NICOLAE BĂCIUȚ - SPOVEDANIE

 

SPOVEDANIE

 

 

~*~

 

Mi-ai dat, Doamne,

cuvinte

şi nu le pot pe toate folosi;

mai multe rămân în

morminte,

decât aş putea eu rosti.

 

Mi-ai dat, Doamne, culori

și nu le pot pe toate folosi;

mai multe rămân în

muguri,

de câte aș putea eu înflori.

 

Mi-ai dat, Doamne,

veştminte

şi nu mă pot cu toate înveli;

mai multe rămân

nepătate

de câte m-ar putea

mărturisi.

 

Mi-ai dat, Doamne, umbră,

și nu mă poate toată

încăpea –

mai multă rămâne-n mine

de câtă m-ar putea urma.

 

Mi-ai dat, Doamne, cer,

să-mi fac parte

din partea ta.

Mai mult rămâne nor,

decât mă poate-nsenina.

 

Mi-ai dat, Doamne, aripi,

dar nu m-ai învățat

să zbor –

e cer destul în mine

pentru un alt Alcor.

 

Pe mine, Doamne,

mie m-ai dat

şi nu-mi ajung,

între credinţă şi păcat.

 

~*~

NICOLAE BĂCIUȚ