Frica şi somnul poporului român
Maria Diana
Popescu
Editoriale
21 Martie 2026
Proştii de azi sînt mai proşti
decît proştii lui Cragiale. Prostia şi toleranţa au ajuns în punctul în care
celor inteligenți şi moral li se interzice opinia ca să nu-i jignească pe
imbecili şi penali. Cît îl priveşe pe preşedintele jucăuş, oricine se poate
întreba: cum au putut medicii lăsa un asemenea pacient fără supraveghere prin
curtea palatului Cotroceni? De cînd s-au diversificat medicamentele şi ne-au
inundat farmaciile, preşedinţii şi premierii români sînt tot timpul pe arătură.
Şi nu numai ei. Chiar şi susţinătorii lor ies din tipare şi sînt o ruşine
pentru demnitatea poporului. O mînă de netrebnici au îndreptat România cu faţa
spre război. N-au avut nevoie de votul nostru, ci de frica şi somnul nostru. Şi
poporul doarme prosteşte somnul nepăsării. Schema lor profitabilă se sprijină
pe lipsa de acţiune, pe somnul şi tăcerea poporului. Fac ce vor cu poporul, nu
pentru că sînt deştepţi. Pentru că li se permite să ţină cizma pe grumazul
poporului. Ei decid cît să mîncăm, cît mărunţiş să avem în buzunar. Ei decid
cînd şi cît să ne buzunărească. Decid cînd vine criza, cînd să ne confişte
haina din spinare, cînd se scumpeşte viaţa, cînd să ne pregătim de război. Ei
sînt mîna care semnează ceea ce dictează străinii. În spatele acestor
netrebnici stau alţi netrebnici, cu minţi de autoservire: analişti,
televiziuni, jurnalişti, experţi, manipulatori plătiţi.
Dresat cu ameninţări să fie
ascultător, poporul se mulţumeşte cu firmiturile de la masa guvernului. E
necesară alegerea urgentă între somn şi trezire în conştiinţă, altfel, această
mînă de netrebnici ne va impozita aerul, soarele, auzul, văzul… Clasa politcă
românească circulă de decenii pe contrasens, cautînd disperată bani în
buzunarele românilor săraci, sătui să plătească pensie alimentară unor
antiromâni risipitori şi corupţi. Nivelul de trai nu va creşte decît atunci
cînd va fi înmormîmtată corupţia, cînd statul va avea o arhitectură capabilă să
stopeze accesul parveniţilor la robinetul banilor publici, cînd în guvern şi în
parlament nu vom mai vedea faţa niciunui politician rotit de de atîtea ori,
cînd la putere cînd în opoziţie. Statul finanţează o armată de ONG-uri care au
făcut atîtea nenorociri României.
România e sufocată de atîtea
organizaţii, organisme şi direcţii, de zeci de instituţii şi autorităţi
naţionale de control, de zeci de instituţii de evaluare şi supraveghere, de
ministere noi de adăpostit tovarăşii de hoţie, dar la un Minister al Siguranţei
Naţionale nu s-au gîndit, lipsa siguranţei fiind cea mai mare ameninţare la
adresa naţiunii române. Este sufocată de un număr prea mare de politicieni şi
partide flămînde, care cheltuiesc bugetul de stat pe cumetrii străine şi
privilegii. Cine-i guvernul? Alde Cațavencu, Trahanache, Pristanda și ciracii
lor. Conform Legii finanţării partidelor politice, de la bugetul de stat este
alocată lunar partidelor o sumă în funcţie de ponderea parlamentară. Să
terminăm odată cu apucăturile clasei politice! Şi-a urzit tot felul de alianţe
şi galerii subterane! De cîteva decenii ni se cîntă „Deşteaptă-te române” şi
n-a ajuns încă la urechile noastre mesajul! Nu vă mai lăsaţi impresionaţi de
minciunile lor electorale! Ei se înfruptă cu nesimţire din banii voştri, fără să
dea ochii cu „Pravilniceasca condică”, abdatată pe pohtele lor, pentru a le
spăla faptele de corupţie şi interesele.
România suferă ca un pacient în
urma unui traumatism cerebral, lovită metodic de clasa politică. Noi n-avem o
criză, ci o ruinare, o demolare metodică sub pretextul reformei
premierului-călău, care a strîns cureaua poporului pînă s-a rupt. A tăiat
contracte, a paralizat investiţii, a îngheţat pieţele, a îngropat micii
antrepenori. România stă pe gaze, românii tremură în case. Gazele şi petrolul
pleacă din ţară şi se întorc la preţuri uriaşe. Bolojan şi Nicuşor au vîndut
resursele pe nimic şi le cumpăram înapoi la preţuri de lux. Gazele extrase de
la noi nu alimentează centralele noastre, ci interese financiare străine.
Aceasta este strategia economică şi reforma lui Bolojan. România are rezerve,
nebunii deţin puterea şi fac ce-i taie mintea. Cu rezervele noastre am putea fi
liderii Europei, dar Bolojan şi Nicuşor ne menţin statutul de colonie. Cum
poate România, o ţară cu resurse să importe de la ţări fără resurse? Cum e
posibil ca un popor cu zăcăminte dedesubt să accepte facturi uriaşe şi sărăcie
energetică? Niciodată n-a contat poporul în reformele lor de furat. Ne vor
proşti, obedienţi şi adormiţi. Resursele au fost furate la pachet cu
suveranitatea ţării. Guvernul nu-şi mai protejează cetăţenii. Românii vor
ajunge la faliment şi la lampa cu gaz. Fără control şi fără nici o protecție a
populaţiei furnizorii străini stabilesc cît să plătească românii pentru lumina
aprinsă. România nu mai are dreptul de la UE să-şi protejeze ceteţenii. Doar să
le încaseze facturile stabilite de străini, să-i împingă spre faliment. Aceasta
este o lichidare a clasei de mijloc, a pensionarilor, a familiilor vulnerabile
şi sărace. Trădarea legalizată este impusă ca politică energetică într-o
Românie care stă pe gaze şi energie. Bolojan n-a redus aparatul politic şi de
stat, n-a tăiat un cent din veniturile lor de nabab. A tăiat de la români ca să
le dea guvernanţilor şi specialilor. În acest an cheltuielile lor au fost
dublate.
Doar primăriile vor cheltui, în
2026, 160 de miliarde de lei. Nu pentru şcoli, spitale, nu pentru modernizarea
oraşelor. Pentru salariile lor neatinse de criză, pentru pile şi sinecuri
angajate în administrații, pentru posturi inventate. 30% din bani primăriilor
se duc pe salarii, bonusuri, în timp de românii opresc caloriferele ca să nu
plătească mai mult. Şi nu există niciun plan de audit sau curăţenie de personal
în administraţiile locale şi centrale. Primăriile sînt nişte istituţii umflate
care înghit taxe. România n-are administrații locale şi centrale, ci reţele
care papă banii statului. Un aparat parazitar care trăieşte din frica
cetăţenilor siliţi să plătească tot mai mult, de la an la an. O ţară întreagă
plătește cu capul plecat unui aparat parazitar. Au supraimpozitat cetăţenii,
dar nu şi-au redus privilegiile financiare, şi nici n-au închis robinetul cu
bani publici pentru partide, pentru mii de agenţii şi firme de casă. Românii
sînt ţinuţi la dietă, politicienii mănîncă ca nişte nesimţiţi. În țara
primarilor, primăriile funcționează cu bani de la buget, ca agenții electorale.
O bună parte din primării n-au bani nici pentru plata propriilor salarii.
Situația e păstrată de partidele
de guvernămînt din rațiuni politice. România cheltuiește enorm cu
administrațiile: 3% din PIB, la egalitate și pe primul loc cu Ungaria. Reformă
administrativă? Nici vorbă! Un număr de 651 de comune din România (23% din primăriile
rurale) n-au avut venituri proprii anul trecut, nici pentru salarii. Bugetele a
412 comune (15% din primăriile rurale) din România au consemnat venituri
proprii mai mici decît subvențiile primite de la bugetul central, pe baza
datelor deținute de Ministerul Dezvoltării. 15% din localitățile României au
mai puțin de 1.500 de locuitori, dar au primari cu vile şi bolizi de lux. În
aceeaşi situație se află și unele orașe ce nu se diferențiază de comune nici
prin venituri, nici prin numărul de locuitori și nici prin serviciile oferite
populației.
Potrivit Recensământului din
2021, peste 900 de localități/comune/sate au mai puțin de 2.000 de rezidenți,
dar nu s-a demarat reorganizarea administrativ-teritorială a României, care ar
fi alipit comunele cu mai puțin de 1.500 de locuitori la UAT-uri învecinate mai
dezvoltate. Interesul politic este de a conserva aceste puncte electorale,
pentru că în comunele sărace și cu locuitori puțini primarii pot mobiliza ușor
electoratul în favoarea partidului din care fac parte. Reorganizarea ar trebui
începută cu localităţile care au pînă în 1.500-2.000 de locuitori. În România
chiar este nevoie de o reformă administrativă. Reorganizarea
administrativ-teritorială a fost înghețată în stadiul de proiect de peste un
deceniu de guvernele pasagere. Contextul bugetar actual oferă o șansă
realizării reorganizării administrativ-teritoriale, pentru că lucrurile nu mai
pot continua în acest fel. Trebuie refăcută întreaga administrație publică.
Instituții întregi trebuie să dispară! Avem aproape 3.000 de comune, România nu
mai poate suporta costurile administrative! Circa 315.000 de salariaţi
lucrează, unii se fac că lucrează, în aparatul administrativ local - primării,
consilii județene și instituții subordonate. Trai neneacă pe banii statului!
Aranjament grafic: Ion Măldărescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu