsuri punitive de amploare împotriva ucrainenilor, mulțumindu-se să aprobe
doar cercetarea criminalilor ucraineni cu adevărat odioși, care au fost
judecați și spânzurați.
După moartea lui Stalin, Partidul
Comunist al Uniunii Sovietice și Hrușciov au menținut regimul de documente
secrete asupra arhivelor de război de teama ca Israelul să nu ceară URSS
despăgubiri pentru genocidul ucrainean. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS
și responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut
în sarcina Moscovei care, firește, nu voia să plătească Israelului 300 de
miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.
Astăzi, însă, Ucraina este un
stat independent și poporul ucrainean poate să-și asume responsabilitatea
propriului trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe scară largă, așa că
președintele Putin a ordonat Ministerului Apărării al Rusiei să ridice secretul
de stat de pe documentele privind genocidul ucrainian. Documentele sunt
terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazistă decât
Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică decât SS-ul german și decât
Gestapoul.
Armata Ucraineană avea regimente
întregi de călăi care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile
de alte naționalități. Se exterminau sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii
erau extremiști de dreapta și cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau
ruși ori evrei îi schingiuiau înainte de a-i omorî. Asta în numele apărării
Ucrainei. Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucraineni în
Ucraina de Sud-Est (Donețk, Lugansk, Harkov etc). Adică în locurile unde astăzi
actuala Armata Ucraineană trage cu tunurile în satele și orașele rușilor, așa
cum făcea în anii 1941-1943.
Opinia publică indusă azi în
eroare de o propagandă mincinoasă nu știe că rușii din Republica Populară
Donețk și Republica Populară Lugansk și-au declarat independența în acest an și
cer ajutorul Rusiei tocmai de teama că evenimentele din 1941-1945 să nu se
repete și rușii să fie exterminați de ucraineni.
Fasciștii ucraineni au ucis în
anii 1941-1943 un număr de 5.200.000 (cinci milioane două sute de mii) de
civili din Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie
rusă) și au omorât aproape 900.000 (nouă sute de mii) de evrei.
Numărul polonezilor uciși a fost
de 200.000 (două sute de mii). Au fost executați peste 400.000 (patru sute de
mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se
predaseră. În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainene
întrec cu mult numărul victimelor nazismului german și plasează Ucraina pe
locul I între statele naziste.
Cuprinși de fanatism și de
admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucraineni în putere
au cerut să plece în Al Treilea Reich ca să muncească voluntar pentru nemți în
fabricile și pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să poată extermina
tot poporul rus.
La 30 iunie 1941 batalionul
fascist Lvov sub comanda lui R. Sukovici a executat cu glonț în ceafă trei mii
de polonezi ucraineni, inclusiv trei oameni de știință cunoscuți pe plan
mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii
de ruși compus din femei, bătrâni și copii. În timp ce femeile și copii erau
executați prin tăierea gâtului cu cuțitele, în curtea „Catedralei Metropolitane
Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un serviciu divin de
mulțumire rugându-se pentru „victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.
Biserica Catolică Ucraineană a
binecuvântat toate crimele și masacrele diviziei naziste ucrainene „Galicina”.
Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi Yar, o râpă
din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50.000
(cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de ţigani și circa
40.000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei și fete) pe care
SS-iștii ucraineni i-au dezbrăcat la pielea goală apoi au început să violeze
femeile și fetele neținând cont că părinții și rudele lor erau de față.
După violuri s-au dedat la scene
de coșmar. Rusoaicelor și evreicelor le tăiau sânii și le presărau sare pe
răni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau
brațele care apoi erau fripte pe grătar.
Atrocitățile au atins o asemenea
culme abominabilă că soldații germani, revoltați, au refuzat să mai participe
la masacru și s-au retras, lăsându-i-i pe călăii ucraineni să ducă la capăt
genocidul. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc
descărcate în gât sau stomac (ca să moară în chinuri) sau loviți în cap cu
topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate
în râpă și râpa acoperită cu pământ.
Batalionul de masacru condus de
fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350.000 (trei sute cincizeci de mii) de
ruși în marea majoritate femei și copii și peste 160.000 (o sută șaizeci de
mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucraineni
fasciști și muncitorii ucraineni fasciști care aveau o ură atât de mare față de
evrei și ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au
primit medalii și ranguri naziste, iar Vojnovski a primit gradul de maior în
Armata Germană.
Ucrainianul Sutnevici care
ucisese și el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata
Germană.
În satele Lipniki, Certozi,
Mikulici, Vladimir, bandele de ucraineni ucideau copii rușilor și polonezilor
luându-i de picioare, învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau
prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni și părinții erau
aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest
fel numai într-un singur județ 15.000 (cincisprezece mii) de persoane.
Ura ucrainenilor împotriva
rușilor și a evreilor era așa de mare încât dacă o fată ucraineană se
căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau.
Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat și s-au înecat în
Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse și spintecate de cei care le
violaseră (adică de tații și frații lor) în felul următor: li se baga vârful
cuțitului în vagin și erau spintecate de jos în sus.
Toate aceste lucruri se petreceau
în anii 1941-1945 în Ucraina Socialistă. Adică în mijlocul unui popor care deși
trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovată de socialism, a
uitat într-o noapte toate aceste idei și a devenit la fel de primitiv și
sălbatic precum oamenii cavernelor.
Astăzi, după 20 de ani de
existență sub deviza valorilor europene și în spiritul european al promovării
minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii și-au
reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit
asupra evreilor, polonezilor și rușilor, iar Armata Ucraineană trage cu
tunurile în blocurile de locuințe, în școlile și spitalele din orașele rusești
din sud-estul Ucrainei.
Este limpede că indiferent sub ce
deviză ar trăi poporul ucrainian, nazismul și fascismul nu pot fi eradicate din
Ucraina. Este interesant să vezi ca român, ca întreaga noastră clasă politică
și toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politica ucraineană fără
să vadă că Ucraina ține azi între granițele ei teritorii românești care
totalizează încă o Republică Moldova pe care ea, Ucraina o ocupa în mod
nejustificat și cu binecuvântarea politicienilor din București, aserviți
Occidentului.
Oare de ce nu suflă politicienii
noștri români nici o vorbuliță despre acest teritoriu?
În al treilea rând, citind aceste
documente nu trebuie să crezi că Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri
pentru crime și genocid. În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui să ajungă
la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despăgubiri, dar
așteaptă ca apele să se limpezească în Ucraina. Adică să vadă cine va rămâne
între granițele Ucrainei.
Deocamdată, numai Crimeea, Donețk
și Lugansk și-au declarat independența și au devenit republici ruse libere.
Acestea nu se consideră parte a statului ucrainian și, evident, nu vor plăti
despăgubiri.
Aici e vorba de clasele
conducătoare, care au fost la putere și nu de oamenii de rând, care nu au nicio
legătură cu politica. Ei au reprezentat, întotdeauna, o masă de manevră pentru
politicienii din trecut ca și din prezent.
Ucraina ar trebui să se mute la
ea acasă, iar noi ar trebui să fim mai hotărâți cu cei care ne umilesc.
https://ioncoja.ro/bunii-nostri-vecini-ucrainieni/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu