Eficiența participării civice în managementul de urgență
Ştiinţă
Gabriel
Ungureanu Dr. în psihologie, Cercetător la Inst. „C. R. Motru” Academia Română
Art-emis
16 Mai 2026
Definiție
Managementul incidentelor critice
reprezintă o paradigmă interdisciplinară complexă, ce integrează sistemic
dimensiuni psihologice, administrative și comunicaționale în scopul gestionării
efectelor macro-sociale ale dezastrelor. Această concepție fundamentează un
cadru operativ unitar, menit să asigure stabilitatea emoțională și suportul
logistic pentru colectivități extinse, prin convergența standardelor
profesionale cu mecanismele de asistență socială și medicală.
Delimitare
conceptuală
Voluntariatul în Managementul
Incidentelor Critice (MIC) îmbină acțiunea benevolă cu rigoarea intervenției
psihologice structurate. Conceptele fundamentale utilizate: voluntar- este un
agent conștient de trebuințele și nevoile comunității și care acționează
dezinteresat, din proprie inițiativă. Voluntarism: este o doctrină socială
esențială în supraviețuire și dezvoltare și care plasează voința umană ca motor
al schimbării sociale la un moment dat. Incident Critic (IC): eveniment brusc
cu impact emoțional sever asupra maselor. MIC (Managementul Incidentelor
Critice): sistem integrat de monitorizare (pre-, peri- și post-incident) pentru
protejarea sănătății mentale. Integrarea voluntarilor în M.I.C. Statutul
grupului de voluntari: participare benevolă, dar subordonată legal,
administrativ și profesional instituțiilor oficiale de resort în condiții de
recrutare formală, instruire specifică și competențe profesionale verificate cu
rolul de a sprijini organizațiile responsabile în gestionarea crizelor imprevizibile.
Modelul internațional recomandat este cel al formațiunilor ,,peers”(colegi).
Din punct de vedere al eficieței și motivației angajării în acțiune a acestor
echipe (J. Mitchell, 1996) susține că această formă de suport logistic prin
indivizi egali în acțiune este cea mai optimă.
Componența acestor echipe poate
fi realizată prin instruire la locul de muncă cu respectarea confidențialității
legale și asumarea certificată și garantată a intrării imediate în acțiune
pentru limitarea efectelor unui posibil eveniment critic. Avantajele
psihologice deja cunoscute aspra constituirii acestor grupuri la locul de muncă
sau în comunitate evidențiază o rezonanță afectivă crescută și indentificare
rapidă cu nevoile colegilor angajați în acțiune.
Simptomatologia și
reacțiile psihice în contextul incidentelor critice
Taxonomia reacțiilor
post-traumatice poate fi sistematizată, în raport cu severitatea
simptomatologiei, pe patru paliere fundamentale:
- Planul emoțional (afectiv):
Instabilitate afectivă care se manifestă prin iritabilitate, nervozitate și
vulnerabilitate crescută la feedback negativ; Declinul motivațional cu apatie,
pierderea entuziasmului și absența satisfacției profesionale; Alterarea
imaginii de sine apare cu sentimente de insecuritate, subestimare și alienare;
Tulburările de stres se inițiază cu debutul anxietății generalizate
(îngrijorare persistentă) și insomnie.
- Planul cognitiv (procesarea
informației). Disfuncțiile executive: Dificultăți decizionale, erori de
judecată și focalizarea exclusivă pe termen scurt. Apare dezorientarea
evidentă: Confuzie generală, probleme în identificarea persoanelor și
dezorientare spațio-temporală. Apar deficitele de atenție și memorie cu
scăderea capacității de concentrare, tulburări de memorie și intuiție
diminuată. Bias-uri cognitive: se evidențiază persistența continuă a schemelor
de gândire negativă.
- Planul comportamental. Adaptare
socială precară: izolare, comportament antisocial și rezistență la schimbare.
Indicatorii de risc: consumul de substanțe, tendința spre disimulare (minciună
reactivă) și hipersensibilitate la stimuli externi. Eficiență scăzută:
productivitate redusă în activitate și muncă precum și predispoziție către
erori sau accidente profesionale.
- Planul fiziologic (somatic).
Manifestări neurovegetative: palpitații, dispnee (dificultăți respiratorii),
transpirație profuză și stare de greață. Tensiune somatică: cefalee, tensiune
musculară, oboseală cronică și incapacitate de relaxare. Disfuncții organice:
tulburări gastrointestinale (indigestie, tranzit neregulat) și afecțiuni
dermatologice.
Protocoale de
intervenție și gestiune a impactului psihosocial în incidentele critice
Strategia de implementare a
programului de Management al Incidentelor Critice (M.I.C.) se bazează pe o
arhitectură fazată, menită să răspundă dinamicii variabile a nevoilor umane.
Arhitectura
intervenției psihologice
Succesul intervenției rezidă în
pregătirea proactivă și desfășurarea graduală a asistenței pe parcursul a trei
etape critice: 1. Faza Acută: Intervenția imediată, focalizată pe stabilizarea
primară și triajul nevoilor urgente. 2. Faza de Tranziție: Perioada de
procesare a evenimentului și adaptare la noua realitate. 3. Faza pe Termen
Lung: Monitorizarea sănătății mentale și prevenirea patologiilor cronice (ex.
PTSD).
Tipologia și evoluția
nevoilor de sprijin
Impactul psihologic este direct
proporțional cu promptitudinea și calitatea managementului asigurat de
autorități. Nevoile persoanelor afectate (rănite sau martori) sunt
multidimensionale:
- Nevoi Medicale: Tratarea
leziunilor fizice și stabilizarea funcțiilor vitale.
- Nevoi Practice: Asigurarea
securității, informațiilor, logisticii și necesităților de bază.
- Nevoi Psihologice: Constituirea
ambientului necesar pentru acordarea suportului emoțional, ascultare activă și
tehnici de reducere a anxietății.
Managementul
stresului post-incident critic și rolul suportului de voluntariat
Deși incidentele critice sunt
imprevizibile, impactul lor psihologic poate fi atenuat prin dezvoltarea
rezilienței, însușirea unor mecanisme de coping și adoptarea unui stil de viață
echilibrat, acțiuni ce pot fi practicate independent sau sub îndrumare.
Reacțiile la un incident critic reprezintă răspunsuri normale ale unor indivizi
normali la evenimente anormale. Aceste manifestări pot diminua temporar
capacitatea de adaptare la sarcini de lucru cu o încărcătură emoțională
negativă ridicată. Pentru majoritatea persoanelor, simptomele scad în
intensitate și frecvență în câteva zile sau săptămâni, prin sesiuni de
debriefing, analiză și partajarea îngrijorărilor în mediul familial sau
profesional. Persistența simptomelor impune însă asistență de specialitate
(psiholog, psihiatru, asistent social sau preot).
Serviciile de voluntariat și
voluntarii individuali ocupă un loc strategic în rețeaua de sprijin, acționând
pe palierele profilactic, suportiv și de intervenție. Organizațiile trebuie să
își pregătească personalul din timp pentru recunoașterea manifestărilor psihice
conexe, implementând, cu sprijinul direct al voluntarilor, următoarele măsuri
operaționale:
- Instruirea personalului:
Organizarea de prelegeri și lecții metodice privind identificarea tulburărilor
de personalitate, a problemelor de sănătate mintală și a dificultăților de
adaptare specifice post-traumă.
- Educația pentru igienă mintală:
Prevenirea conduitelor dezadaptative prin promovarea unor deprinderi de viață
sănătoase: planificarea activităților recreative și sportive, nutriție
echilibrată, reducerea cofeinei, timp de calitate cu familia/colegii, psihoeducație
privind stresul, tehnici de relaxare, limitarea consumului de alcool/stimulente
și normalizarea reacțiilor la stres.
- Screening psihocomportamental
preliminar: Monitorizarea sistematică și dirijată a comportamentului
personalului expus, în vederea includerii timpurii în programe de consiliere.
- Cooperare interdisciplinară:
Colaborarea cu structurile medicale și psihologice ale organizației pentru
depistarea precoce a tulburărilor de adaptare și ghidarea personalului către
specialiști.
- Auditul stresorilor
organizaționali: Identificarea factorilor de stres din mediu și propunerea de
măsuri manageriale pentru reducerea potențialului traumatizant al acestora.
- Consiliere managerială:
Oferirea de suport consultativ factorilor de decizie, în limita competențelor
profesionale ale voluntarilor.
Întrucât familia și grupul de
prieteni sunt esențiali în securizarea emoțională a persoanei afectate,
voluntarii le pot furniza acestora următoarele ghiduri de conduită:
- Ascultare activă, empatică și
răbdătoare, fără forțarea verbalizării traumei;
- Evitarea infantilizării sau a
poziționării persoanei în rolul de bolnav;
- Petrecerea timpului comun și
menținerea rutinelor zilnice, oferind totodată spațiu personal;
- Abținerea de la judecăți,
sfaturi nesolicitate sau promisiuni nerealiste;
- Înțelegerea reacțiilor de furie
sau resentiment ca manifestări ale traumei, nu ca atacuri personale;
- Asigurarea constantă de suport
moral și solicitarea ajutorului specializat la nevoie.
Ipoteză: efectivele MApN, MAI,
SMURD, Salvare, spitale etc se vor dovedi total insuficiente pentr a stabiliza
emoțional o populație care va trece prin traume psihologice deosebit de grave
in cazul unor evenimente de tip I.C. (incidente critice) Această populație va
aflui dezordonat neputând să fie oprită de nimeni și de nimic. Încercările MAI
și MApN de a opri populația în exod se vor asemăna cu acțiunea de a opri apa
într-un ciur. Comunicațiile telefonice ultraperformante moderne se vor bloca și
de aceea este foarte importantă comunicarea clasică la nivel instituțional prin
agenți instituționali, cablu și radio.
Primele ore de afluire din zona
I.C.spre exterior vor fi critice deoarece necesitățile de apă, hrană și
deplasare nefiind satisfăcute în mod organizat se poate ajunge la situația
revoltelor și jafurilor. La nivelul Capitalei pot apărea blocaje pe arterele de
circulație datorită sutelor de mii de automobile care vor încerca să părăsească
orașul în cazul I.C. de nivel major. De aceea trebuie din timp pregătiți
voluntari instruiți ,, peers,, care să îndrume și să ghideze persoanele
dezorientate sau aflate în nevoie către puncte de triaj psihologic, triaj
sanitar, asistență sanitară de urgență și informare oficială. Aceste puncte de
prim ajutor psihologic și sanitar trebuie din timp indentificate și echipate
corespunzător pentru a putea fi utilizate eficient în caz de nevoie de
voluntarii specializați.
Treziți-vă din somn guvernanți și
instruiți ,,peers” specializați în întreaga noastră Țară!. Instruirea nu costă
altceva decât voința de mai bine pentru Națiunea noastră. Altminteri o să vă
îmbrânciți unul pe celălalt care să oferiți mai mulți bani sau lingouri de aur
pilotului de elicopter. Tic Tac, Tic Tac,….ceasul timpului nefericirii se tot
rotește spre dezastru….opriți-l acum dacă sunteți responsabili printr-o
pregătire exemplară la nivel național!
Anexă
Fișă de triaj rapid - Evaluare
post-incident critic
Indicatori afectivi
(emoționali)
Bifați dacă persoana
prezintă:
- Iritabilitate sau nervozitate
extremă.
- Stare de șoc / Aplatizare
afectivă (lipsă de reacție).
- Sentiment intens de
insecuritate sau panică.
- Plâns incontrolabil sau
deprimare severă.
- II. Indicatori Cognitivi
(Gândire)
- Observați dacă persoana
prezintă:
- Confuzie sau dezorientare (nu
știe unde se află / ora).
- Incapacitatea de a lua decizii
simple.
- Tulburări vizibile de memorie
(nu recunoaște colegi/prieteni).
- Gândire rigidă, focalizată
exclusiv pe pericolul iminent.
- III. Indicatori Comportamentali
Verificați prezența
următoarelor:
- Izolare (refuzul de a comunica
cu ceilalți).
- Agitație psihomotorie sau
hiperreactivitate la zgomote/stimuli.
- - Comportament de risc
(agresivitate, consum de substanțe).
Scăderea vizibilă a coordonării
(predispoziție la accidente).
Indicatori
fiziologici (somatici)
Simptome raportate sau
observate :
- dificultăți respiratorii -
palpitații.
- tremor sever sau tensiune
musculară vizibilă.
- stări de vomă - amețeală
severă.
- epuizare fizică extremă.
Bibliografie
selectivă
- Cojocaru, Şt. - Proiectul de
intervenţie în asistenţa socială, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
- Everly, S.G. - The debriefing
controversy and crisis intervention: a review of lexical and substantive
issues, 2000.
- Everly, S.G. - Five principles
of crisis intervention: reducing the risk of premature crisis intervention ,
Internaţional Journal of Emergency Mental Health, nr. 2, 2000.
- Marinescu, Ş. - Managementu
asigurării medicale în condiţii de dezastre, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002.
- Mitchell, J.T. - Critical
Incident Stress Debriefing, 1996.
- Mitchell, J.T. - Crisis
intervention and Critical Incident Stress Management: a defense of the field,
2000.
- Steiner, N., Mânăstireanu, D. -
Managementul medical al dezastrelor, ed.a II-a, Editura Consult SRL, Bucureşti,
2005.
Aranjament graphic -
I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu