„Căile războiului” sunt în metamorfoză
Jurnalistică
Art-emis
16 Mai 2026
Lecții din războiul
din Iran - Cultura strategică
„Avantajul hegemoniei
dolarului a dispărut astfel și s-a transformat în schimb într-o răspundere -
costul umflat al munițiilor americane și ingineria lor de ultimă generație au
dus la linii de aprovizionare sclerotice, cicluri de producție lungi și stocuri
minime de arme”.
Presupusa superioritate
tehnologică a armelor americane este depășită și de proiecte de tip „garaj” și
„atelier” care utilizează componente tehnologice ieftine. Acestea generează
inovație care este apoi preluată și extinsă după teste informale de către „autoritățile
militare”. Deși războiul din Iran a fost privit în mare parte prin prisma
războiului occidental convențional, lecțiile sale sunt orice altceva decât
convenționale. De fapt, sunt insurecționale.
Abordarea occidentală postbelică
(în special în contextul Războiului Rece) se baza pe capacitatea de a depăși
cheltuielile militare ale oricărui adversar prin achiziționarea de
aeronave cu pilot și muniții de ultimă generație, supra-inginerie și
costisitoare. Dominarea spațiului aerian și dependența puternică de
bombardamentul aerian, adică războiul aerian, a reprezentat scopul doctrinar.
Depășirea cheltuielilor (precum
și o presupusă inovație tehnică) a fost considerată elementul crucial în
confruntarea cu URSS.
În mod similar, impulsul în
războiul naval a fost către investițiile în portavioane din ce în ce mai mari
și în nivelurile asociate de nave de sprijin naval. În războiul terestru, în
cadrul „Furtunii deșertului” din războiul din Irak, accentul a fost pus pe
tancurile care „perforau” și străpungeau liniile de apărare ale adversarilor -
deși această abordare a fost abandonată de Occident în Ucraina după trecerea la
„războiul de tranșee” condus de drone în secolul al XXI-lea pe linia
frontului. Abordarea bazată pe cheltuieli suplimentare de nivel înalt a
favorizat Complexul Industrial Militar al SUA și, împreună cu hegemonia
dolarului american, a oferit Americii avantajul unic de a permite SUA să
„imprime” efectiv acele cheltuieli suplimentare de nivel înalt. Apoi a venit
războiul din Iran din 2026, al cărui model asimetric a răsturnat doctrinele
convenționale.
În loc să domine spațiul aerian,
Iranul nu a urmărit supremația aeriană, ci mai degrabă dominația spațiului
aerian prin rachete avansate. În loc de infrastructură militară situată la
suprafață, arsenalele de rachete, instalațiile de lansare și o mare parte din
producția de rachete au fost dispersate pe vastele zone geografice ale Iranului
și îngropate adânc în orașe subterane dedicate rachetelor și în lanțuri
muntoase. Transformarea cheie către abordarea asimetrică a fost însă apariția
unor componente tehnologice ieftine și ușor de obținut. În timp ce Occidentul
cheltuia milioane de dolari pentru fiecare interceptor, Iranul și aliații săi
cheltuiau sute. Avantajul hegemoniei dolarului a dispărut astfel și s-a
transformat în schimb într-o răspundere - costul umflat al munițiilor americane
și ingineria lor de ultimă generație au dus la linii de aprovizionare
sclerotice, cicluri de producție lungi și stocuri minime de arme.
Presupusa superioritate
tehnologică a armelor americane este depășită și de proiecte de tip „garaj” și
„atelier” care utilizează componente tehnologice ieftine. Acestea generează
inovație care este apoi preluată și extinsă după teste informale de către „autoritățile
militare”. Această tendință este evidentă în special în armata rusă, unde
tehnologia inițială „de garaj” a fost testată și apoi implementată în toate
structurile militare. Acest lucru se aplică atât hardware-ului tehnologic, cât
și inovației în domeniul inteligenței artificiale pe internet. În același sens,
inovația Hezbollah privind dronele sale controlate prin fibră optică a
transformat războiul din sudul Libanului - impunând pierdewri
severe tancurilor și trupelor israeliene, până în punctul în care
IDF ar putea fi obligată să se retragă din sud.
De asemenea, asimetria și
inovația în căile maritime răstoarnă dependența tradițională
occidentală de navele navale grele și de portavioane. Acestea din urmă au
devenit „elefanți albi” ai „războiului” din Golful Persic, deoarece sunt
împinse atât de departe de coasta iraniană de roiurile de drone și de
amenințările cu rachete antinavă, încât avioanele lor de atac de pe punte sunt
limitate în capacitățile lor de atac de necesitatea realimentării cu
combustibil de la petroliere deasupra țintei. A vedea un „roi” literal de zeci
de bărci rapide înarmate apropiindu-se de o navă convențională greoaie nu face
decât să sublinieze vulnerabilitățile acestora. În orice caz, Iranul are la
dispoziție și alte arme antinavă. Pe scurt, o companie aeriană americană nu mai
induce frică așa cum o făcea odinioară; acum radiază vulnerabilitate.
Noul război maritim al Iranului
include însă drone (sau torpile) submersibile de mare viteză, care pot staționa
până la patru zile și care sunt echipate cu capacități de țintire ărin
inteligență artificială. Aceste drone pot fi lansate din tuneluri subacvatice
aflate sub suprafața Hormuzului. Inovația iraniană, ce-i drept, a fost
planificată și dezvoltată de mult timp. Eficacitatea sa a fost demonstrată în
timpul conflictului cu Israelul și SUA. Iranul a rezistat bombardamentelor
israeliene și americane (deși a suferit pagube și victime grele), însă Iranul
continuă să dețină controlul asupra strâmtorii, stocuri ample de rachete și
baze militare americane distruse și inutilizabile în Golf.
Aceasta este experiența
războiului din Iran. Dar ideea strategică mai amplă este că a demonstrat că
„modul de război” occidental a fost eclipsat de tehnologia inovatoare ieftină
și de planificarea asimetrică atentă. Modelul occidental poate provoca pagube
devastatoare - în acest sens nu există nicio îndoială - dar lipsa sa de
aplicare chirurgicală este, de asemenea, contraproductivă într-o epocă a
mass-media și a fotografiilor realizate cu smartphone-uri care mărturisesc
moartea, distrugerea și suferința civililor .
Al doilea aspect este că
Occidentul rămâne un gigant greoi care nu a reușit să înțeleagă - darămite să
anticipeze - noul război asimetric. Inovația a fost împiedicată de consolidarea
Complexului Industrial Militar în câteva monopoluri birocratice. Modul occidental
de a purta război este un model de eșec atunci când este condus împotriva unui
adversar asimetric sofisticat. Însă alții au observatvîntr-adevăr lecțiile din
războiul din Iran. Rusia este una; China este alta. Vor fi mai multe.
Occidentul se poate aștepta să vadă lecțiile ieșind la suprafață sub diferite
forme în celelalte războaie ale Occidentului. Elitele europene ar putea
constata că facilitatea atacurilor cu drone ucrainene în adâncul Rusiei ar
putea atrage un răspuns (cinetic) diferit în viitorul apropiat.
Avertismentele au fost emise. Vor
fi ele auzite?
-------------------------------------------
Sursa - https://strategic-culture.su/news/2026/05/12/ways-war- metamorphosis -lessons-from- Iran-war -
12 mai 2026
Grafica : Ion
Măldărescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu