DEPENDENȚA DE TELEFON AFECTEAZĂ RUGĂCIUNEA
- Pr. Siluan -
Dependența de telefon
Am ajuns în România și oamenii se
minunează că nu avem un telefon mobil cu noi, tocmai pentru că venim dintr-o
țară în care vedem câte distrugeri au avut loc din cauza aceasta. Și, culmea,
toată lumea acceptă această tehnologie fără niciun fel de discernământ. Și în
America toată lumea e poluată, realmente de internet. Este o poluare care,
practic, ne îndepărtează foarte mult de Dumnezeu, în special mintea.
Oamenii nu se mai roagă, nu mai
spun rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase…”. Oamenii sunt distrași mereu să
vorbească la telefon. Prin internet, oamenii sunt distrași și afundați în drama
asta a vieții care, în fond, este una falsă și cu adevărat trebuie să fiți
foarte hotărâte în această mănăstire, ca să nu lăsați să intre tehnologia.
Fiecare telefon mobil e ca o gheară și fiecare legătură de internet e ca un
dinte al satanei.
Noi cunoaștem oameni care se
ocupă de designul telefoanelor mobile și privesc cum lucrează ele asupra
minții. În clipa în care devii dependent de aceste lucruri, e ruptă legătura cu
Dumnezeu. Este un rău pe care îl vedem foarte frecvent în America și care, din
nefericire, este răspândit în toată lumea. Rezultatele nu vor fi imediate ca în
America, dar generația care crește acum cu internet, nu se va putea ruga.
Neapărat să păstrați mereu
legătura cu Mântuitorul, căci fără asta ne scufundăm în apele lumii...
Să nu avem credința ieftină
În clipa în care am uita părinții
care, practic, ne-au fondat mănăstirea și pe cei care au suferit în România
atât de mult în secolul XX, pe cei din închisori, credința noastră devine una
ieftină, fără valoare. Și dacă aici credința devine una ieftină, atunci ce să
zicem noi, cei din America? Va deveni o filozofie oarecare printre toate
celelalte care există, nu vom mai fi lumina lumii, nu vom mai fi trupul lui
Hristos, pentru că în America noi gândim doar cu mintea.
Nici măcar nu ne putem închipui
că avem și o inimă, o inimă profundă, lucru pe care l-am învățat de la Sf.
Siluan. Citind-i scrierile, mi-am dat seama că nici măcar nu știm ce este
aceasta și starețul Sofronie explică ce este această parte atât de profundă a
ființei noastre. Pare că este un lucru pe care îl știe toată lumea ortodoxă,
dar indiferent unde ne aflăm, de fapt este o luptă. Deci, această luptă să nu
vă descurajeze în niciun fel! Singura mântuire și scăpare este în Hristos.
Comorile Ortodoxiei
Vă rog să vă rugați pentru noi,
cei din America, să putem „să înotăm” în continuare și măcar să putem să ne
ținem capetele deasupra apei, iar noi ne vom ruga ca Dumnezeu să continue să vă
desăvârșească în această luptă a ascultării ca să puteți păstra vie amintirea
sfinților. Noi nu am cunoscut mulți dintre sfinții pe care îi aveți aici. Când
le spunem americanilor despre România, ei spun: „Oare unde o fi asta, poate
prin Africa?”. Însă, aveți mulți sfinți și multe comori aici. Și cu cât le veți
face să strălucească mai mult în inimile voastre, cu atât veți fi mai legate de
viața ortodoxă. V
Vă rog să mă iertați dacă am spus
ceva care ar fi putut să supere pe careva dintre voi, dar trebuie să ne
încurajăm unii pe alții în lupta aceasta din viața noastră monahală. E o mare
binecuvântare pentru mine și părintele Eufrosin să ne aflăm aici, să simțim
rugăciunile Părintelui Justin, să simțim ospitalitatea pe care ne-ați arătat-o
și cel mai mult ne bucurăm că am putut să săvârșim o Sfântă Liturghie aici, cu
voi. Să fim uniți prin Sfânta Împărtășanie și să creștem prin iubirea lui
Hristos!
În mănăstirea noastră din State
nu avem internet. Când vin pelerinii și ne vizitează mănăstirea se simt foarte
ușurați că au scăpat de presiunea lumească de a fi căutați la telefon, internet
și celelalte. Stând la noi, fără semnal, realizează la ce presiune sunt supuși
în lumea lor. O resimt ca pe o povară foarte mare și slavă lui Dumnezeu că la
mănăstirea noastră putem trăi fără ele.
Gândurile și internetul
În America te definești prin ce
faci și noi învățăm că doar existând avem valoarea noastră, așa cum s-a definit
și Mântuitorul: „Sunt Cel ce sunt”. În comparație cu simțul acesta al
activității din America, noi prin nemișcarea noastră redevenim ceea ce suntem.
Toți Părinții Bisericii spun că
nu trebuie să ne confundăm cu gândurile noastre. Problema este că noi ne
identificăm cu gândurile noastre și avem impresia că suntem ceea ce gândim.
Exact ca și cu contul de Facebook, lumea are impresia că se identifică cu
contul de Facebook. Asta e și cu gândurile, mă tot gândesc la asta și la asta
și am impresia că sunt ceea ce gândesc. De fapt, ne pierdem liniștea cu care
ne-a înzestrat Dumnezeu. Trebuie să aveți grijă la ce vă gândiți! Nu lăsați
sămânța gândului să încolțească în mințile voastre pentru că intră, se
dezvoltă, tot crește și ocupă tot spațiul și apoi nu va mai fi deloc har.
(Interviul integral
îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 58)
TRUPUL NOU
- Sfantul Luca al Crimeei -
Semanata în pamânt, îngropata
fiind, samânta putrezeste, înceteaza sa mai existe ca samânta, însa din ea va
creste ceva mult mai mare, mult mai desavârsit atât ca si complexitate, cât si
ca forma. Dumnezeu îi da o noua forma si frumusete si o viata plina de folos si
desfatare.
Trupul omenesc este îngropat în
pamânt si înceteaza sa mai existe ca trup. Însa din elementele în care s-a
descompus, asemenea celulelor semintei de grâu, prin puterea lui Dumnezeu va
învia un nou trup, nu unul stricacios, neputincios si fara de vlaga, ci un nou
trup duhovnicesc, plin de putere, de nestricaciune si de slava.
Sfantul Luca al
Crimeei, Puterea inimii, traducere de Evdochia Savga, Ed. Sophia, Bucuresti,
2010, p. 153
SPICELE DE GRAU
- Sfantul Efrem Sirul -
Chiar si acum pe acest pamânt plin de spini putem vedea pe câmpuri spicele de
grâu pe care Dumnezeu ni le-a dat în ciuda blestemului; multumita vântului
grânele iau nastere în sânul lor; prin voia atoatefacatoare a Celui Preaînalt
adierea le alapteaza ca sânul unei mame, închipuind astfel felul în care se
hranesc cei duhovnicesti.
Binecuvântat Cel care în Raiul
Sau va da bucurie întristarii noastre!
Sfantul Efrem Sirul,
Imnele Raiului, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2010, p.
83.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu