Emilia Ţuţuianu, „Azi... pentru mâine. Dialoguri”
Cronică de carte
Cronică
02 Mai 2026
A rezuma viața și activitatea
unei prodigioase personalități culturale în câteva pagini este aproape
imposibil, mai cu seamă că sunt de luat în considerare toate aspectele
conținute în biografie și promovare a culturii românești în toate colțurile
lumii, dar și prin creația originală pe care autoarea Emilia Țuțuianu o
semnează, de fiecare dată, cu mare responsabilitate, cu documentare serioasă,
cu lirism, încărcătură spirituală, metaforică, memorialistică, de înaltă
ținută, ceea ce demonstrează cu prisosință, contribuția sa majoră la
îmbogățirea patrimoniului cultural și artistic românesc. Și nu e vorba doar de
a împărtăși și a promova propriile creații literare, ci și de găsirea unor
posibilități pentru a promova creațiile altor autori sau oameni de cultură, sub
forma dialogurilor literare, într-o carte intitulată „Dialoguri de azi pentru
mâine”, titlu extrem de sugestiv. O carte captivantă prin
diversitatea destinelor care o alcătuiesc. Pe toți aceștia îi leagă cu fire
freatice, dragostea pentru frumos, pentru cinstirea valorilor tradiționale,
pentru istorie, pentru sensibilizarea gustului estetic. Dintre acești
intervievați se numără: Rodica Anca, „mama” studenților Universității din
Delhi”, cum o numește Emilia Țuțuianu, artist plastic și ceramist, care și-a
desfășurat activitatea în Universitatea Indiei - Bharat, apropiindu-se de spiritualitatea
Vedelor, de cultura și viața indiană, și de oamenii trăitori acolo. Rodica Anca
își împărtășește experiența indiană cu multă afecțiune. În volumul
„Peregrinările prinţului cel trist” autoarea și-a propus să sondeze
inconștientul uman, profunzimea personalității, pentru a descifra şi a încerca
rezolvarea acelor stări interioare specific umane. În volumul „Jurnalul de
Delhi” face o incursiune în viața poporului indian, bazată pe experiența trăită
acolo.
Un interviu foarte interesant,
rezumat de Rodica Anca într-o frază cheie: „India, odată ce-ai cunoscut-o,
rămâne un subiect fascinant pentru toată viața”. Acest interviu a
apărut în revista „Melidonium”, 27 februarie 2017.
Printre alți intervievați se
numără și distinsul autor Petruș Andrei în dialogul intitulat: Cultul
pentru muncă și valorile neamului românesc. Autorul a fost membru al
Uniunii Scriitorilor din România și a scris 22 de volume de poezie, proză și
critică literară.
O altă personalitate apărută în
Dialogurile de azi este Veronica Bălaj care și ea și-a dedicat întreaga viață
cuvintelor. ,,Este una din marcantele personalități bănățene din lumea
scrisului, radioului și televiziunii. Autoare a peste 30 de volume, poezie şi
proză, deţinătoare a numeroase premii naţionale şi internaţionale, membră a
Uniunii Scriitorilor din România”, o prezintă doamna Emilia Țuțuianu în
dialogul cu ea, prezent în carte. O viață împărțită egal, în cumpănă dreaptă,
între cuvântul rostit la microfon și cel scris în carte.
Aceste incursiuni prin viața unor
personalități ascund multe taine, nuanțe subtile, întâmplări frumoase și
exemple de urmat pentru generațiile de azi. Menționate aici, ele ar putea
reconstrui o epocă în care lucrurile erau mai simple și mai profunde. Fiecare
om are în bagajul său intim lucruri de spus. Evocate, ele pot deveni
dimensiunea spirituală a epocii respective. Interviul acesta amplu, cu multe
referințe biografice a apărut în revista Confluenţe literare, 19 aprilie 2017.
Iulia Roger Barcaroiu răspunde cu
amabilitate la întrebările dialogului cu tema: Când ,,cerul se sparge
crunt şi cade în oceane - un titlu semnificativ transformat în
metaforă, de fapt, un vers al poetei foarte preţioasă şi consecventă
colaboratoare a revistei Melidonium. O poetă care, urmându-și destinul, a
plecat din țară în America de Nord, în Arizona.
Lectura acestor interviuri cu
personalități marcante, plecate din România, este deosebit de interesantă, mai
ales pentru iscusința jurnalistei de a iscodi și a scoate la iveală amănunte
inedite, pe care, intervievații nu le-au bănuit, făcând totul o frumoasă
surpriză sui-generis care adaugă un plus de frumusețe cărții acesteia. În afara
preocupărilor literare, Iulia Roger Barcaroiu are psiunea de a transforma
fotografia în artă. O altă pasiune este aceea de a călători și a consemna tot
ce consideră interesant în aceste peregrinări prin lume. Toate aceste minunății
ale lumii se vor coagula într-un volum de impresii de călătorie.
Și cartea de față seamănă cu o
călătorie în jurul Pământului în care întâlnești oameni de marcă, vârfuri ale
inteligenței și talentului, de la care oricând ai ce învăța. Și aceasta, grație
profesionalismului doamnei Emilia Țuțuianu, care a știut să așeze în pagină
destine și caractere cu totul speciale, rezonând și empatizând cu fiecare
partener de dialog.
Florin Vasile Bratu cu interviul
numit: Lacomele poveri, este următorul intervievat în această
carte. Amintirile lui Florin Vasile Bratu încep cu evocarea orașului Roman în
care s-a născut și a copilărit, chiar dacă unele amintiri sunt triste. Împreună
cu soția întreprind călătorii pentru a cunoaște cultura diferitelor popoare. Un
raid necesar prin istorie și literatură, are darul să clarifice unele lucruri
despre care, nu s-a putut vorbi până nu demult, de pildă despre Republica
Moldova.
Intervenția care urmează este
despre Gheorghe A. M. Ciobanu și poartă drept titlu celebrele aforisme din
latină: „Homo sum, humani nihil a me alienum puto” sau „Ecce Homo...hic et
nunc!” Gheorghe A.M. Ciobanu este supranumit pe drept cuvânt „părintele
culturii romaşcane”, „care și-a cucerit, subliniază autoarea:
,,un loc binemeritat în panoplia scriitorilor romaşcani, prin condiţia
literară a cărţilor tipărite”. Astfel a susținut mii de comunicări şi
demonstraţii muzicale. Autorul a trecut în viață prin evenimente globale: Marea
criză economică din 1929, și tot „mare” un alt Război Mondial. Își amintește
evenimentele dramatice din viața domniei sale: „am fost prizonier la nemți,
condamnat de români, prin Tribunalul Militar, la moarte cu executare, evadat
după miezul nopții, târât pe burtă până la Satu-Lung, Brașov, iar la amiază,
ziua următoare, eram în zona Sibiului... Mitralieri, prăbușiri cu camionul în
prăpastie, bombardamente aeriene, numeroase puşti oprite peste piept... Abia
împlinisem 19 ani. Gaudeamus!”.
Au urmat seceta și foametea
cunoscute. Povestite, poate că nu au un impact atât de puternic, dar trăite pe
viu, l-au marcat pe toată viața. Într-o viață venerabilă, autorul a cunoscut
numeroase personalități române, dar și străine, din toate domeniile culturii,
pe care le citează cu mult respect, ca și colaborarea cu revista de cultură
Melidonium și editura Mușatinia.
În continuare, doamna Emilia
Țuțuianu vorbește cu o altă personalitate: Ileana Costea o româncă
adevărată, profesor la Universitatea de Stat din California, Northridge
(CSUN) în zona Los Angeles. Despre ea, autoarea cărții scrie: ,,Am
descoperit un suflet deosebit de român, neobosit căutător în sfera
activităților desfăşurate de domnia sa”. Și mai consemnează că e ,,peste
50 de articole, din care primul volum apărut în anul 2015, „Exerciții de
Neuitare”, poate fi răsfoit pe Amazon la:
Exerciții-neuitare-vol-I-românești-surpriza-străinătate”. Dialogul
trece prin anii de școală, anii de studenție și în cele din urmă alegerea
arhitecturii ca profesiune, despre viața de familie, realizările sale
profesionale, oameni de seamă pe care i-a cunoscut. Dialogul a apărut în
revista Armonii culturale, 24 mai 2017.
Despre Boris David autoarea redă
un dialog cu titlul: „O viaţă de Om şi un nume, născut în anul 1929
(10 mai) în oraşul de pe malul Dunării, Ismail, din România Mare. După o
trecere sumară în revistă a vieții și activității acestui inginer chimist în
prospecţiuni geologice care a lucrat în Algeria (1972), Tanzania (1975) şi
Mozambic (1977-1978), autoarea pune accent pe activitatea lui ca literat și
editor, scriind poezie şi proză, publicând sub pseudonimul Daris Basarab. Și-a
publicat creațiile cu deosebire în paginile revistei Melidonium. „Autor
al volumelor: „Povod”, Ed. Semne, Bucureşti, 2004; „Ecvestra”, Ed. Conphys,
Bucureşti, 2007; „Dor de ducă”, Ed. Muşatinia 2014, (autobiografic); „Rugul
creaţiei – Nicolae Otto Kruch”, Ed. Muşatinia, 2014, (dedicat sculptorului
omonim); Postume vii, Ed. Muşatinia, 2014, (volum de versuri, un omagiu adus
poetei Mariana Gurza), îi confirmă talentul scriitoricesc”.
Toate caracterele surprinse în
această carte sunt absolut remarcabile. Autoarea și-a ales ca parteneri de
dialog oameni cu totul excepționali, dar a știut și să-i conducă astfel în
discuție, ca ei să scoată la iveală cele mai interesante momente din viața lor,
cu impact major în conștiințe, adevărate simboluri ale unor vieți dedicate în
întregime profesiunii lor, dar și pasiunilor pe care le-au avut o viață
întreagă.
Unul din punctele de atracție al
acestei cărți este intitulat: „Convorbiri cu scriitorul Ştefan Dumitrescu”, membru
al Uniunii Scriitorilor din România și corespondent activ al revistei
Melidonium. Dialogul începe desigur cu primii ani ai copilăriei, dar
menționează și evenimente politice din acea vreme, de pildă moartea lui Stalin.
Relatarea e foarte frumoasă și plină de imagini pe care autorul le reînvie în
acest dialog. Scriitorul își amintește, nu numai copilăria, nu lipsită de
evenimente de tot felul, dar și de anii tinereții, de începuturile literare,
dar și performanțele la care a ajuns astăzi - vol. „Convorbiri cu scriitorul
Ștefan Dumitrescu”, ed. Singur, 2017 revista „Confluenţe literare”, 23
decembrie 2016.
Următorul intervievat este prof.
univ. dr. emerit Tudor Ghideanu și dialogul poartă titlul: „De la inginerie la
filosofie”.
Autoarea îi propune o anamneză a
vieții, „o întoarcere acasă - pe acel drum al ființei umane, în devenire,
rost și împlinire”. Altfel spus, o întâlnire cu propriile amintiri.
Foarte interesant și instructiv. Dialogul a apărut în revista Singur, 20
noiembrie, 2016.
Dimitrie Grama, medicul-poet, un
alt partener de dialog, intitulat: Voi lua cu mine noaptea.
Nu mai puțin interesant este
dialogul cu poeta bucovineancă Mariana Gurza. apărut în revista Agorapress, 4
aprilie 2017.
Deosebit este și interviul cu
Sorin Ullea, istoric al artei medievale moldovenești şi „Imensa tristețe a
unei lumi apuse profund iubitoare de țară... profund preocupată de soarta ei!”
Încă de la început, autoarea îl
prezintă astfel: ,,Profesorul Sorin Ullea a fost un strălucit şi autentic
medievist, care a pus bazele, împreună cu Ion Frunzetti şi Mircea Popescu,
Institutului de Istoria Artei, la Bucureşti în anul 1949”. Evocarea
acestei personalități este făcută de mai mulți oameni de cultură și a apărut în
revista „Melidonium”, 23 mai 2017.
Următoarea intervievată este
Cecilia Bănică-Pal în dialogul: Poezie, destin, menire, har. Este
prezentată cu multă căldură și empatie de autoarea cărții, dat fiind faptul că
este o poetă care nu mai are nevoie de prezentare. Poezia îi conturează
personalitatea. Un interviu interesant, emoționant, presărat cu versuri
sensibile, publicat în revista Armonii culturale, 26 mai 2017.
O altă parteneră de dialog este
Vavila Popovici aflată, după spusese Emiliei Țuțuianu între „ultima
piruetă” şi „nopţi albe”. Prozatoare cunoscută, atât în România cât și
în Diaspora, Vavila Popovici s-a impus prin stilul elegant, delicat dar plin de
prestanță, cu care abordează teme de viață, de suflet, de iubire și dezamăgire
cu o viziune filozofică asupra existenței. Autoarea se bazează pe introspecție
și analiză psihologică pentru a descrie stările personajelor sale. În același
timp poetă și prozatoare, Vasila Popovici are în palmares 19 cărţi de proză şi
14 de versuri, în total 33 de cărţi.
Un interviu curat, temeinic și
interesant, apărut în ziarul „Observatorul”, iunie 2015.
Medicul Virgil Răzeșu răspunde la
întrebările autoarei în dialogul numit: „Alchimia dintre bisturiu și
peniță”. Este o personalitate a lumii medicale nemţene, dar în aceeaşi
măsură şi a lumii literare, precizează autoarea cărții.
Literatura și muzica sunt cele
două pasiuni, în afara chirurgiei, ale distinsului medic. În toate a excelat
iar în literatură și-a pus semnătura pe 27 de volume de beletristică (din care
şapte traduceri). În toate, a reușit o îmbinare armonioasă între profesie,
scrieri, muzică şi viaţa personală. Ceea ce nu e puțin lucru. Interviul a
apărut în revista „Melidonium”, august 2016.
Un alt intervievat este Dianu
Sfrijan pentru care, „Vibrația iubirii trece până dincolo de timp, cuvânt și
legământ”, după cum punctează autoarea cărții. Născut sub semnul
Iubirii, Dianu Sfrijan a și avut parte de ea și s-a dedicat acesteia cu
devotament. Dar s-a implicat și în edificii spirituale, cum a fost aşezământul
cultural spiritual care a devenit Centrului Cultural, de la Văratec. Dialogul a
apărut în revista „Melidonium”, iunie 2017.
Despre Ben Todică, în convorbirea
cu titlul: „Casa din suflet, dincolo de meridiane... Personalitatea
scriitorului Ben Todică, un australian cu suflet de român, deși departe de
hotarele ţării, contribuie la dezvoltarea culturii româneşti, la promovarea
valorilor spirituale ale poporului nostru şi la definirea lor în contextul
multicultural al ţării de adopţie”. Însuși Ben Todică spune despre
sine: „Voi simți românește până voi muri, pentru că așa am venit în astă
lume. Cine spune altfel își fură căciula. Oricât de viteaz, de grozav, rus sau
american te-ai crede după cetățenie, va sosi momentul când te vei cutremura și
o vei striga pe mama ta din leagăn. Eu am plecat în jurul lumii într-o
aventură, purtat de destin și l-am lăsat, inconștient, să mă pregătească pentru
momentul adevărului. De când mă știu, destinul mi-a fost învățătorul”. Mergând
pe acest fir, acesta călătorește înapoi, împreună cu Emilia Țuțuianu, încropind
o largă biografie romanțată despre sine. Acesta este iubitorul și depozitarul
de valori românești, Ben Todică, aflat la peste 13 mii de kilometri de locurile
natale, în Australia care îi este a doua patrie. Pasiunea sa a devenit o dată
cu trecerea anului, filmul documentar. Și după atâția ani în care a trăit pe
acest îndepărtat continent, Ben Todică spune: „România rămâne Paradisul
meu”.
Interviul a apărut în revista
Armonia, 28 martie 2017.
Tiberiu Tudor abordează în
discuție o problemă politică, legată de cartea sa: „Tratatul cu Ucraina
- un act de trădare naţională” (revista „Melidonium”, mai 2016).
Cu Minodora Ursachi, muzeograf și
publicist se schimbă atmosfera pentru un dialog cald, o îmbinare între viață și
artă: Viața, ca o artă sau arta de a trăi în, pentru și prin
frumos. Domnia sa și-a petrecut 30 de ani slujind arta, în cadrul
muzeului fondat de domnia sa: Muzeul de Artă Roman, înființat în anul în anul
1970, de doamna Minodora Ursachi (1970-2000).
Este și autoarea volumelor „Muzeul
de Artă din Roman 50 ani”, apărut în 2007, şi „Identităţi artistice la
Roman”, apărut sub îngrijirea doamnei Emilia Țuțuianu în anul 2013,
cărţi de referinţă pentru oraşul Roman în ce priveşte artele plastice.
Interviul a apărut în revista Confluenţe literare, ianuarie 2017.
Citind această carte, cu 24 de personalități remarcabile din România, m-am
îmbogățit nesperat cu multe valori cultural-istorice și artistice, iar regretul
meu este că nu am putut aprofunda activitatea fiecăruia în domeniul în care s-a
remarcat. Ar fi meritat, fiecare, o analiză cât se poate de realistă asupra
vieții lor închinate sporirii domeniului în care și-au adus obolul. Domeniile
luate în considerare în această carte, precum și corifeii care s-au evidențiat,
acoperă o paletă largă de preocupări: literatură, istoria artei medievale
românești, filosofie, științe juridice, religie, cercetători în multe domenii,
arhitectură, inginerie, chimie.
E o adevărată onoare pentru
urmași să le descifreze munca de o viață, dedicarea absolută acelor munci
creatoare, și aprecierea la justa valoare a acestora, precum și creațiile lor,
în domeniile respective. Multe documente inedite, declarații, mărturisiri,
prietenii cu alți oameni de cultură, evocări ale profesorilor înaintași, dar și
amintiri din copilăria fiecăruia, cu bucuriile și dificultățile generate de
războaie sau de prigoana comunistă. Mărturii reale, copleșitoare. Ceea ce este
absolut remarcabil în această carte e faptul că deși poate nu am știut aproape
nimic despre unele personalități de marcă din România, aflăm cu acest prilej
chiar și unele amănunte inedite, pe care altfel, nu le-am cunoscut. E bine să
ne cunoaștem valorile. E un semn de prețuire a neamului nostru, mai ales
într-un timp în care valorile sunt răsturnate și nu li se dă importanța pe
care, cu adevărat o merită.
Doamna Emilia Țuțuianu îndreptă
această nedreptate făcută de societate acestor oameni, și multor altora,
așezându-i pe fiecare, la locul pe care-l merită. Pentru aceasta, cartea
domniei sale, poate funcționa și ca un ghid de cultură românească actuală.
Vol. Emilia Ţuţuianu, Azi...
pentru mâine. Dialoguri, Editura
EIKON, București, 2017
19 Aprilie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu