Ridică-te, Gheorghe, să salvăm România
Ion
Măldărescu
Editoriale
19 Mai 2026
Omenirea navighează printr-o
perioadă marcată de conflicte geopolitice extinse și tulburări sociale.
Trăiește un timp copleșitor și haotic, marcat de războaie, provocări sociale,
economice și tehnologice. Această stare de incertitudine este amplificată exponențial
de dezinformare și de tranziția rapidă către o eră tehnologică și digitală
scăpată de sub control. Nici România nu este ocolită de greutăți, iar noi
încercăm să le depăşim, dar ratăm şi ne prefacem că merge și așa. După
aproape patru decenii de „democraţie" și control impus am ajuns să
întrebăm „la ce ne foloseşte?", aşa că afirmaţia lui Platon, preluată
cândva şi de Winston Churchiil, îmi dă de gândit „Democraţia nu-i bună
de nimic, dar nu avem altceva la îndemână!".
Este suficient să priveşti feţele
aleşilor neamului. Îi caracterizează echilibrul fragil dintre factorii
predispozanţi de natură genetică şi factorii de risc sau de precipitare cum ar
fi înavuţirea lor şi sărăcirea celorlalţi. Distanța dintre promisiuni și
realitate, nerespectarea programelor electorale și discrepanțele dintre viața
aleșilor și cea a cetățenilor de rând, scandalurile mediatice, existența
constantă a cazurilor de corupție, abuz în serviciu sau lipsă de transparență,
mecanismele instituționale, pregnant, sistemul de justiție, care nu
funcționează la fel pentru toată lumea, au dus la erodarea încrederii în
stat. Comportamentul acestor oportunişti se situează într-o inevitabilă
contradicţie cu normele şi aşteptările societăţii civilizate moderne. Când le
asculţi discursurile agramate, aberante şi lipsite de conţinut, când le
priveşti detaşarea şi nesimţirea cu care proliferează inepţii şi sfidează
morala şi normalitatea, te cuprinde o greaţă vecină cu amocul. Considerându-se,
fiecare, un mic „Dumnezeu", aleşii neamului îşi îndreaptă acuzator degetul
unul spre celălalt şi, ştiindu-se priviţi pe sticlă de către un popor
debusolat, îşi arată demonstrativ „muşchii", evidenţiindu-şi
„potenţa" în faţa camerelor de luat vederi. Prima reacţie pe care o ai
când îi asculţi sau îi vezi este cea de revoltă, apoi te întrebi: împotriva
cui?
Utilizând instrumente din
arsenalul persuasiunilor subliminale, ani de zile ni s-a inoculat în
subconştient că fiecare din noi suntem vinovaţi... pentru că „noi" i-am fi
votat. Cred că mai degrabă ne facem vinovaţi pentru că nu ne-am îmbolnăvit de silă
şi nu am administrat medicamentele potrivite - atât nouă cât şi lor. Sunt prea
scumpe, iar Guvernul Bolojan ne-a sărăcit „la blană”! Ne mai facem vinovaţi că
nu reacţionăm, că suportăm, ne facem vinovaţi de sinucidere lentă, pasivitatea
și acceptarea tacită ne-au transformat în complici la propriile
probleme. Toleranţa nemărginită a românului adevereşte înţelepciunea unui
vechi proverb: „Să nu-i dea Domnul omului să ducă atât cât poate!".
Dar cât va mai putea duce? Cât va mai putea răbda? Când va asculta de
chemarea „Deşteaptă-te, române!"? Nava numită
România e gata să se scufunde şi contrar principiilor marinăreşti nefasta
conducere aservită UE și cine mai știe cui ne trimite pe noi primii la înec,
adică la război.
Îndatorarea din ce în ce mai mare a României, i-a permis FMI și UE să afirme cu
aroganţa cămătarului: „Cetăţenii statelor sărace din Europa vor fi cei
care trebuie să strângă şi mai mult cureaua pentru a ieşi din criza economică…
Ceea ce este dramatic, şi vorbesc de state precum Grecia, Irlanda, Letonia,
Ungaria, România etc., state în care trebuie redresată situaţia - nu putem
continua aşa, deoarece încetarea plăţilor este iminentă, prăpastia este chiar
în faţă - sunt cele care pătimesc mai mult, sunt cele mai vulnerabile". Despre
strânsul curelei şi despre „luminiţa de la căpătul tunelului" (provocate
premeditat, tot prin „ingineriile financiare" ale aceluiaşi funest FMI,
ale conducerii UE.și mai ales ale Guvernului Bolojan).Rata şomajului a crescut
vertiginos după „fanariotismul” premierului demis și „cadoul nejustificat de
miliarde făcut periodic Ucrainei. Zelenski, escrocul internațional profită:
numeroare firme românești sunt „cumpărate„ cu banii dăruiți de Bolojan.
Sub controlul
instrumentelor-căpuşe vampiroide, războaiele financiare au devenit
operaţionale, asasinatele economice şi „revoluţiile" cu efect
„domino", modalităţi prin care statele pot fi distruse economic. Soarta
României a fost deja decisă: merge în marş forţat spre faliment. Minciuna la
nivel de preşedinte şi premier a ajuns „reţeta" politică oficială a
statului român. Utilizarea retoricii bazate pe minciună și manipulare în
discursul public a devenit o temă recurentă în politica românească. De la o săptămână
la alta declaraţiile se bat cap în cap, guvernanţii nu caută soluţii, nu vin cu
alternative pentru că nu ei decid. Poporul român a fost selectat ca
subiect-eşantion în scopul obţinerii de date asupra suportabilităţii
populaţiei. Pentru aceasta a fost mai întâi manelizat, apoi tabloidizat. O
parte considerabilă a forţei de muncă a fost „expulzată" din ţară luând
calea economiilor occidentale. Este cultivat şi încurajat exodul de capete
luminate ale românilor, în special ale tinerilor medici, ingineri şi
informaticieni spre Occident, în acest mod coeficientul naţional de inteligenţă
a fost redus dramatic, în favoarea ţărilor „importatoare" de materie
cenuşie. Urmează restrângerea libertăţilor fundamentale, sărăcirea totală şi
distrugerea a ceea ce a mai rămas din sistem. Conform perceptelor Noii Ordini
Mondiale, rezultate experimentului românesc vor fi folosite în scenariul
destinat transformării naţiunilor în colectivităţi de sclavi. Istoria se
repetă. După un soft nefinalizat şi cu incertitudini de funcţionare, corectat
şi reprogramat, în acest an cineva a apăsat tasta „Enter" şi a zis: „Scapă
cine poate!"!
Unde e „grămada de fiare vechi a României", cum numea industria românească
de dinainte de ´89 favoritul doamnelor de la Apaca? Pe ce valuri plutesc azi
vasele celei de-a patra flote comerciale a lumii de dinaintea hipnozei
„libertăţii" lui Traian Băsescu? Răposatul a lăsat România fără datorii
externe şi cu creanţe de recuperat pe deasupra. În aproape 37 de ani s-a ales
praful de toată averea Ţării şi când afirm asta, mă refer atât la „Averea"
materială cât şi la cea spirituală şi culturală. Până nu va fi prea târziu, ar
trebui să conştientizăm că paraziţii care au distrus Ţara şi s-au îmbogăţit
peste noapte - furând - nu mai au ce căuta în viaţa românilor. Trebuiesc
judecaţi şi, după vina fiecăruia, predaţi în custodia administratorilor de
penitenciare, iar averea obţinută ilegal, redată poporului. Acum când criza și
sărăcia iau proporții, atitudinea faţă de instrumentele Mafiei globaliste -
F.M.I., Banca Mondială, UE - se impune a fi mult mai circumspectă şi mai ales,
demnă.
Ridică-te, Gheorghe,
ridică-te, Ioane!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu