România între șobolaniadă și dezastru
General-locotenent
(r) Dr. Grigore Stamate, Membru al Fundației Europene Titulescu
Art-emis
16 Mai 2026
Categoric, avea dreptate
premierul interimar, când afirma că magazia cu averea Țării a fost năpădită de
șobolanii puterii. Șobolani, care - împreună cu fiefurile lor de partid și cu
sinecurile de toate categoriile - i-au golit mai toate rafturile. Deși, ca să
fim drepți, în toată această ecuație politică ar trebui observat și ce fel de
hram au purtat magazinerii șefi. Adică, cei care - dincolo de orice variabile
și necunoscute – aveau răspunderi anume în această privință. Responsabilități
încredințate de la cel mai înalt nivel de repezentare, când li s-a încredințat
soarta României. Precum și a hambarelor, în care era înghesuită - atât cât a
mai rămas - bogăția poporului.
După 1990, am sperat ca fiecare
dintre cei care s-au perindat la guvernare să înțeleagă bine ce presupune, în
primul rând, reforma economică, ca parametru esențial al oricărei dezvoltări.
Respectiv, ce implică pilonul de bază care generează resursele și asigură
stabilitatea materială și financiară a României. Acea siguranță, care să rezide
constant într-un proces bine structurat și funcțional, pe termen îndelungat.
Mult mai performant, în raport cu fiecare dintre perioadele anterioare. Însă,
la peste trei decenii și jumătate de la acea răspântie din decembrie 1989,
suntem nevoiți să recunoaștem că din puzderia de guverne care au funcționat
între timp, foarte puține sunt cele care au venit în întâmpinarea nevoilor
fundamentale ale majorității.
Ca urmare, arareori, traiul
românilor a înregistrat vreo îmbunătățire considerabilă.
Iar, dacă ar fi să ne aplecăm
asupra „performanțelor” fiecăruia dintre partidele ori alianțele aflate la
guvernare, ne-am împiedica în fel de fel de indicatori, care - cu toată
străduința unora de a le „cosmetiza” în propriul avantaj - vom observa cum, de
la o etapă la alta, s-au îndepărtat atât de mult de interesul național încât,
astăzi, chiar nu mai înțelegem pe cine reprezintă cei puși în fruntea statului
nostru. Exemplele fiind atât de reale, palpabile și la îndemâna oricăruia, ca
să ne forțeze la cine știe ce demonstrații, peste ce ar putea suporta bunul
simț.
Totuși, pentru o mai recentă
actualizare - în concurs cu măsurile drastice de taxe, impozite și tăieri
aplicate prin „reforma lui Ilie Bolojan” - câteva dintre cifrele evidențiate în
Raportul INS pentru trimestrul I (la 13 mai 2026) - deși atât de îngrijorătoare
- merită toată atenția. Astfel: „produsul intern brut a înregistrat o scădere
cu 1,7% pe seria brută şi cu 1,5% pe seria ajustată sezonier, faţă de acelaşi
trimestru din anul 2025”, în timp ce „producţia industrială a scăzut, în primul
trimestru din acest an, comparativ cu perioada similară din 2025, atât ca serie
brută cu 2%, cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare
şi de sezonalitate cu 2,4%” etc. Între timp, „inflaţia a crescut cu 0,73%
(indice armonizat IAPC) în aprilie 2026 faţă de martie 2026, încât rata anuală
a inflației (IAPC) a ajuns la 10,7%”. Rețineți: 10,7%.
Singura „creștere” a
înregistrat-o datoria publică „variind în jurul valorii de 1.137 miliarde lei
la nivelul primului trimestru din 2026 și depășind pragul de 60% din PIB. Numai
în luna aprilie 2026, Guvernul a avut de gestionat un vârf major de scadențe
estimat la 8,5 miliarde de euro” Și, pentru a nu înșira toate celelalte
„împliniri” și neîmpliniri care, potrivit analiștilor au avut ca efect
împovărător scăderea îngrijorătoare a veniturilor populației, creșterea
alarmantă a șomajului, reducerea drastică a consumului, diminuarea
investițiilor și deprecierea monedei, ne rezumăm la concluzia economistului
Andrei Rădulescu care punctează așa: „Per ansamblu, datele comunicate
astăzi (în data de 13.05.2026, de INS - n.n.) confirmă faptul că economia
României se confruntă cu o nouă recesiune, pentru prima oară din perioada
pandemiei de coronavirus, din perspectiva analizei pe dinamică anuală”.
O situație, care demonstrează,
fără nicio putință de tăgadă, de eschivare ori de aruncarea a răspunderii în
sarcina înaintașilor, că fostul guvern Bolojan - cu rămășițele sale interimare
- au scuturat și mai mult țara, aservind-o intereslor de clan și punând-o la
dispoziția străinilor. A acelora, care atât au așteptat, ca să se înfrupte din
punga PNRR-ului sau a SAFE-ului. În dauna românilor, care - dacă tot ne
împrumutăm - așteptau un reviriment, cel puțin, în domeniile de destinație. O
„șoboloniadă”, în toată regula. Culmea, care s-a vrut și să fie „acoperită”
legal.
În referire la afirmația despre
„deranjul șobolanilor” - o metaforă, după cum încerca să ne asigure Ilie
Bolojan - potrivit aceluiași protagonist, s-ar fi avut în vedere „risipa și
devalizarea bugetului public, ca situație și stare de fapte concrete”, peste
care, personal „a încercat să facă lumină”. Câtă lumină însă, numai de
presupus, în condițiile în care întunericul asupra ceea ce se ascunde în dosul
aranjamentelor obscure și păguboase s-a așezat și mai intens. Și, pentru că nu
vrem să întărâtăm și mai mult cuibul de viespi, care, realmente, se înfruptă și
mai dihai din ce le-a mai rămas la îndemână, ne întărim susținerea cu ceea ce
ne oferă și celălalt partener de guvernare - ca să evităm a zice de hoție -
Sorin Grindeanu. Cel care ne asigură că adevăratele „șobolănisme” sunt
reprezentate de încercările de vânzare a unor companii precum Romgaz, CEC sau
Portul Constanța. Față de care tranșează cu o surprinzătoare nonșalanță: „Asta,
de fapt, înseamnă să furi cămara cu totul!”.
O concluzie, care ne
îndreptățește să constatăm că, de fapt, ceea ce fostul premier încearcă să
justifice printr-o simplă metaforă este mai mult decât orice figură de stil. În
fapt, o veritabilă hoție. În dauna cui? Ca întotdeauna, a poporului, a majorității
care privește uimită cum se scurg miliardele de euro - pentru care vom îndatora
generațiile de după noi - în buzunare străine de tot ce ar însemna redresarea
sau acea reformă economică atât de vehiculată. Dar, care rămâne un deziderat a
cărui valoare - după cum se observă - se diminuează cu fiecare an în adaos. În
rest, atâtea și-atâtea neverosimile perorații și imputări însoțite de replici
pe măsură, care vin direct în întâmpinarea afirmațiilor potrivit cărora furtul
din magazia (cămara, după alții) cu bunuri a România (atâtea câte au mai rămas)
a atins apogeul și nu mai justifică, în niciun fel, aberațiile despre așa-zisă
„reformă”. Pentru că, vrem ori nu vrem să acceptăm, niciodată o tendință către
un mai bine, nu poate fi confundată cu o accedere înspre un mai rău.
Iată, tot atâtea considerente
menite să ne justifice rezervele în privința potecilor bătătorite în afara
drumului corect, pe care ar fi trebuit să înainteze societatea românească, în
toată această ăerioadă. Răstimp, în care șobolanii infiltrați în cala navei cu
nume, cu istorie și tradiții atât de frumoase, ne-au lăsat corabia la voia
valurilor neprielnice interesului românesc. Iar, acum, când simt că vasul este
pe cale să se scufunde ies la suprafață. Nu la lumină - cum se încearcă să ne
fie indusă ideea - căci lumina este specifică doar purității. Calitate, ce nu
are nicio tangență cu starea orbecăitoare a muridelor, care ies la acea
suprafață aflată însă sub linia de plutire. Și, pe care, în termeni
marinărești, o numim carenă. O altfel de carenă șubrezită de cariile unor
dăunători de cea mai josnică speță animală: șobolanii. O șoboloniadă - după cum
înșiși împricinații o evidențiază - care perpetuează un dezastru, cum nu i-a
fost dat României să înregistreze vreodată. Indiferent de care parte se basculează.
De aici și temerea - de astă dată, pe deplin justificată – a mai marilor peste
rozătoarele din avuția națională (da, din avuția națională; căci, în pofida
oricăror dispoziții constituționale, s-a ajuns să se ronțăie până și din
activele statului român, ca și din resursele-i naturale), de a prelua cârma
unei corăbii aflată în deriva unei potențiale furtuni.
Așadar, luând aminte la „circul
politic al zilei”, nu știu de ce, îmi vine să-i strâng mâna lui Ilie Bolojan
pentru această - hai să-i zicem – reușită „metaforă”, a cărei profundă
semnificație rezumă atât de nimerit tot ce întâmplă, în prezent, pe scena politico-economică
a nefericitei Românii. Cu implicații sociale dintre cele mai grave.
Dezastruoase - credem - care s-au cocoțat sus pe catargul României a avut
bunele și mai puțin bunele sale, dar - după cum reiese din recentele date
furnizate de INS – ca și din cele resimțite nemijlocit de către majoritatea
populației, în prezent, starea generală a Țării, a economiei sale, ca și a
bunului trai, s-au deteriorat îngrijorător.
Tot atâtea aspecte majore, care
îndreptățesc afirmația unora dintre specialiștii de marcă ai României, potrivit
căruia: „Guvernul Bolojan a fost îngrozitor. România alunecă spre o
scădere dramatică a nivelului de trai, pentru cel puțin doi ani”. N-o
spunem noi, o atestă, în mod calificat, profesorul universitar dr. Adrian
Mitroi, expert cu recunoaștere în domeniul finanțelor comportamentale, de la
Academia de Științe Economice din București (apud Sanda Marin, Aleph News,
Business, 8 mai 2026).
În privința unei viitoare
guvernări nu se întrevede nicio schimbare esențială: aceeași Mărie, fără de
nicio altă pălărie! Cu sau fără Bolojan, coalițiile - cu toate invectivele
aruncate reciproc - suntem siguri că se vor reface. Mai mult ca sigur, cu aceiași
actori, care au dominat și până acum scena politică a Țării. Căci, așa precum
câinii nu pleacă de la măcelărie, tot așa nu vor pleca nici șobolanii de la
cașcaval. În rest, cu toate mofturile lor de fată mare, care și-a pierdut
virginitatea între timp (în cazul de față, moralitatea și onestitatea), cu
insignifiante corecții, fostele fiefuri își vor da mâna și se vor regrupa. Din
cele mai simple motive: nicio formațiune nu preferă.opoziția, în dauna
avantajelor pe care ți le oferă puterea; niciun partid nu are garanția că va
mai câștiga electoral la nivelul scontat; niciun parlamentar nu agreează
anticipatele, în defavoarea poziției actuale, pe care nu sunt siguri că
perspectiva le-o va mai asigura vreodată.
Încolo, palavre, angajamente și
promisiuni mincinoase. Aceleași șobolănisme, cu care se vor umple și-n viitor
ecranele televizoarelor, mințile celor creduli și buzunarele manipulanților. În
timp ce hoția, corupția, obediența, trădarea, mârșăvia și incapacitatea vor
adânci încă multă vreme dezastrul în care se zbate Țara. Și din care, să
sperăm, totuși, că vom ieși cât mai curând
Iată și opinia reputatului expert
american James Carafano, directorul Centrului Douglas și Sarah Allison pentru
Studii de Politică Externă și vicepreședinte al Institutului Kathryn și Shelby
Cullom Davis pentru Studii Internaționale din cadrul Fundației Heritage în
referire la ceea ce se întâmplă în România: „ţara dumneavoastră. are nevoie de
prosperitate, de progres. Liderii (mare atenție! – n.n.) trebuie să pună ţara
pe primul plan. Trebuie să fim realişti. Liderii trebuie să-şi intensifice
activitatea, să spună că lucrurile nu privesc poziţia lor părtinitoare, ci doar
contează ceea ce este mai bine pentru România” (interviu la Antena 3 în 12 mai
2026).
Totodată, expertul vine și cu
soluții, care poate pune capăt debandadei politice, precizând că ar fi „mare
păcat să fie un Guvern de tehnocraţi în România”, insistând asupra
următoarelor: „Aveţi nevoie de un Guvern cu o poziţie pro-românească (rețineți
bine: proromânească). Trebuie, deci, să vă concentraţi pe politici, şi
nu pe a alege o echipă sau alta, pentru că nu suntem la fotbal”.
Da, cu toții credem că România,
dincolo de orice proeuropenism ori prooccidentalism sau mai știu eu ce alte
aspirații (pe care nu le respingem categoric, dacă au corespondent în vrerea
majoritară) are nevoie de guvernanți care să-și iubească Țara și căreia să-i
asigure propășirea. În primul rând, în favoarea poporului român, pe care
trebuie să-l reprezinte cu cinste și onoare și căruia să-i recunoască valorile
fundamentale, fără să permită cuiva să le întineze în vreun fel. Totul - așa
cum ne îndemna și expertul american - de pe o poziție pro-românească. Pentru
aceasta însă este nevoie de înțelepciune, de inteligență, de competență, de
cinste, de corectitudine, de empatie și de politici reale în folosul românilor.
Înainte de toate și de orice.
Doamne, ocrotește-i
pe români!
Aranjament grafic -
I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu