Jurnal
de pe Frontul de Est (67)
Col.
(r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
07
August 2024
Războiul de 1 421 de zile (1941-1945). Iulie -august
1941. Între Nistru şi Nipru! 400 de km în 25 de zile!
După forțarea Nistrului, armatele 3 română şi 11
germană au acţionat ofensiv pe direcţia generală Moghilev-Voznesensk-Berislav
(pe Nipru) şi la nord de Marea Azov.
Ofensiva s-a încadrat în concepţia generală a
Înaltului Comandament al Armatei Germane (O.K.W.), care viza iniţial
înfrângerea forţelor sovietice din compunerea Frontului de „Sud-Vest”, comandat
de generalul S.M. Budionîi, printr-o manevră dublu învăluitoare executată cu
Armata 17 germană, dinspre nord-vest, cu efortul la flancul stâng, spre
Niemirov, şi cu armatele 11 germană şi 3 română, dinspre sud-vest, pe direcţia
Moghilev-Gubnik, pe Bug.
Retragerea forţelor sovietice spre Uman a determinat
schimbarea misiunilor şi direcţiilor de înaintare pentru cele două armate,
comandamentul german hotărând efectuarea unei manevre rapide spre sud-est în
flancul trupelor sovietice care rezistau la Odessa, în faţa Armatei 4 române.
Armata 11 germană a trecut la urmărirea inamicului cu
Corpul 11 armată german (și Diviza 6 infanterie română) și Corpul 30 armată (și
Divizia 13 infanterie română), Corpul 54 armată forțând Nistrul abia la 25
iulie 1941. În timp ce un detașament moto din Armata 11 a ajuns la Balta,
forțele principale au continuat înaintarea spre sud-est, inamicul rezistând
puternic în cazematele de la Rașov și la sud de localitate.
Conform hotărârii generalului Eugen von Schobert din
29 iulie 1941, Corpul 30 armată a primit misiunea să facă siguranța flancului
de nord al dispozitivului de atac și să înainteze spre Ananiev, în situația în
care inamicul ar fi început retragerea. În acest timp, Corpul 11 armată trebuia
să înfrângă forțele sovietice la sud-vest de Bug.
În acest context, Armata 3 a constituit „aripa
ocolitoare”, aşa cum aprecia generalul Petre Dumitrescu, a manevrei germane.
Începută la 21 iulie 1941, ofensiva s-a caracterizat
prin lupte frecvente cu ariergărzile inamicului. Până la 25 iulie 1941 în linia
întâi a atacat Corpul de cavalerie, după care, ca urmare a accentuării
rezistențelor inamice, s-a acționat cu Corpul de munte, până la 29 iulie 1941,
apoi din nou cu Corpul de cavalerie, considerat a fi mai mobil. Cele mai grele
lupte s-au desfășurat la Karpova, Kozinți, Vierhovka, Krivoe Ozero, Vradievka
etc., de multe ori trupele române fiind supuse bombardamentelor de artilerie
inamice, așa cum s-a întâmplat la 25 iulie.
După ce a ajuns, în seara zilei de 25 iulie 1941, la
nord de Savinți și Kitaigorod, Brigada 1 mixtă munte a reluat, în dimineața
zilei următoare, atacul pe tot frontul pentru a cuceri succesiv satul Kozinți
și înățimile situate la nord de valea Bermandinka și de valea Dolina. Focul
puternic al artileriei inamice a obligat batalioanele să înainteze cu prudență,
ajungându se, la ora 10.30, pe liziera de sud a pădurii nord Vierhovka, cu
Grupul 5 vânători de munte, și în apropierea satului Kozinți, cu Grupul „Dumitrescu”.
Prin lupte grele, batalioanele brigăzii au ajuns pe
platoul situat la sud de Kozinți și în dreptul lizierei pădurii de la sud vest
de sat, obligând inamicul să se retragă. Pentru a nu și pierde bateriile aflate
în poziție inamicul a contraatacat imediat cu forțe superioare, în special în
sectorul Batalionului 7 vânători de munte, care a luptat la grenadă și
baionetă, păstrând poziția. Fără rezultat au rămas și contraatacurile inamice
date în după amiaza și în seara zilei de 26 iulie 1941.
Acţiunile Brigăzii 2 mixtă munte au fost elogiate de
generalul Ion Dumitrache în ordinul de zi nr. 31 iulie 1941: ,,Ați atacat cu
hotărâre și ați trecut prin surprindere pădurile dintre satele Odaia și
Kapuștiani. Ați cucerit Kapuștiani. Ați luat în piept pe inamic la
Savinți-Vierhovka. Nu v-a putut opri nici focul ucigător de mitraliere și de
brandturi și nici grindina de proiectile a unei artilerii speriată că-i
pătrundeți în baterii”.
Orientându-și acțiunea spre sud - sud-est (1 august
1941), în lungul malului drept al Bugului, pentru a pune stăpânire pe regiunea
păduroasă de la sud de Savran și pe înălțimile de la est și vest de Plașca,
Armata 3 a ajuns (3 august 1941) pe valea Kodimei, cu Corpul de cavalerie în
zona Bobrik, și cu Corpul de munte la vest de dispozitivul Corpului de
cavalerie, continuând apoi, conform ordinului Armatei 11 germane din 8 august
1941, înaintarea spre Bug (în cooperare cu Corpul 11 armată și Corpul 16 blindat
germane), ajungând la Voznesensk, unde a ocupat dispozitiv de apărare, între 10
și 12 august 1941.
În afara rezistenței opuse de inamic, militarii români
au trebuit să învingă și dificultățile provocate de căldura toridă și de
drumurile desfundate de ploi: „Acum, după înălțătoarea victorie de la Nistru
începe calvarul unei lungi etape, într-o zonă de acțiune mereu fără niciun drum
practicabil, pe o ploaie care desfundă continuu câmpurile și drumurile de
pământ natural. De foarte multe ori, nici drumuri de acestea nu se găseau decât
câte unul în toată zona de mișcare pe care se înșiră toată căruțăraia și samarele
Corpului de munte și aproape întotdeauna și cele ale Corpului de cavalerie.
Eforturile depuse de unități, oboselile și privațiunile suferite de trupă au
fost continui și grele” - releva generalul Gheorghe Avramescu.
Luptele din valea Kodima au rezultat din misiunea
primită de Corpul de munte român de a asigura flancul stâng al Corpului 11
armată german împotriva reacțiunilor inamice dinspre est, în timp ce aceasta
ataca puternicele rezistențe sovietice de la Balta. Deplasat de la Pujakov spre
sud, Corpul de munte a întâlnit (3 august) rezistențe sporadice la nord de
valea Kodima, în sectorul Ploskoe, pe care avangărzile Brigăzii 1 mixte munte
le au anihilat cu ușurință, ajungând în seara zilei cu elementele înaintate pe
valea Kodima. La 4 august, acțiunea a continuat, la sud de vale, cu detașamente
de cercetare, care au pătruns printre formațiunile de luptă inamice.
Avangărzile Brigăzii 1 mixte munte au întâmpinat, la amiază, rezistențe în
satul Iasienovo, în timp ce de pe înălțimile de la sud vest de localitate
contraataca o companie inamică însoțită de cinci tancuri. Concomitent, alte
subunități ale brigăzii erau atacate la nord de pădurea Alexandrovka, de circa
un batalion sovietic. Cu toate acestea, până seara s a reușit să se ocupe toate
înălțimile situate la sud de valea Kodima, care avea să fie deschisă definitiv
la 6 august când Brigada 2 mixtă munte a învăluit pe la nord, cu un grup de
vânători de munte, rezistențele inamice din satul Lukanovka.
Ajunse pe malul Bugului, trupele române au beneficiat
(până la 19 august) de o binemeritată perioadă pentru odihnă. „De 40 de zile
trupa unităților luptătoare n-a avut odihnă, a mâncat, a luptat și a dormit în
ploaie, pe câmp, totdeauna în dispozitiv de luptă. De 40 de zile n-a putut
spăla rufe, n-a avut cu ce să se schimbe, mișcarea fiind continuă, iar ranițele
lăsate în căruțe la forțarea Nistrului, nemaiputând să ajungă din urmă trupele.
E prima destindere în care se refac forțele fizice și morale, în care începe
revederea instrucției și reorganizarea mai judicioasă a unităților” - consemna
generalul Gheorghe Avramescu.
În continuare, începând cu 19 spre 20 august 1941,
Corpul de munte, încadrat la nord de Corpul de cavalerie și la sud de Corpul 30
armată german, a înaintat spre est pe un timp extrem de călduros, secetos, pe
drumuri prăfuite, militarii români suferind de lipsa apei, până la 25 august,
apoi de ploaia măruntă și deasă, care a desfundat drumurile și a îngreuiat
deplasarea, locul prafului fiind luat de noroi. „După ce am trecut Bugul, am
mers în continuare 50 de km. Năuciți de nesomn și oboseală - ne strângem unii
în alții pentru a ne susține în mers. Praful stârnit intră în gură, în ochi și
în nas, amestecat cu transpirația ce curge pe ceafă. Bocancii rupți, cu tălpile
desprinse, cască găuri întunecate prin care se văd degetele, iar obielele și
ciorapii sunt ferfeniță. Un marș care nu se mai termină. În curând ne apropiem
de Nipru și ne oprim în satul Voda; suntem epuizați, dar în sfârșit, avem
câteva ore să ne tragem sufletul” - rememora fostul locotenent Gheorghe Vornicu
din Batalionul 23 vânători de munte.
După ce au parcurs cei 180 km dintre Bug și Nipru, în
12 zile (într-un ritm mediu de 15 km pe zi, trupele Armatei 3 au făcut, la nord
de Berislav, siguranța flancului stâng al Armatei 11 germane, care forțase
fluviul la 30 august 1941, Corpul de cavalerie acționând la flancul stâng al
armatei (între Gavrilovka și nord Zolotaia Balka), iar Corpul de munte la cel
sudic (între Gavrilovka și Berislav). Cei 400 de km dintre cele două fluvii au
fost parcurși în 25 de zile, într-un ritm mediu de 16 km pe zi.
Modul în care Armata 3 și-a îndeplinit misiunile a
fost apreciat din nou de generalul Eugen von Schobert, care a vizitat de două
ori postul de comandă al armatei (la Karpovka și Vradievka) adresând felicitări
și mulțumiri și decorând pe generalul Petre Dumitrescu și pe comandanții de
corp de armată cu „Crucea de Fier”, clasele II și I.
Între 1 şi 15 septembrie, trupele române au respins
încercările forţelor sovietice de a trece la vest de fluviu și au făcut
numeroase incursiuni pe malul stâng al acestuia spre a verifica pozițiile
deținute de inamic și a captura prizonieri. La rându-le, sovieticii au procedat
la fel, cele mai grele lupte dându-se la Fisch şi Sablukovka, care au trecut de
mai multe ori dintr-o mână în alta (la 3-5 septembrie), Balka (5 septembrie),
Leontievka (7 septembrie) şi Gavrilovka (9 septembrie).
Notă - Alesandru Duțu, „Armata română de
la Prut la Stalingrad și înapoi la Prut, 1941-1944”, Editura Lexon-Prim,
Chișinău, 2015. Extrase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu