CU VERDE ŞI ALBASTRU AL DUMNEZE-ului NOSTRU + CONŞTIINȚĂ OMENEASCĂ MINUNATĂ

CU VERDE ŞI ALBASTRU AL DUMNEZE-ului NOSTRU

(VICA, STAREA MEA DE BINE)

~*~

Totul costă timp, chiar şi arta,

Care ne evaporă ca pe VICA maistra, foarea albastră, laudă de zestră,

principalul subiect, familial

din România, național, din Olimp,

pasul meu de înțelepcine şi rugăciune fără griji,

un promoțional național sociona-unan,

un talisman argint viu irezistibil

pe cont propiu impecabil util,

special pentu bine pentru starea mea  de confort şi bine

Şi aiasta mana cerească, firesscă, făcând mare brânză, când eu pe Arcă

nu mai fac  ca moacă motamo, nu mai fac mare bânză de marcă

nu-i a face tumbe în splendoarea din iarba cu sport cu estreme,

culme de vedetă la lume: zglobii cu principii de Biblii

cu mască şi fără mască rău de muscă,

c-un efect dramatic

de copil zglobiu cu învățături recuperabile de minte,

deşi puşti sunt un căpos norocos,

ia aminte şi ține minte: copil cu probleme

dar ambițios melițos prin stăruință

cu lovitura de succes, cu scces la eficiență

Şi de partea mea cu performanța, biruința,

de a mă descoperi, desecretiza, că-i important: s-avem România profundă şi mare prin excelență, ca esență:

cu obiectiv a păcii şi amuncii,

că după muncă la românii harnici

pentru exisență le curge mucii

de la zero la sombero haiduc Duliş-Zoro, cu la purtare cu "nota zero la purtare" visând la o viață mai bună cu România Iisus întregită cu "Toate pânzele sus",

c-avem drepturi pentru a trăi artistic omenesc, toți în tot dumnezăiesc  mai jucăuşi-pițiguşi

ca-n Rai pe picior şi gură cu şei şi coame de plai

şi dacă la noi nu sunt haremuri, ci lucruri făcute mai moral,

mai bine, mai normal punctual național cu ipotenoza nedepăşindu-ne proporțiile bunului simț,

că sufletele ne sunt în buzunarele cerului,

surprinzător cu verde şi albastru al Dumneze-ului nostru

laudă de zestre pe imensa tablă de şah al pământului cu zâmbet în priviri,

pus în mişcare rotindu'se dinamic în jurul soarelui.

~*~

PAVEL RATUNDEANU - FERGHETE

CONŞTIINȚĂ OMENEASCĂ MINUNATĂ

~*~

Ei dragii mei, fac ciudățenii, în corola de minuni

şi de lumini cu întunecimi, adâncimi profunzimi de îmțelepciuni

de oameni între oameni pentru oameni, deşi în ciudă, din orgoliu, din mândrie : Patrie Limba Română inimă maximă română

cu îndemână şi când tipic ni peste mână şi calc pe pe bec, încalc în strachini

ca un prag depăşit ridicol în disconfort critic de caniculă

încoronat ca Iisus cu spini de români şi de străini,

care mă iau rispitor în răspăr peste picior fără noimă,

distrugându-mi încrederea, c-am fost interzis

în propriu paradis de scris,

că mi se face şocant scenariu fără voe,

că n-am nişte reguli

şi indispun, agit, pe bunul Ben,

sunt ca un val de ploi, disperat că plouă iară, iară şi iară din primăvară şi-am trecut de vară şi nu bine-mi pare,  nu mă distrează,

că-i Bacovia de  România melancolie,

vreme de beție în situație,

care face să-mi dispară buna dispozoție din această fir-ar să fie proprie ecuație,

că-i şi culme: mi se face şi foame de principii de biblii,

de dragoste în toi, ca la noi, că Dumnezeu e-n noi şi cu noi să ştim încătro o apucăm

prin Raiul ce-l am, că nu mă eschivez de la ce fac zi de zi  şi lui Dumnezeu pe plac,

în dreptul de a fi nesperat cu frecvență de perseverență,

voință şi conştiință, dimineață,

care dă spor să-ți prinzi vitele la jug pentru plug cu drum lung

de magi inimă fierbinte porniți înainte miez de pâine culori-curcubeu şi Dumnezeu

mereu şi mereu cu tupeu pentru o viață eficient mai bună

să ne cânte casă-casă cu masă-masă,

să ne cânte-n strună lumina din lumină să nască lumină

cu roadă deplină divină cu aer condiționat bio adevărat

manifest dezinteresat pentru sănătate în stupină,

ca să nu se mai calce strâmb deformând ilegal aură şi nimb,

că răul pe nimeni nu încântă,

că e nepotrivit în artă,

e buturuga mică răsturnând carul mare,

ne năruie din curaj, chiar dacă din floare eşti stejar din rădăcină

lumină de lucru bine făcut, fiu de Salaj,

din Sâmpetru-Almaş,

ştiind încătro s-o apucăm

în Raiul prin neamul ce-l am poveste de dragoste pliindu-mă  pe situație

cu rezolvarea cu educație propria ecuție deschis aşa cum vezi strunit prin scris cu puşca şi centura lată prin ce m-o alduit Dumnezeu,

c-am fost ce-am fost odată:

fasole de post,

m-o alduit să fiu în artă prin artă, artist optimist-

altruist cu efect şi poftă de viață

conştiință omenească, minunată

~*~

Pavel Ratundeanu - Ferghete