ELIANA POPA - UN MĂRȚIȘOR AL PRIMĂVERII LIRICE
„Din văpaia vetrei tale, mângâioasă te
răsfrângi:
Cânți cu cele
care cântă, și cu cel ce plânge, plângi!”
(VASILE MILITARU)
Inima Poetului, a poetesei creștin ortodoxe
valahe, e Pâinea și bunătatea dragostei, și mai ales Condeiul iubirii prin care
prinde grai sufletul lor atât de frumos!
Cuvintele-ntr-aripate, tainică mirare țesute
din harul cu dor, se îmbină ca o făptură din lumea de aur a basmului înspre
țărmul nevisat ori visat al Iubirii!...
Poema ei și-a lui, și-a lor, și-a altora se
țese-n alte inimi și-n alte doruri, cu frumusețea lor vie, nespusă, nepătrunsă ca
un puls întreg de Cosmos, ca-n fața unui răsărit de soare ce-ți cată între
florile grădinii mireasma lor care te-mbată, dar și ca un cules al Viei de
Vinul cel mai bun, cel mai curat, atât de frumos și de dulce al Adevărului
revelat!
„Când PRIMĂVARA se-nveșmântă în smaralde/
Mă-ntorc în satul unde-mi este glia,/ Precum se-ntoarce-n luncă ciocârlia,/ Mă
rup de ale dorului năvoade/ Să sorb precum o ciută, bucuria.” (Eliana Popa, Cântec Luminii, Narcise cu Miresme de
Părinți, Ed. Grafix Craiova, 2025)
Asemeni vinului nobil, slova-n purpură regală
surprinsă într-un moment de grație, prelinsă dintr-o metaforă sublimă, dă dorului
mireasmă, gust, culoare, elixir, reflexe-n priviri, unduiri catifelate,
excelând în finețe, cu o aromă expresivă de flori de măr, similară licoarei de Afuz-Ali.
„Alerg pe dealul aninat de-o rază/
Ce-aprinde stropi de rouă pe poteci,/ Sub măreția cerului te pleci/ Când peste
frunte nimburi îți așează/ Și iarba-și scoate săbiile din teci.”
(ibid.)
Când sufletul dogoritor se înalță pe aripi
de extaz și-n mărgăritare de gând îți cântă inima pe strune prinse-ntr-o sfântă
rugă-cugetare, simțind că peste tine se lasă așa o vrere-adâncă, și-n veșminte
de-auroră boreală îți primenești conștiința-pruncă, iar noblețea inimii
Viță-de-vie, în potirul sufletului serafic curge, înflorind mireasma Primăverii
în tina tainelor de viață curgătore!
„Și mă opresc apoi cu geana udă,/ În
țintirimul unde-și doarme somnul/ Tot neamul meu care-a trecut la Domnul./ Și
calc desculță,-ncet, pe iarba crudă,/ Căci îngeri... tainic le citesc canonul.”
Stropii demiseci de glosă, dar fructuoși cu parfum și
aromă specifice, de fructe bine pârguite, de mere ionatane ori pere, îmbină
dulceața subtilă, deloc obositoare prin corpolență, ce dă o vigoare suplă, care
încântă prin aciditatea peste medie, insinuantă a Ottonelului de Drăgășani.
„În loc de candele au stele mici aprinse/ Ca
raiul tămâierile să-și curgă/ Că-n primăveri o mână demiurgă/ Presară
țintirimul cu narcise/ Înmugurind lăstari în buturugă.” (ibid.)
Slova Elianei Popa care slujește cu sufletul
curat înmiresmat de flori, ca un sacerdot geto-dac dând slavă și cântare Cuvântului-Hrist
în toate Anotimpurile, e un Mărțișor al Primăverii lirice! Stihul poetei noastre are nuanțe de un vin
alb imperial bătând în metal prețios, având mantia regală încărcată de reflexe
aurii, iar cadența rimelor se resfiră în armonia gustului, ca perechile tinere
princiare ale Vienei în Valsul Dunării
Albastre ce deschide an de an Calea
NOULUI AN!
„Și
dacă, Doamne, Tu le-mbraci mormântul,/ Acelora ce nimeni nu-i mai știe,/ Că cei
de-un sânge au uitat să vie,/ Să le sărute crucea și pământul,/ Ce ne vor spune
ei în veșnicie?” (ibid.)
Stihul, Amazoanei vâlcene din Bănie, se
prelinge ca o ambrozie a metaforei-splendoare peste infinitul Iubirii Marianice, dând grai versului și tril Ciocârliei,
irupând arpegii de Stradivarius și vibrație de harphă orfeică, fâlfâind aripi
vântului și susur argintiu apelor repezi de munte, frângâd aroma pâinii rumene
și rubiniul ciorchinilor de struguri întru cuminecarea noastră!
„Le-am îngropat cu trupul și amintirea?/
Ne-or dojeni din cetele de sfinți.../ Nu i-am văzut c-au răsărit cuminți?/
Narcise albe, pure ca iubirea,/ Narcise cu miresme de părinți!” (ibid)
Cromatica poemelor religioase ale Elianei Popa se răsfrânge dinspre
ziurelul zilei înspre azurul amurgului, brodând pe pânza de brocart a zenitului
Chipul Iubirii absolute – Hristos și Chipul Frumuseții desăvârșite – Fecioara
Maria Vlaherna Carpatina, alături de Icoana
Neamului dac.
„Maica Mea cu brâu de stele, Maica zărilor
cu dor/ Roua lacrimilor mele la Preasfântul Tău picior./ Ți le-aduc mărgăritare
să le țeși în veșnicie,/ Straiul meu de sărbătoare la Cereasca Liturghie...”
(Eliana Popa, Cântec Luminii, Ed. Grafix-Craiova,2025, Maica Mea cu Brâu de
Stele)
Slovele Elianei Popa cu marame de borangic
în cârdășie de Cotnar, ce susură din Imnul
Potirului Iubirii de Neam, al Dragostei de Dumnezeu, și de Crăiasa Maria au
vocalele brodate în iie de sărbătoare pe dedesuptul bundițelor consoane, cu
altițe în spic de grâu și râuri de ciorchine, cu mânecuțe țesute în Viță de
vie, având terține cu pieptar răzășesc încinse cu brâul tricolor, iar catrenele
zugrăvite dreptunghiular cad pe catrințele sobre, monahale ce rimează
îmbrățișate ori libere pe fotele strălucitoare ori vâlnicele plisate pentru a
se petrece majestuos în jurul trupului Poemului-Poetei, surprins sub neaua cernută
de îngeri a unui Suman vlădicesc.
„Maica mea cu brâu de stele, Preacurată
Născătoare/ Pe pământ îmi ești lumină și în cer mijlocitoare./ Îmi ești rai de bucurie în durerile-mi
tăcute,/ Crin neprihănit, Marie, îmi ești pildă de virtute!” (ibid.)
Rondelul suav prelins mirific din pieptul
Poetesei Eliana Popa a cărei inimă cuprinde nemărginirea pământului și cerul
Patriei dragi, ne prinde în hora dezmărginirii de noi înșine pentru a ne
surprinde într-o măreție profetică atinsă doar de cei mai plini de har și
iubire Poeți!
„Maica mea cu brâu de stele, calea
sufletului meu/ Căci privindu-ți frumusețea L-am văzut pe Dumnezeu./ Și-am
simțit a Sa iubire, ce șuvoi de apă vie!/ Ce mă trage spre lumină și
mă-mbracă-n bucurie.” (ibid.)
Stilul
Mărțișorului Primăverii lirice – Eliana Popa are stiharul brodat în brocart
auriu cu reflexe champagnizate, prins într-o mireasmă de busuioc răspândind un
buchet enigmatic și un gust excelând în arome rafinate de miere cu lămâie, și
cu note de flori de câmp și de sânziene...
„Maica mea cu brâu de stele, Diamantul
omenirii,/ Ce-ai născut pe Domnul Vieții mai presus de legea firii./ Bucură-Te,
Împărăteasă, Maica Veșnicului Soare,/ Îngerii Te cântă-n slavă și toți sfinții
în soboare.// Maica mea cu brâu de stele, eu aici, de pe
pământ,/ Cu ce slove să Te laud, cu ce graiuri să Te cânt?/ Dar Te rog pe Tine,
Maică, să preschimbi în flori de crin,/ Toată lacrima ce-mi curge când în fața
Ta mă-nchin.” (Cântec Luminii, Maica
Mea cu Brâu de Stele)
Corola
Poemelor religioase și înflăcărat patriotice ornamentată într-o migală artistică
de invidiat, ca de Grigorescu ori de Brâncuși sau ca un frumos Brad de Crăciun,
încadrat parcă în glose de Riesling de Segarcea, cu sonete de Fetească regală
și cu rondele de Chardonnay de Murfatlar, pulsând un iz fin mereu proaspăt, cu
un buchet amintind pregnant aroma de struguri bine copți, cu un elixir bine
echilibrat, aciditate ideală, corpolent, excelând în prospețime, semiaromat, cu
gust bine conturat, în care pregnante sunt surprinzătoarele note de fructe
exotice, dăruind savoarea unui cupaj special între un soi suav și unul viguros
dar nearomat.
Toate
Slovele Elianei Popa au Vinul Mântuitorului HRISTOS din podgoria imperială a
VIȚEI – de – VIE – MARIA VLAHERNA, champagnizate cu duh sofianic și unicatul
Dor românesc!
Se spune din
bătrânii noștri – înțelepții valahi, că Elixirul TINEREȚII este VINUL cel mai
de Soi.
Și totuși,
dintre toate Elixirurile – Elianele vieții tot FEMEIA rămâne cel mai gustos
vin!
1
Martie, 2026, MĂRȚIȘOR – Fereastra
Primăverii surâsului
+
Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina
Tuturor Fiicelor
României Tainice – Mărțișoare sublime ale Primăverii!
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu