peanul din martie
elisabetei
~*~
dragostea și frumusețea ta
ca unui imam convertit la ortodoxie
îngropat în rugăciunea de lumină
la orice răscruce
după ce părinții i-au săpat mormântul
& din ziua aceea
nu i-a mai fost frică
mă îndreptam pieptiș în crugul anului
și-ți adusesem tămâie aur și smirnă
dragostea ta de mine preschimba universul
eu nu eram vinovat de ce făcuse irod pe pământ
oprisem realitatea cu lacrima lucrurilor
care dor și nu se pot pierde
te rupsesem din pomul vieții
și trăiam mai mult printre faraoni
mari piramide ale nimicului
începuseră să se clatine
să se prăbușească
să cadă
te învățasem
cum să ieși din iarmarocul iluziilor
& nu mai voiai să reîntorci acolo
am început să-ți cânt peanul
așa cum îl va fi cântat homer
despre care ezra pound a găsit scris
că ar fi fost medic la troia în atică
am început să descifrez dorica și limba pelasgilor
smulgeai spice și coceai pâine -n vatra de lut
învățaserăm să luăm micul dejun în ebraică
și mă așteptai la cina oamenilor singuri
măturând universul
și întunericul
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu