marți, 30 ianuarie 2018

BORICEANU - un loc neobisnuit







DOINA  BORICEANU


un loc neobisnuit


si chiar m-am dus pe valea-aceea
să culeg un fir de iarbă,
să pătez cu flori durerea,
să adun intelepciune
captusită cu miresme,
sa aud in vuiet ganduri
si sa cred ca e doar marea
ratacita prin adancuri
cautand in toţi cărarea.



sa-mi răstorn poveri
şi bune,
să-ngenunchi lângă un flutur
mimănd zborul lui în floare
lunecat peste pragul de petale
ce-s clipinde către geamul zării spart
presupus ades că-i cerul,
când prea jos, când prea înalt.



o movilă mai din vremi
mi-a clipit din ochi şireată ...
"lumea vine dac-o chemi!
tu eşti azi,
de vânt cercei,
poate-i fi şi altădată...".




joc de ibovnică



joc de ibovnică ţine vremea,
tu mi-o arăţi cum de tine lipită,
se vrea încremenită, nu schimbace.
peste cârpeli ea se dă rostogolită,
în devenire doar cer în ploile  coapte
din vorbe dulci de îngeri mestecate
şi deprinse
să în stropi înfigă întâmplările.



iar în dragoste
mă ţii scai pe aproape
să ne învelim clipele ochilor în necitit.
cu mâinile, cu buzele şi şoaptele
mă aşezi în acea chemare
să simţim timp ba gonit, ba înstăvilit,
cu noi suflu sfânt de armonice.



şi cum de se poate
timp atât de plin de  corăbii verii,
arşiţa prăpădind  vremii
până şi ponoasele...



corăbii născute hazardului
traversând soarele ca deşertului
într-o ameţeală-purificare,



trunchiuri secate din lumea -ne,
sub burduf de soare în picurare,
solzi de mlaştini uscăcioase sub lună,
mângâierea-ţi mă adună
sub tandru vis,
intru pe poarta ce mi-ai deschis...



prag tu îl descui din privire
o corabie mă ispiteşte,
unde s-a mistuit clipa vie
degustând doar plecările?



nu-ţi mai stă pe buze...
în cutele de la colţul ochilor
număr stângace fior de fior,
braţele tale mă încercuiesc în dor,
şi corăbii... multele!
traversând marea din străfunduri
pe unde umblă nepotolit sufletu-mi.



https://georgeanca.blogspot.com.au/2018/01/apologia.html












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu