vineri, 19 ianuarie 2018

ROMÂNIA DIVINĂ-N OMENIE






ROMÂNIA DIVINĂ-N OMENIE

Lui Petre Stoica, care afirmă: "Scriu, public, iubesc poezia".
Motto: "Neamul şi poezia îşi are aroma persistentă, un omenesc şi omenesc fără termene de expirare".

~*~
De ce există atâta egoism ?
(Când vă referiți astfel fain-făinel,
De ce vă referiți fără să ziceți,
Fără să grăiți impliciți, puțin scârbiți şi diferiți, ferfeliți,
Vă referiți forforisiți, farisei obosiți, vă referiți
La comunism fără pic de altruism)
Să expunem un volum de poezii la comentarii, la discuții, disecții,
În omemenşti de hir şi poveşti-ecuații cu soluții, excepții, critici,
Ca să te-ndoieşti şi să exişti,
Ca-n una mie una de poveşti, să ziceți
Şi sa vă asumați, să răspundeți cu-
nsuflețire,
Cu subiect şi predicat,
Luminat şi curat-
Aur cenuşiu strecurat,
Cum Dumnezeu v-a dat şi dotat
Cu talanți nativi îmulțiți atent student,
Măsură a lucrurilor inteigent-savant de măsurat
Cu obiectivul poetic a păcii şi muncii
Pe linia de plutire asumat: pace şi pâine pentru omenire,
Cu înfrățire, preț pentru a evada-n nemurire,
Deşi încă ața mămăligii e stâncă de poticnire, e subțire,
Pentru a satisface toate gusturile
De strugure: de adevăr, de viață şi de cale
Întru răsărit de soare cu iz de România Mare, iz de sărbătoare
Cu hotarele binecuvântare adunate cu împreunare, unire,
Între propriile hotare de certă poezie, cânt de ciocârlie pe glie, candidat la fericire,
Cu glia sinfonie acasă pe glie,
Cum mai fu mândră a noastră Românie
Divină-n omenie, preaplină, vie,
De Eminescu, de iubire şi de poezie.

~*~
PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu