Eclipsa competenței în România
Col. (r)
Alexandru Bochiş-Borşanu
Art-emis
16 Mai 2026
Cauzele structurale ale degradării guvernării și
consecințele asupra democrației
„Ne conduc nişte autointitulaţi „pro-europeni”, dar incapacitatea,
incultura și abuzurile lor, care generează atâta degradare în jur, nu au
legătură cu Europa. Mai nou ei se pretind „pro-occidentali” - or, cine ocupă
demnități fără pregătire, măsluiește biografii și anulează alegeri nu are de-a
face cu cultura occidentală” (Andrei Marga)
Sinteza de mai jos reordonează ideile enunțate de domnul prof. univ. dr.
Andrei Marga urmărind mecanismele prin care s-a ajuns la degradarea guvernării
și efectele produse asupra societății românești.
Criza interesului public în România contemporană: cauze
structurale și consecințe sistemice
Una dintre trăsăturile dominante ale evoluției politice recente din România
este slăbirea progresivă a capacității instituțiilor de a servi interesul
public. În locul unei guvernări orientate spre binele comun, se conturează tot
mai vizibil un model în care decizia publică este capturată de interese
particulare, iar criteriile de competență și responsabilitate sunt înlocuite de
mecanisme de selecție precare. Pentru a înțelege această derivă, este necesară
o analiză a cauzelor care au permis accesul în funcții al unor persoane
insuficient pregătite sau lipsite de integritate, precum și a consecințelor
generate de această situație.
Cauzele degradării selecției elitelor politice
Un prim factor determinant îl constituie slăbirea meritocrației. Accesul la
funcții publice nu mai este condiționat în mod riguros de competență
profesională, experiență sau performanță, ci adesea de apartenența la rețele
politice, de loialități personale sau de capacitatea de a se conforma
intereselor unor grupuri de influență. Concursurile sunt fie formale, fie
viciate, iar numirile directe devin regula în detrimentul competiției reale.
Această substituire a criteriilor obiective cu criterii clientelare creează un
mediu favorabil ascensiunii mediocrității.
Un al doilea factor este precaritatea formării educaționale și degradarea
culturii instituționale. Sistemul educațional, afectat de subfinanțare,
incoerență și toleranță față de impostură (plagiat, diplome fără acoperire,
standarde scăzute), nu mai funcționează ca filtru de selecție a valorii. În
absența unor exigențe academice reale, titlurile devin simple instrumente de
legitimare formală, fără corespondență în competențe efective. În timp, acest
fenomen erodează nu doar calitatea profesională a decidenților, ci și
încrederea publică în instituții.La acestea se adaugă confuzia dintre
legalitate și legitimitate. Adoptarea unor decizii în limitele formale ale
legii este adesea invocată ca justificare suficientă, ignorându-se dimensiunea
etică și finalitatea publică a actului normativ. Legi sau ordonanțe pot fi
elaborate și adoptate într-un mod formal corect, dar pot servi interese
restrânse sau pot produce efecte negative asupra societății. În lipsa unei
culturi a responsabilității, legalitatea devine un paravan pentru abuz.
Un alt element cauzal este slaba percepție a conceptului de interes public.
Decidenții operează frecvent cu o înțelegere simplistă a acestuia,
confundându-l fie cu interesul personal, fie cu interesul de grup, fie cu
simple imperative de moment. Absența unei viziuni asupra „binelui comun”
conduce la politici fragmentare, incoerente și orientate pe termen scurt.
Nu în ultimul rând, trebuie menționată utilizarea discursului ideologic ca
instrument de legitimare. Etichete precum „pro-european”, „pro-occidental” sau
invocarea unor amenințări externe sunt folosite pentru a acoperi deficiențe
interne și pentru a delegitima adversarii politici. Acest tip de discurs
substituie dezbaterea rațională și contribuie la polarizarea societății.
Mecanismele de perpetuare a incompetenței
Cauzele menționate sunt dublate de mecanisme care asigură reproducerea
acestor disfuncții. Printre acestea se numără: capturarea instituțională, prin
care funcțiile publice sunt tratate ca resurse de distribuit în interiorul unor
rețele de influență; blocarea accesului competitorilor reali, prin proceduri
electorale sau administrative care îngreunează intrarea în competiție a unor
actori noi; propaganda și controlul narativului public, care minimizează sau
relativizează eșecurile și transferă responsabilitatea către factori externi;
demobilizarea civică, generată de neîncredere și dezamăgire, care reduce
presiunea socială asupra decidenților.Aceste mecanisme creează un cerc vicios:
incompetența produce decizii slabe, iar deciziile slabe consolidează pozițiile
celor care le-au generat, în absența unor corecții democratice eficiente.
Consecințele asupra societății
Efectele acestei stări de fapt sunt multiple și profunde. La nivel
economic, se observă o gestionare ineficientă a resurselor, inclusiv prin
externalizarea profiturilor și prin politici care nu stimulează dezvoltarea
internă. Deciziile economice sunt adesea reactive, lipsite de strategie,
vulnerabile la influențe externe sau la interese particulare. La nivel social,
consecințele se manifestă prin creșterea inegalităților, menținerea unor
niveluri de sărăcie și accentuarea problemelor sistemice precum abandonul
școlar sau analfabetismul funcțional. Lipsa unor politici publice coerente și
bine fundamentate mențin aceste probleme și reduce șansele de mobilitate
socială. În plan instituțional, asistăm la erodarea statului de drept. Atunci
când instituțiile sunt populate de persoane insuficient pregătite sau
dependente de interese politice, capacitatea lor de a acționa imparțial și
eficient scade. Decizii controversate, inclusiv în domenii sensibile precum
justiția sau organizarea alegerilor, pot afecta legitimitatea întregului
sistem.
Un efect major este și degradarea democrației. Participarea cetățenilor
devine formală, iar alegerile riscă să fie percepute ca simple ritualuri fără
impact real asupra direcției politice. În lipsa unei competiții autentice și a
unor alternative credibile, democrația își pierde funcția corectivă.
Pe plan cultural și simbolic, se produce o inversare a valorilor.
Performanța, competența și integritatea sunt relativizate, în timp ce
oportunismul și conformismul sunt recompensate. Această schimbare afectează
modelele sociale și descurajează implicarea celor competenți în viața publică.
Consecințe pe termen lung și riscuri
Dacă aceste tendințe persistă, riscurile sunt semnificative. Se poate
ajunge la o stagnare structurală, în care instituțiile nu mai sunt capabile să
genereze dezvoltare, iar societatea rămâne blocată într-un echilibru precar. De
asemenea, dependența de factori externi poate crește, în absența unei
capacități interne de decizie și acțiune. Un alt risc este radicalizarea
discursului public, pe fondul nemulțumirii populației. Atunci când canalele
democratice nu mai oferă soluții credibile, crește tentația unor răspunsuri
extreme, ceea ce poate destabiliza suplimentar sistemul politic.
Posibile direcții de corecție - reflecții proprii
Dincolo de diagnoză, o corecție a acestor derapaje presupune câteva
direcții esențiale. În primul rând, reintroducerea meritocrației ca principiu
real de selecție, prin concursuri transparente și criterii clare de evaluare.
În al doilea rând, consolidarea educației și a integrității academice, ca bază
pentru formarea elitelor. În al treilea rând, dezvoltarea unei culturi a
responsabilității publice, în care legalitatea este dublată de legitimitate și
de orientarea către binele comun. La fel de importantă este revitalizarea
participării civice și a dezbaterii publice, astfel încât cetățenii să poată
influența efectiv decizia politică. Fără o presiune constantă din partea
societății, mecanismele de autoreglare ale democrației rămân insuficiente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu