În „The House of Music -

În „The House of Music –

Casa muzicii”, armonie în cuvânt şi

 imagine

Întru bucurie, Valentina Teclici şi Elena Ciubotaru au pus „mână de la mână”, idee lângă idee, aşezate cu har şi inspiraţie, precum picăturile unei averse de vară senină,  caldă şi blândă. Toate curg armonios într-un ritm ce compune „The House of Music – Casa muzicii”.  Este vorba de o carte pentru copii, cu destinaţia mărturisită: „Primului nostru nepoţel, Andrei-Răzvan, îi dedicăm această carte care adună experienţe foarte importante din viaţa lui pe care le-a trăit, împreună cu cei dragi, până la împlinirea vârstei de doi ani”. Este editată la Scripta manent Publishing House, Napier, Noua Zeelandă şi tipărită la PIM, Iaşi, 2018.

Cartea este în ediţie bilingvă (engleză-română), versurile aparţin poetei Valentinei Teclici (Noua Zeelandă), iar ilustraţiile Elenei Ciubotaru  (România). Cred ca este o bună ocazie să exclamăm: „Ce mică este lumea asta mare!”  Şi, pe bună dreptate. Cu îngăduinţa Domnului, tehnologia ultimilor ani ne ajută să fim aproape chiar şi la distanţe fizice de mii de kilometri.

Autoarele s-au aplecat cu dragoste asupra „bulgăraşului de aur” apărut în familia şi viaţa lor. Ambele trăiesc la maximum farmecul năzdrăvăniilor şi drăgălăşeniilor lui, ceea ce le ajută să se exprime literar şi artistic pe înţelesul celor de această vârstă. Cuvântul, imaginea şi culoarea într-o armonie perfectă.

Sursa de inspiraţie a celor două se află în familia lărgită a lui Andrei, părinţi, bunici, de-o parte şi de alta. Eroul principal, prinţişorul blond, slăbuţ, cu părul zulufat atrage atenţia tuturor. Bine dispus, spre deliciul alor lui, cântă împreună cu jucăriile: „Totul cântă la Andrei în casă. / Când se scoală, el întâi apasă / pe primul buton ieşit în cale / şi jucăria cântă-n gura mare.” (Casa muzicii)

Andrei nu se opreşte doar la a cânta şi asculta orice fel de muzică, el are şi un artist preferat, mai bine zis este chiar fanul Cleopatrei Stratan, şi ea copil, deja în mare vogă. Însă, admiraţia pentru interpretă îl face să-i simtă privirea aprinsă prin ecranul televizorului, ceea ce-l face să creadă că-i împărtăşeşte dragostea: „De mai bine de un an, / Cleopatra Stratan a devenit / cântăreaţa mea personală / şi fanul meu vestit. // De mine-i precis fermecată. / Ca o regină mă priveşte prin ecran / şi-mi cântă ziulica toată / cu neaoş accent moldovean.” (De-a fanii)

Cartea este plină de tâlc, preocupările lui Andrei sunt multiple. La loc de cinste stă pasiunea pentru maşini. Este fascinat de piesele componente: volan, roţi..: „Maşinile-mi plac să le-mping tare / şi-atunci când zboară cu mine călare. / Îmi plac volanele de la tractoare / să le rotesc cu mâinile, că sunt în stare.” (Andrei şi roţile)

Printre jucăriile misterioase se află şi o răţuşcă galbenă poznaşă, care se ascunde şi-l aşează pe Andrei în postura de detectiv priceput: „Andrei din joacă se opreşte / şi raţa galbenă pe loc o găseşte,/ în cartea în care ea locuieşte / cu un cal, un urs şi-un peşte… // “Raţa galbenă-i aici. Iată! / Andrei cu mânuţa arată. // Familia aplaudă, se entuziasmează, / în timp ce raţa galbenă se minunează: / “Băieţelul ăsta-i isteţ tare, / mă găseşte fără nici o ezitare”. (Unde-i raţa galbenă?)

Şi parcă nu mai este nimic surprinzător în ceea ce priveşte utilizarea tehnologiei. Ştie foarte bine că pentru a se întâlni cu bunicii din România, deschide computerul, accesează internetul pentru un skype şi le face o vizită online  pentru cel mai personal transfer de dragoste: „Lili şi Toni locuiesc în laptop / şi asta-i normal pentru Andrei, / care-n fiecare week-end “toc, toc” / le bate la uşa ecranului: “Hei, / mi-e dor de voi, dragii mei”. (Vizite la Oneşti)

Autoarea versurilor sesizează cu bucurie şi gusturile culinare ale lui Andrei:

„Andrei după stafide nu mai poate / şi le mănâncă din mânuţă pe toate. / Metodic, cu poftă savurând / dulceaţa fiecăreia, pe rând.” (Măi ce bune-s! Ce-mi mai plac!)

Nu este trecută cu vederea nici hărnicia nepotului, surprinsă cu artă atunci când merge în vizită la Napier : „Mătur tot praful de pe trotuar, / pun bine o parte în buzunar. / Smulg din răsaduri, că-s înghesuite / şi riscă să crească pipernicite. / Ud cu furtunul orice şi pe-oricine / chiar şi pisicile, ha,ha, şi pe mine. // Când vin la Napier, mare bucurie. / Şi-ntreaga familie ştie / că-s plin de energie şi de zel, / cel mai cu iniţiativă băieţel.” (Vizite la  Napier)

Textul poeziilor este hazliu, ghiduş. Farmecul versurilor este sporit şi de cuvintele stâlcite de Andrei, pe care le pronunţă cu multă dezinvoltură şi bucurie în prezenţa celor dragi. Vocabularul stâlcit, este motiv de distracţie, de antren în întreaga familie.: „La dulapuri uşile-s închise, / şi la camere, la fel. / Porţile-s afară ferecate, cu zăvoare fel de fel. Pe stradă, toate maşinile / au portierele-ncuiate. / Garajele obloanele şi-au tras / şi nici un spaţiu n-a rămas. // Asta-i precauţie de cinci stele / să nu-mi prind în uşi degeţele! // Ca totul să fie închis / pentru mine este normal. / Şi de-aceea pe unde trec, / repet ca un papagal:

 “S-a chis”, “S-a chis”. (“S-a chis”, “S-a chis”)

Poeziile sunt nişte pilule concentrate de bună dispoziţie,  cu gust dezirabil şi aromă binefăcătoare, pe care destinatarul mesajului le adulmecă pe deplin.  Şi ce ne poate încânta cel mai mult la nepoţii noştri decât candoarea şi naivitatea sublimă: „ – Unde-i Andrei? / – Caută-l de vrei. / Da-i greu de găsit / că e tot pitit / după zece  / rămurele, / răsfirate degeţele.” (De-a v-aţi ascunselea)

Cartea ne introduce într-o atmosferă plăcută a relaţiilor de familie frumoase, fireşti, ceea ce reprezintă un climat benefic, potrivit pentru o dezvoltare armonioasă şi echilibrată a copiilor. Aşadar, fiecare filă din această carte este un fragment de poveste, o mică  imagine luminoasă, expresivă, discretă şi graţioasă surprinse admirabil atât de  poetă, cât şi de ilustratoare. O colaborare frumoasă, (nu este prima, este recidivă), şi le urez să semene în continuare harul pe acestă cale plină de lumină şi armonie.

—————————————

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

17 ianuarie 2018

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2018/01/17/vasilica-grigoras-in-the-house-of-music-casa-muzicii-armonie-in-cuvant-si-imagine/