Dr. CONSTANTIN DOBRESCU - Un om al Cetății , prof. Stoica A.Teodorescu ( 1887 – 1973 )

Un om al Cetății , prof. Stoica A.Teodorescu ( 1887 – 1973 )

Dr. CONSTANTIN  DOBRESCU

“Cunoscându-şi patria şi neamul, numai atunci începi a pricepe ca eşti cu adevarat Român. Cine nu învaţa istoria neamului său şi cine nu cunoaşte ţara sa, acela devine nevrednic a-i purta numele.         

Istoria este oglinda trecutului, în care o naţie îşi vede pe strămosii săi, vede viaţa lor, vede sufletul lor. Şi astfel din răsfoirea istoriei  trecutului  unei naţii, se va reversa în sufletul fiecăruia , mai mult  iubirea de neam” - Pămantul şi poporul românesc -  Stoica Teodorescu, 1921 Tipografia M.S.Gheorghiu Câmpina                        

Cel de care ne vom ocupa in textul de fata, a lasat urme adanci in istoria invatamantului prahovean, cultura ploiesteana si mai ales in cercetarea istorica.

                       

Stoica Teodorescu s-a nascut la 15 Mai 1887, in satul Sipote, azi Lipanesti. Tatal sau era preot si s-a preocupat de educatia sa. Acesta a urmat scoala primara in comuna natala apoi renumitul liceu ploiestean “Sfintii Petru si Pavel”, absolvind  sectia moderna cu Diploma nr. 48 Iunie 1908. Studiile superioare istorie si geografie le-a efectuat la Universitatea din Bucuresti, obtinand licenta prin Diploma nr. 7403 din 26 Iulie 1914. La Univerisitate, Stoica A. Teodorescu a avut profesori de elita ca Nicolae     

Iorga, Simion Mehedinti, D. Onciu  si alti. Imediat, dupa aceea se incadreaza la Arhivele Statului din Capitala, unde a functionat ca arhivist – paleograf, conform Ordinului nr. 102582.

                          

Majoritatea istoricilor care s-au ocupat de viata si activitatea profesorului Stoica Teodorescu – afara de prof. Paul D. Popescu – nu au relevet nici un aspect despre viata  militara a lui Stroica Teodorescu, participarea lui la Primul Razboi Mondial.  

                                        

Daca profesorul emerit Paul D. Popescu aminteste sumar ca istoricul Stoica Teodorescu era ofiter in rezerva si a luptat pe front si a cazut prizonier, in rest nimic, apeland la eruditia doctorului in istorie Razvan Martin afla ca profesorul Stoica Teodorescu si-a facut datoria fata de neam si tara a cautat in cadrele ofiteresti  ale Regimentului 47 infanterie, fiind adjutantul Comandantului de regiment.                          

A fost mobilizat de la Campina  la 29 Octombrie 1916, a fost luat prizonier in luptele din defileul Oltului, in zona Valcii. A fost dus in prizonierat in Germania. Este eliberat din prizonierat imediat dupa incetarea Primului Razboi Mondial, dupa care se intoarce la post, la liceul din Giurgiu. 

                                                                                                             

Autorul acestor randuri tine sa multumeasca colegului mai tanar, doctor in istorie Razvan Martin, pentru datele comunicate. 

                                                                                               

Profesorul    Stoica Teodorescu  a fost casatorit cu Maria (1899 – 1984) si-a avut doi baieti Stefan si Lucian (1920-1988)

Stefan Teodorescu (1918 – 1992) a fost cadru universitar la UPG Ploiesti. Profesorul Stoica Teodorescu, locuia foarte aproape de liceul la care preda, pe strada Sitarului. Avea o gradina ingrijita, in care cultiva florile sale preferate, Hortensiile . Era prieten cu av. Grigore Ivanceanu cu care avea afinitati bibliofile. Aceste date mi-au fost comunicate de domnul Mihai Badulescu, care l-a cunoscut din copilarie pe ilustrul profesor.                                                                                                                                                 

Dupa perioada in care a lucrat in Arhive, devenind expert in cercetarea arhivelor si valorificarea informatiei descoperite care va devein o pasiune mistuitoare un adevarat “ violon d’Ingres”, devenid un foarte bun specialist in paleografie chirilica. Ca “expert paleograf” Stoica Teodorescu a colaborat cu primaria Campina la traducerea diferitelor documente. Astfel printr-o decizie a primarului Gh. T. Iliescu in Iulie 1945, primaria aprecia drept “ avantajoasa oferta profesorului de  a traduce cele 2300 de documente cu 150000 lei”                                                                                                                                                     Profesorul D. Munteanu –Rimnic il considera pe colegul sau de catedra Stoica Teodorescu un eminent arhivist alaturi de prof. Gh. Petrescu-Sava. Pe acestia doi Dumitru Munteanu - Rimnic ii propune in anul 1937 sa faca parte din Comisia primariei de a expertiza arhiva acesteia, din care urma sa faca parte si prof. C. Moisil, directorul general al Arhivelor Statului.

                                                                                                                     

In anul 1948, Stoica Teodorescu solicita primarului Ploiest permisiunea de a cerceta arhiva primariei “in orele de serviciu ale institutiunii”, deoarece intentioneaza “ sa fac o lucrare  privitor la trecutul invatamantului ploiestean”.                                                                    

Stoica A. Teodorescu a fost numit profesor suplinitor la liceul  ”Titu Maiorescu” din Giurgiu, unde a functionat de la 1 Octombrie 1918 pana la 1 August 1919. 

                                 

In anul scolar urmator este incadrat conform Ordinului nr. 14661, ca profesor provizoriu  la Scoala Reala Superioara din Timisoara, dupa care este transferat prin Ordinul nr. 116483/1919 tot ca profesor provizoriu la Gimnaziul “Barbu Stirbey” din Campina,  prin ordine succesive i se va prelungi functionarea pana in Iulie 1927.                       

In luna Mai 1919, acesta sustine examenul de capacitate fiind atestat  prin Ordinul nr.19589 din 1 Iulie 1919 si devine profesor titular. 

                                                                                

In anul 1923 Gimnaziul Campina va deveni liceu, profesorul Stoica A. Teodorescu devenind unul din cei care au pus bazele acestei scoli.                                                                   

In legatura cu acesta problema aratam ca Stoica Teodorescu a fost pentru sustinatorii infiintarii gimnaziului in caladirea conacului Stirbei construit in anul 1872, organizand chiar o manifestatie impreuna cu elevii si cu directorul Stefan Popescu  in fata Castelu-lui Voila in toamna anului 1919. Aceasta manifestatie avea drept scop convingerea mostenitorului familiei printului Barbu Stirbey, Martha de Blome sa cedeze localul din oras pentru gimnaziu. Principesa a aceptat propunerea, iar in vechiul conac a functionat gimnaziul pana in anul 1928, cand s-a construit noul imobil.                                                            

In anul 1927, acesta s-a transferat la liceul din Ploiesti, unde a predat geografia pana la pensionare(August 1948). De la inceput tinem sa mentionam ca a fost un dascal constincios cu multe realizari, functia de director al liceului (1933-1938), a avut si preocupari politice. 

                                                                                                                                            

In August 1924 prof. Stoica Teodorescu impreuna cu asistentul universitar N.A . Constantinescu  asistent a lui N. Iorga, participa la intrunirea Partidului Nationalist a           l Poporului care a avut loc la Telega. Intrunirea a fost condusa de prof. D. Munteanu Rimnic ( Ploiestii, 10 August 1924).                                                                                                                       

Dupa o perioada de cochetare cu ideiile politice ale N. Iorga, prof. Stoica Teodorescu s-a indreptat spre organizatia liberara din Prahova. Astfel ziarul ploiestean „ Libertatea” din 15 Martie 1932 il mentioneaza pe prof. Stoica Teodorescu ca membru in delegatia permanenta a PNL alaturi de av.N.M. Parvulescu, mr.Al. Mateescu, av.C. Ceruleanu , prof. C. Ghimpu, Nicu Economu, gl. L. Caracas, prof. A. Mosoiu, av. Victor Radulescu (Campina), prof. C.Rigu, etc. care a hotarat excluderea din PNL a av. I. Cretoiu, Stefan Lilu, G. Isofescu, Al. Varcolici, adepti ai dezidentei ing. Petru Bejan.        

Deasemenea ziarul liberal” Viitorul” din 3 Octombrie 1933 il mentioneaza pe prof. Stoica Teodorescu ca fiind membru in Comitetul de propaganda si de organizarea luptei libertatilor pentru „rasturnarea nefastului regim national taranist”.                                      

Acest comitet era condus de av. Dem I. Nicolaescu, dr. I. Negruzzi, G. Manolescu, A. Mosoiu, Victor Radulescu (Campina), etc.                                                                                      

In perioada directoriatului sau liceul are „ una din cele mai fertile perioade de activitate” din intreaga sa existenta, cand au loc „reparatii capitale ale cladirii, organizarea coloniei scolare de la Techirghiol, cresterea numarului de burse , reaparitia revistei Curierul liceului, editarea a trei anuare, mari excursii scolare, s.a.”                            

In aceasta privinta amintim doar excursia efectuata in vara anului 1920-1921 de profesor impreuna cu colegii sai C. Radulescu si B. Dumitrescu si 40 de elevi  de la gimnaziul Campinean in zona Brasov, Bran,  Rucar, Curtea de Arges. Aceasta excursie este publicata in Anuarul liceului „D.B. Stirbey” din 1919-1923.                                                   

Profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat profund si in viata culturala a Judetului Prahova. Astfel cat a activat la Campina a fost membru fondator al Ateneului „B.P. Hasdeu” condus cu har de ing. C. Barbacioiu. In cadrul acestui Ateneu profesorul a sustinut numeroase conferinte cu teme culturale. De asemenea, la Ploiesti, acesta a fost membru al asezamntului Cultural „Nicolae Iorga” . Profesorul Stoica A. Teodorescu a fost membru al Asociatiei Profesorilor Secundari Sectia Ploiesti unde a desfasurat o fructuasa activitate. Astfel in ziua de 25 Martie 1928 acesta a conferentiat despre „ Probleme  etnografice ale tarii noastre” sub egida acestei Asociatii.                                          

Prof. Stoica Teodorescu participa in ziua de 8 Noiembrie 1936 la dezvelirea bustului lui I.L. Caragiale in gradinita din fata liceului Sfintii Petru si Pavel, opera scluptoritei Letitia Ignat.                                                                                                                                                 

Aniversarea zilei de 1 Decembrie 1938 apreciata de Stoica Teodorescu drept ziua definitivei biruinti pentru care si el a luptat cu arma in mana, spunea in cvadrul ceremoniei  de la liceul pe care il conducea la Ploiesti ca aceasta este „ziua in care s-au razbunat toti ruptii cu roata, toti spintecatii in patru si spanzurati la marginea de drumuri, toti cei pusi la jug dinaintea plugului, toate fecioarele batjocorite prin jus primae  noctis si prin drepturile nemesesti nerecunoscute si toate mamele ce au coborat in pamant blestemandu-si ceasul pentru care au fost sortite sa aduca pe lume romani pentru batjocura strainului. E ziua in care ni s-a razbunat uciderea miseleasca a lui Mihai Viteazul, martinizarea infernala a lui HOREA si a motilor sai, scoaterea din minti a lui Avram Iancu. E ziua care a impiedicat sigura desfintare a neamului romanesc in Ardeal inceputa cu scadenta peste cateva decenii dupa marele razboi prin legiile lui Apponyi”                                                                                                                                                      

Un aspect mai putin cunoscut al activitatii sale este faptul ca figureaza in statistica numirii din 1934 ca propietar a unei exploatatii particulare din Campina, a carei productie lunara obtinuta varia intre 3-7 tone de petrol, iar cea anuala de 50 tone. Aceasta ii asigura profesorului stabilitate financiara peste medie in comparatie cu majoritatea colegilor sai de bresla. 

                                                                                                         

Stoica Teodorescu era un colectionar de arta, fiind un admirator al pictorului ploiestean P. Bulgaras. Astfel la expozitia personala a acestuia la Ploiesti din anul 1929 Stoica Teodorescu se numara printre cei care au achizitionat picturi.                                        In calitate de membru al asociatiei culturale „Grupul Nostru” formata „de cativa intelectuali din Ploiesti” a participat in ziua de 12 Ianuarier 1946 la sarbatorirea prof. I. A. Bassarabescu, la sala „SCALA”, luand chiar cuvantul evocand in cuvinte calde personalitatea scriitorului academician.                                                                                                      

Deasemena Stoica Teodorescu participa in ziua de 20 Ianuarie        1947 la sala SCALA    la sarbatorea aniversarii a 70 de ani a lui I.A Bassarabescu. Sarbatorirea a fost organizata de membrii Caminului Cultural ”Voievodul Mihai”. Stoica Teodorescu in numele corpului profesoral  si ca a fost elevul lui I.A. Bassarabescu aduce omagiul sau.                

Din Bucuresti, profesorul venise cu un numar mare de fise istorice referitoare la  Prahova. Cercetarile efectuate din primariile din Campina, Telega si Ploiesti precum si in cea a prefecturii si arhivele liceelor ”Sfintii Petru si Pavel „ si „Despina Doamna”  a stat la baza catorva lucrari de mari proportii.                                                                                                 

Asa a fost Monografia Orasului Campina, bine primita de istorici vremii despre care N.Iorga  scria”Lucrare foarte bine facuta, incepe prin consideratii asupra conditiilor georgrafice; ele sunt cu totul noua si foarte folositoare .... Un numar de documente incheie lucrarea , scrisa pe indelete , cu iubire si literar”. Un an mai tarziu  a elaborat a doua lucrare de mari proportii „ Monografia Comunei Telega publicata tot la Campina cu aceiasi serioasa si erudita documentare. Dupa o cercetare de aproape un deceniu, profesorul a publicat o alta lucrare , Istoricul liceului „Sfintii Petru si Pavel”, care surprinde pe baza documentelor din arhiva, istoria acestui liceu.                                                           

Din cercetarile sale au mai rezultat doua sinteze ”Istoria mestesugului  si comertului in Prahova” si „ Istoricul liceului Despina Doamna” ramase nepublicate si o alta de mici proportii depre inceputul invatamntului prahovean.                                                                                   

Intreaga opera stiintifica a profesorului se constituie intr-o convingatoare pledoarie pentru rolul arhivelor in cultura prahoveana.                                                                                                

Stoica Teodorescu in calitate de director al liceului „Safintii Petru si Pavel” a facut parte din Comitetul  de organizare a sarbatoririi profesorului Aurelian Mosoiu in ziua de 28 Mai 1937 cu prilejul pensionarii acestuia.                                                                                             

Cu aceasta ocazie Stoica Teodorescu i-a inmanat sarbatoritului o frumoasa statueta reprezentand „GLORIA” pe care erau gravate cuvintele „ Corpul profesoral al liceului Sfintii Petru si Pavel din Ploiesti, Domnului profesor Aurelian Mosoiu indrumator spre glorie prin munca”. In perioada cat a fost profesor la Campina, profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat in infiintarea bibliotecii gimnaziului cu donatiile elevilor si bani donati de Comitetul scolar si  care numara la finalul anului scolar 1919- 1920 peste 1088 de volume de literatura si stiinta si doua reviste „Educatia” si „Rasaritul”.                      

Despre viata si activitatea profesorului Stoica Teodorescu au fost publicate in perioada interbelica doua monografii, una semnata  de colegul sau Ioan Ludescu si alta datorata lui Ion Dumitrache – Godeni.                                                                                                            

Pentru activitatea sa stiintifica si mai ales didactica, profesorul a fost distins in anul 1967 cu titlul de PROFESOR  EMERIT.                                                                                       

Epigoni cu puternice reminiscente bolsevice au facut eforturi de a fi uitat acest emblematic istoric si profesor de exceptie.                                                                                        

Din nefericire numele profesorului nu a fost acordat de municipalitatea din Ploiesti, unei strazi ( bine ca au altii, fara merite) la fel si la Campina.                                                                

Nu are nici macar un modest bust chiar  din ipsos. Bine ca unii epigoni s-au invrednicit sa-i ridice un bust unei dascalite bolsevice fara opera (Vasiliu Aspasia). Ar fi momentul acum ca cei in cauza sa-i scoata din neuitare personalitatea .                               

P.S. Ma asteptam ca in anul Centenarului cei care se ocupa de destinele societatii „Cultul Eroilor” din Prahova sa fi publicat lucrari stiintifice, profesioniste, privind cadrele didactice, preotii, medicii, etc. care au servit tara sub drapel si au facut suprema jertfa.

                                            BIBLIOGRAFIE

Constantin Dobrescu, Catalin Dobrescu , Liceul „Sfintii Petru si Pavel” lacas al culturii ploiestene, Editura Mythos, 2016.                                                                                    

Constantin Dobrescu in colaborare,petrol, politica si cultura la Ploiesti, 2014.    

Gheorghe Rusu Togan , Spiritualitati campinenePloiesti, Editura Premier, 2009.      

Ion T. Sovaiala, Campina pagini dintr-o istorie in date, 1640 – 1946, Editura Fundatiei Culturale Libra, 2015. 

                                                                                                            

 Arhivele Prahovei, nr.1/1996, Ploiesti; Editura Silex.                                                            Mihai Apostol  , Profesorul si cercetatorul Stoica A. Teodorescu in „Campina     literar – artistica si istorica”                                                                                                 

Suplimentul saptamanalului Oglinda de azi 2006 – 2012.                                 

Gheorghe Calcan, Cantemir Mosoiu, Profesorul si Senatorul Aurelian Mosoiu         o personalitate a lumii Prahovene, Ploiesti, Editura Printeuro, 2003.                 

Dobrescu T. Constantin, Memoria documentelor, Ploiesti, Editura Elapis, 2011. 

Constantin Dobrescu, Ion C. Petrescu, Viata cotidiana ploiesteana in documente de presa, 1899 – 1930, Ploiesti, Editura Elapis, 2009.                                                                             

Constantin Dobrescu in colaborare, Viata culturala a Municipiului Ploiesti si a Judetului Prahova 1919 – 1948, Documete, Ploiesti, Editura Silex, 1997.                         

Constantin Dobrescu, Ion St. Baicu, Viata politica prahoveana 1919-1938, Documente,Ploiesti, Editura Scrisul prahovean, Cerasu, 2000.                                     

Col(r) Constantin Chiper, Cronica militara a Judetului Prahova, Editura Scrisul prahovean, Cerasu, 2012.  

                                                                                                                     

Cantemir Mosoiu, General Traian Mosoiu, Ploiesti, Editura Grafoanaytis, 2017.