Ziua Culturii, Eminescu și parfumatul
Col. (r) Marin Neacsu
Ziua Culturii
Ziua de 15
Ianuarie ziua de naștere a Luceafărului Universal a fost marcată și la Craiova.
Printre alte activități organizate în școli și alte lăcașuri de cultură, Cercul
Militar a adăpostit și el, la inițiativa și cu sprijinul Cercului Militar
Craiova, a Asociației ROMIL filiala Dolj, a Colegiului Militar „Tudor
Vladimirescu", a Colegiului „Carol I", a Asociației Naționale Cultul
Eroilor Filiala Dolj și Inspectoratului Școlar Dolj. Înainte de a purcede la
relatarea activității, câteva considerente personale privind această îngemănare
sau dublă aniversare. Știu că Ziua Nașterii Unicului, a devenit și Ziua
Culturii Naționale prin Legea 238/2010. Nu știu cine a sugerat această
împerechere, poate a avut doar intenții bune, dar și drumul spre iad e pavat la
fel. Eu nu prea sunt de acord cu acest lucru din următoarele motive:
- Ziua
Culturii Naționale nu înseamnă numai Eminescu, înseamnă și Brâncuși și Aman, și
Grigorescu și Porumbescu și Enescu și Gogu Constantinescu și Vuia și alte sute
de genii și artiști, scriitori, inventatori de valoare. La modul în care se
sărbătorește acuma Ziua Culturii Naționale (dacă asta sărbătorim), toți
ceilalți sunt omiși. Nimeni nu a pomenit de ei în nici o activitate desfășurată
azi în nici o localitate din țară.
- Pe de altă
parte, Eminescu este unic. El merită o zi doar a lui. El nu a fost doar poetul
iubirii, nici doar iubitul Veronică Miclea, nici doar prietenul lui Ion Creangă
el a fost și un filosof de marcă, o voce politică și socială de răsunet, aș
spune devastatoare, fapt ce i-a adus sfârșitul, ideile sale și opiniile sale
politice din presa vremii au fost, pe vremea lui, chiar mai citite decât
poeziile, pentru că a fost unul din puținii care a avut curajul să își exprime
opiniile indiferent de interesele de moment ale politicienilor sau diferitelor
centre de putere, religii sau loje. Eminescu nu a murit de dorul Veronicăi
Miclea, nici de sifilis, așa cum se spune prin anumite cercuri, chiar dacă a
fost internat și tratat cu mercur. Sifilisul era singura boală care i se putea
găsi pentru a fi otrăvit legal, fără riscuri iar câțiva din liderii Junimii se
pare că nu sunt străini de moartea sa.
- Deocamdată
de Ziua Culturii Naționale se vorbește numai despre Eminsecu, pentru că suntem
la început. Îmi e teamă însă că va veni o vreme, când, cu bună intenție, sau
parșiv, se va sărbători mai mult Ziua Culturii decât Ziua lui Eminescu, pentru
ca în final să se vorbească mai mult despre Patapievici, Dinescu, sau cine știe
ce sponsor sportiv al cărui nume va fi dat stadioanelor sau fabricilor de
mașini decât despre Eminescu. Antecedente există. Militarii cunosc efectele de
boomerang ale Deciziei 20 a C.C.R. din 2000 prin care Magistrații au fost
lipiți de militari în ceea ce privește drepturile la pensii de de serviciu,
apoi au fost pentru foarte scurt timp tratați pe picior de egalitate pentru ca
acuma doar magistrații să mai beneficieze de drepturile pe care le-au câștigat
fiind lipiți de militari. Cam așa se va întâmpla și cu Ziua Culturii. Sper să
mă înșel, dar îmi e teamă că așa cum au fost scoși eroi naționali din istorie,
la fel va fi scos și Eminescu. Deocamdată a fost dat la amestecat.
Eminescu
Închid
subiectul. Revin la activitățile organizate. Am vorbit despre organizatori,
acuma să spun câte ceva despre participanți. Activitatea s-a desfășurat la
Cercul Militar Craiova, Sala Roșie și printre cei 160 de participanți s-au
numărat militari din garnizoana Craiova, membrii ai Asociației ROMIL, elevi și
profesori ai colegiilor menționate. A fost și ceva care s-a autointitulat presă,
dar despre asta la sfârșit. Mai fac o paranteză și fac o mărturisire: prezența
la această activitate lângă colegii mai tineri încă activi din garnizoană, m-a
întinerit. M-a întinerit pentru că am retrăit momentele când eram trimiși pe
vremea despre care spunem că a trecut, să participăm la diferite „activități de
partid" iar interesul nostru era la fel de intens. Nimic nu se schimbă,
nici modul în care sunt selecționați și trimiși oamenii să participe, nici
rezultatele și comentariile care urmează din partea lor.
Evenimentul
cultural a cuprins o serie de activități specifice, printre care luări de
cuvânt, moment poetice, expuneri privind viața și activitatea poetului,
legătura sa cu Craiova, mesaje adresate participanților de către unele
personalități (nu politice, căci politicienii erau interesați de divorțuri nu
au avut timp astăzi de cultură, mai ales că cei mai mulți nu servesc acest
meniu) și o prezentare de carte. Să le luăm pe rând :
Au luat
cuvântul Col. r. Naon Mișu, vicepreședinte ROMIL, profesori ai celor două
colegii: Camelia Simeanu, Marian Niță, Cristian Angel Stăiculescu, Leontina
Monica Suna. Inspectorul general al Inspectoratului Școlar Dolj, Toma
Rădulescu, Viorica Ioviță, un dascăl a cărei pasiune pentru literatură și
Eminescu în special, a dus-o și la propriu și la figurat prin aproape toate
locurile prin care a locuit marele poet. Au fost transmise mesaje din partea
domnilor general Ilie Marin și compozitor și Eugen Doga. Elevii celor două
colegii au recitat din poeziile lui Eminescu. E totuși emoționant să vezi că
mai sunt copii, elevi care iubesc valoarea. Le mulțumesc în nume personal,
pentru că știu că nu „te expui" în fața atâtor „străini" dacă nu
există pasiune și dorință, mai ales în lumea de astăzi în care astfel de manifestări
atrag de cele mai multe ori priviri sau comentarii răutăcioase din partea
colegilor pentru că, dacă e considerat „cool" să pictezi sau să cânți la
un instrument, în schimb, să scrii sau reciți poezii nu e apreciat de tânăra
generație. Dar, e bine, că Eminescu va trăi prin acești copii cel puțin încă o
generație.
Parfumatul
Domnul
profesor Marian Nițu și-a prezentat a treia carte despre Eminescu, intitulată
„Ecologia Eminesciană", carte dedicată așa cum scrie din primele pagini,
Centenarului Unirii din 1918, un studiu interesant și o viziune sau
interpretare originală vieții și operei Unicului, privind „legarea de
glie". Este bine că unii încă mai caută valențe și sensuri în poezia lui
Eminescu în timp ce pentru alții a devenit desuet iar dacă spun asta o spun
pentru că inclusiv în cadrul acestei activități am avut dovada unei astfel de
manifestări. În timp ce domnul profesor Toma Rădulescu prezenta câteva date
privind urmele lăsate de Eminescu în Craiova, un element parfumat a intervenit
peste prezentarea acestuia în cel mai grossier mod posibil, tupeu pe care numai
„anafura" ți-l poate insufla spunându-i că „pe noi, presa nu ne
interesează aceste elemente, le putem citi dacă vrem, noi avem probleme mai
importante, nu putem aștepta aici la infinit, avem un program". Nu știu în
numele cui a vorbit, dar prima mea reacție a fost să îl iau de guler și să îl
dau afară din sală și m-am ridicat de pe locul meu plecând către locul unde
adăsta individul. M-au oprit din intenția mea, momentul pe care îl evocam, care
însemna înainte de toate cultură, deci comportament decent, apoi locul în care
mă aflam și în care mă simțeam față de cei mai mulți de acolo ca și gazdă, iar
în al treilea rând fețele nevinovate ale liceenilor care nu aveau nici o vină
și nici nevoie de un asemenea „spectacol" din partea seniorilor. Îmi cer
eu scuze pe această cale față de domnul profesor Rădulescu, față de invitați și
mai ales față de copiii care au văzut și sper că și au înțeles că a fost o
lecție de incultură crasă. Ceilalți participanți, jenați de gestul pretinsului
jurnalist care crede că poate schimba programul activităților de acest gen în
funcție de orele la care se spray-ează el, s-au făcut că nu observă gestul
incalificabil al individului cu inițialele C.P. al cărui nume nu merită nici
măcar menționat, dar eu cred că dacă îi tot lăsăm fără să luăm atitudine,
acești clămpăi cu pretenție de reprezentanți media vor prinde curaj iar astfel
de acte vor prolifera.
Bineînțeles,
purtătorul de cuvântul libertății... de exprimare nu a stat până la terminarea
activității, după ce și-a făcut numărul și a obținut câteva hârtii cu datele
necesare articolului, a plecat grăbit, eu speram că pentru a-și scrie și
trimite informațiile, dar nu a fost așa, pentru că până aseară târziu nu îi
apăruse relatarea. Probabil plecase să mai cumpere un parfum. Dar l-am prins în
cuiul cătării și nu-l voi pierde din vizor.
Activitatea
s-a încheiat decent, după o oră și jumătate, timp optim pentru a nu fi nici
insuficientă, nici plicticoasă, ca majoritatea activităților de acest gen,
pentru că totuși suntem români.
-----------------------------------------------
http://www.nasul.tv/testamentul-politic-al-lui-eminescu-mai-actual-decat-oricand-mita-e-n-stare-sa-patrunza-orisiunde-in-tara-aceasta/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu