Rugă
~*~
Mamă,
Nu te-am mai văzut de mai bine de cincizeci de ani,
De când te-ai călătorit, precum toți îmi spuneau,
în împărăția Domnului,
Fiindcă lui Dumnezeu îi plac numai oamenii buni.
De mai bine de-o jumătate de secol plânge copilul din mine
de dorul tău.
Deși trecut prin război, prin foamete și prin alte urgii,
Cu nepoți lângă mine ce-și prefiră degețelele ca un pieptene rar
prin barba mea,
Aș vrea să mă iei iară în brațe — să văd
de ce culoare ți-i roua-n priviri,
cât de arși ți-s obrajii,
cât de netedă îți e fruntea,
dacă boiangiii timpului nu ți-au lăsat vreun fir argintiu
pe la tâmple
și dacă perna sânilor tăi e la fel de moale și dulce.
Iubito,
Nu te-am mai văzut de mai bine de treizeci de ani,
Dar îmi pare că nu te-am mai văzut de-o veșnicie,
care m-apasă ca bolovanul pe umerii lui Sisif.
De mai bine de-un sfert de secol tânjește bărbatul din mine
de dorul tău.
Deși nălbit de ninsorile vremii, aplecat sub povara anilor,
Cu nepoți care-ar vrea să le-alerge mai iute căluțul,
Aș vrea să te iau pe genunchii mei și să văd
de ți-s ochii la fel de umezi,
de ți-s obrajii la fel de fierbinți,
de ți-s buzele la fel de dulci,
dacă plugul timpului n-a tras vreo brazdă pe fruntea ta,
dacă n-a dat în colte vreun fir argintiu pe pajiștea
pletelor tale
și dacă vreo ploaie cu grindină nu ți-a prins sânii-n amiezi.
Tatăl nostru,
carele ești în ceruri
și carele martor ești
văzutelor tuturor și nevăzutelor,
Tu ne iartă nouă greșalele noastre,
precum și noi iertăm greșiților noștri,
Dar, dacă ești atotputernic și milostiv,
Îndură-Te, preacucernice, de chinurile supușilor robilor Tăi:
Pune copilul din mine în brațele mamei,
Adu în brațele bărbatului din mine ființa iubită
Și Te vom proslăvi acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
~*~
NICOLAE MATCAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu