ROMÂNIA DIVINĂ-N OMENIE

ROMÂNIA DIVINĂ-N OMENIE

Lui Petre Stoica, care afirmă: "Scriu, public, iubesc poezia".

Motto: "Neamul şi poezia îşi are aroma persistentă, un omenesc şi omenesc fără termene de expirare".

~*~

De ce există atâta egoism ?

(Când vă referiți astfel fain-făinel,

De ce vă referiți fără să ziceți,

Fără să grăiți impliciți, puțin scârbiți şi diferiți, ferfeliți,

Vă referiți forforisiți, farisei obosiți, vă referiți

La comunism fără pic de altruism)

Să expunem un volum de poezii la comentarii, la discuții, disecții,

În omemenşti de hir şi poveşti-ecuații cu soluții, excepții, critici,

Ca să te-ndoieşti şi să exişti,

Ca-n una mie una de poveşti, să ziceți

Şi sa vă asumați, să răspundeți cu-

nsuflețire,

Cu subiect şi predicat,

Luminat şi curat-

Aur cenuşiu strecurat,

Cum Dumnezeu v-a dat şi dotat

Cu talanți nativi îmulțiți atent student,

Măsură a lucrurilor inteigent-savant de măsurat

Cu obiectivul poetic a păcii şi muncii

Pe linia de plutire asumat: pace şi pâine pentru omenire,

Cu înfrățire, preț pentru a evada-n nemurire,

Deşi încă ața mămăligii e stâncă de poticnire, e subțire,

Pentru a satisface toate gusturile

De strugure: de adevăr, de viață şi de cale

Întru răsărit de soare cu iz de România Mare, iz de sărbătoare

Cu hotarele binecuvântare adunate cu împreunare, unire,

Între propriile hotare de certă poezie, cânt de ciocârlie pe glie, candidat la fericire,

Cu glia sinfonie acasă pe glie,

Cum mai fu mândră a noastră Românie

Divină-n omenie, preaplină, vie,

De Eminescu, de iubire şi de poezie.

~*~

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE