RAAG
ROCK
Colocviu - Sergiu Cioiu – George Anca
– Ion Iancu Vale – Isabela Vasiliu-Scraba
Colocviile de Marți
30 ianuarie 2018, 5 pm, Calderon 39
Anul X nr. 1 (98)
Tema: KRIȘNA – EMINESCU
Eminescu –
Bhagavad Gita – Filocalia sunt cuvintele-cheie ale Colocviului. O nouă versiune
românească a Gita – „Cântecul Căruțașului Divin” – a fost primită deja în India
în decembrie trecut, actualizând corespunderi între Krishna și Eminescu,
printre care sacralitatea luptei.
Grație
tinerilor Bianca Michi și Cristian Nema vom face cunoștință și cu imaginarul
muzical eminescian, via Pheonix, mentorați de Nicu Covaci, cu două zile
înainte, la palatul Noblesse. Puși Dinulescu se întreabă unde este statuia lui
Eminescu. Ca în telepatie, morala creștină prin Eminescu ni se amintește de
către Aurelia Bălan-Mihailovici. Întors din China și SUA, medicul scriitor
Corneliu Zena va rosti în aromână
Eminescu. Isabela Vasiliu-Scraba își poartă hermeneutica în culisele
Filocaliei Românești.
Aniversăm,
în ianuarie pe Nicolaus Olahus – 450 de ani de la moarte -, 400 de la nașterea
lui Murillo, 200 de la scrierea romanului Frankenstein.
Lansarea Albumului COLOCVII PORTRETE
Intervenții
George Anca: Eminescu și Bhagavad
Gita
Puși Dinulescu: Unde este statuia lui
Eminescu
Isabela Vasiliu-Scraba: În culisele Filocaliei românești
Aurelia Bălan-Mihailovici: Eminescu
și morala creștină
Ksl Cătălin: Eminescu în biserici
Corneliu Zeana: Eminescu în aromână
Viorel Speteanu: Moartea lui Mircea
cel Bătrân
Mircea Coloșenco: Nicolaus Olahus
Bianca Beatrice Michi:
Frankenstein de Mary Shelley.
Teatru de
poezie: Bianca Michi Nema, Silvia Zabarcenco, Liana Nicolae, Gabriela Tănase,
Vali Pena, Vasile Menzel, Gheorghe Dănilă, Puși Dinulescu, Sorin Stratilat,
Ștefan Opreanu
Portrete: Cristian Radu Nema
Parteneri:
Asociația Culturală Româno-Indiană, Bharata Vidya Bhavan, Academia
Internațională Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România, Centrul Antim Ivireanu, Fundația
Dumitru Drăghicescu, Fundația Alexandru Philippide, Asociația Culturală
Aromâmească, Teatrul Robert Calul
Coordonator:
Dr. George Anca
SERGIU CIOIU
Devenirea
Există în
devenirea întru fiinţă ( Constantin Noica) a fiecărui popor momente faste, de
extaz, când se eliberează temporar dintr-o recluziune istorică. Chiar dacă
efemere, cum toate sunt în lumea noastră căzută, aceste momente sunt trăite (şi
trebuie trăite!) la maximă intensitate.
Cea mai
adecvată formă de exprimare a acestei stări de uşurare, de eliberare, de
fraternitate, de fericire comună, dumnezeiască, este, fără îndoială muzica.
Dumnezeu (căci cine altul?...) se îngrijeşte din timp, nu numai de
circumstanţe, ci şi de oameni care ştiu să folosească talanţii cu care au fost
înzestraţi.
Un asemenea
moment fast în istoria poporului român a fost ziua de 24 ianuarie 1859, un prim
pas pentru a ieşi din recluziunea imperiilor vecine. Cântecul care exprimă
această stare de graţie este “Hora Unirii”, o singură lumină a doi ochi, poetul
Vasile Alecsandri (român) şi compozitorul Alexandru Adolf Flechtenmacher (sas),
cu o inimă română, care inimă este mai mult decât cea de carne. Făcând
abstracţie de faptul că, astăzi, alţi doi ochi (un român şi un sas), privind
saşiu, în lumini diferite, caută aceleaşi jucării (guverne şi prim-miniştri),
să ascultăm acest minunat imn, căruia îi dă glas Maria Sarabaş:
https://www.youtube.com/watch?v=wsVdF5PYKC4
;
Şi pentru că
în lume nu suntem singurii care au trăit asemenea momente, potrivit ar fi să
asociem sărbătorii noastre (ca doi ochi într-o lumină) şi cealaltă extremă a
vechii Romanii, Portugalia (Elena Balan-Osiac), care la 25 aprilie 1974, prin
“Revoluţia garoafelor roşii”, a ieşit din recluziunea istorică, eliberând pe
cei pe care-i ţinea închişi în imperiul său colonial. Cântecul acestui moment
din istoria poporului portughez este “ Grandola vila morena”, iar vocea nu
putea fi alta decât Amalia Rodrigues:
http://www.youtube.com/watch?v=ObL11AOeBhc
GEORGE ANCA
RAAGA
ROCK
Eminescu - „Zalmoxe reșede în
Himalaia”. Să se fi dus la nunta lui Șiva cu Parvati. „Cobori în jos luceafăr
blând” - avatara divyagraha.
Raaga, Ravi Shankar. Rock, Nicu
Covaci. Bianca și Kristi și-au printat pe invitația de nuntă versuri din Călin.
Kali – Kalidasa. Sakuntala – Bharata.
Dauladhar, Himalaia. Am citit ieri,
cu voce tare, pentru toți trei din Eminescu. Ne-a apărut obsedat de sine, de
Atman, de universul crud, desferecat, cu ploi de suflete și meteori, epopeic nu
retoric, ritmic nu elocvent, ritual arhitectonic nu descriptiv, cult naturist
nu idilic, trăindu-și continuitatea proprie în reînvierea chipurilor și
rostirilor dinainte, ca un istoric mistic, și așternând cadrele literelor
urmașe mânate de duhul bun dar trinitar, de guru, yogi, sigur, poetica pranei,
a apropierii de un infinit ce să spargă încântul fermecării. Ca romantic,
corespunde în geniul temei, în intuiția fantasticului reîncarnării sau măcar a
strigoilor, în muzicalitatea epopeii destinului. Clasic, cuprinde dezarmanta
hipnoză a perfecțiunii antume, trezia din intimitatea nevăzută, a antitezei
propriului spirit poetic, revanșa contra compătimitorilor geniului și
împărțitorilor creației, autoironia frigidității cosmice scârbite de refuzuri
muritoare, forța și căldura până la lacrimi a acestora din urmă, din viață.
Curând sfântul recită mantre
sanscrite, traducându-le în hindi apoi. Deodată cântă, mângâios, puternic nu
atât ca voce, cât prin efect, tot auditorul preia automat frazele, într-o
fericită dăruire, neîndelir. Sfântului îi scapără privirile în valuri,
instrumentiștii, la sitar, tabla, armonium se mișcă în transă. Fără cânt, cu
Dumnezeu. Prezența sfântului este compensatorie.
Noaptea una cu muzica. Peste două
ore, pentru o noapte, concertul în memoria lui Baba Allauddin Khan –
Ingalbandhi, Ustad Ali Akbar Khan și Pandit Ravi Shankar, tabla – ustad Alla
Rakha, Zakir Husain. În Shankar Lal Auditorium, Modern School, Barakhamba Rd.
Delegația prezentă fără Mitterand. Analogie franco-sanscrită - Montagne, un Batrihari francez.
Practicăm condiția. Începuse clasa.
Rashmi, cu poemele lui Coșbuc. (Ieri, Manju, cu Miorița). Mă opresc la Puntea
lui Rumi, se oprește la Nunta Zamfirei. Alege, pentru comentariu, Rea de plată.
Apăruse și Raj Mohan Mehta. Apoi Deva Singh, care îmi spune că, din cauza
multelor ciocniri sociale, nu poate ajunge la clasă și va studia acasă, să-l
primesc la examen.
Probabil voi începe mâine cu
prabandhah 14: smara smarocita viracita vesa. Îmi încep sculptura din obsesie,
dar metoda obligată, de ani, a paralelului Gitagovinda – Luceafărul, mă va
purta într-o nouă lectură Eminescu. Simt șansa asta, fie și târzie, a lui
Jayadeva în România, un Eminescu sanscrit. Plus înțelegerea sacrului în
sexualitatea prinsă de Călinescu poate prea geologic în poezia eminesciană.
Din toate traducerile Gitagovindei
asupra cărora sar pianistic, la fiecare șir sanscrit, întru ajutor, văd că
sanscritiștii se dau de gol a nu fi scriind versuri în limbile lor proprii și
se simt parcă într-o transă a colaborării, dincolo de ambiguități de
interpretare ori polemici submerse dacă nu justificative în timp și continent
(americanul față de european), a colaborării peste original, întru el, desigur,
care va mai fi fiind.
... un ora
le place și mie o revistă și un participant... raport de rudenie este între
română iubrar... imperii au amenințat libertatea românilor două mii de ani...
mă imbror cu alta... casa e a Altuia... mă îmbrac cu Altă rochie, care este a
Altui om... cartea este a Altei persoane... unul era medic.
... dați-mi și mie una. Am admirat
tablourile unuia dintre ei, cartea am dat-o uneia dintre ele. Unora le place
muzica. The Moftul is the play, very nice part he says mofture. Amici is second
part of play. The Hero of Caragiale is worked very nicefull. Amicii is the
great person of the play, but the main hero of the ply is Mofture.
Democrație este libertate de
poporul. Amita Bhose has written a Romanian conversion from Luceafărul of
Eminescu. Rig Ved is the oldest Granth whereas Eminescu has written later on.
Balcova has worked on Brahma. Dr. George has also keenly works on Sanskrit.
Homo este etimologia și familia
cuvântului om. Democrația este kind de guvernmenului în care liberta de scris,
liberta de expressa views, în el guvernmentul e elected la lumea (people). In
his play we find taunting on the social customs, on the way of ruling orthodoxy
people.
Amici.Three friens Mache Lache
Tache. Moftul român. Moft you can find in any country, Caragiale has written
beautifully about Romanian. Domnul Mitică. D'ale Carnavlului. Dadina, Bibicul,
Dandanache.
Democrația este în România.
Democrația este o governmentă de meu în România. Alecu Ghica este religia
românilor. Bacovia a scris o carte despre Brahma. Singură Singură Singură. In
Romania, the most popular author was N. C. Paulescu. There was a great person
named Dosoftel.
In my views, Romanian literary
works not only inspired Indian but also the world. Omul Romanian sunt ești
bună. Persoană mare de România este N. C. Paulescu. Alecu Ghica, a mahatma.
Dosoftel un bible transcribera. Romania este un island surrounded by țari
socialists.
Yours wife is a very great lady. You
passed the all student. There are two child. One son & one girl. There are
very beautiful child. Mr. Anga wife are very faithfull wife. The ampire left
him Mr. Anga latin from star manners.
George Anca
ION IANCU VALE
CREANGA SHIRAZ
La ceas
reavăn de zori de ziuă Glasul, cu timbrul său grav si sonor, mi-a străpătruns
iarăși somnul, rostind :” Definiție definitivă, a crengii shiraz”. M-am trezit
și am așternut aceste cuvinte pe hârtie. Din ilogica propoziție, m-a frapat
inițial ultimul cuvânt, căruia i-am receptat perfect grafia.
Am dat
căutare și am aflat, că Shiraz, este un oraș iranian străvechi și legendar,
aflat la poalele muntelui Zagros, supranumit, printre altele, și Orașul
Poeților și în care doi mari poeți
persani, Hafez și Saadi, au mausolee și sunt considerați, și acum, drept
zeități.
A rămas
apoi, să decriptez această misterioasă și ciudată alcătuire de cuvinte:
„Definiție definitivă, a crengii shiraz” care, m-a dus, nu ştiu dece, cu gândul
și la un poem pe care l-m creat cu ani în urmă intitulat „Orașul din vis” ,
publicat într-una din carțile mele, și pe care îl redau acum mai jos:
,,Se făcea
că îi privea de pe celalalt munte,/ structura grandioasă, dominatoare/ plantată
în grebănul granitic/ al masivului montan./
Ca un
giuvaer uriaș, Orașul srălucea/ în soarele amiezii și îl ademenea/ plin de
mistere promisiuni și lumină./
Între ei se afla, însă crevasa care se căsca
largă,/
adâncă și
imposibil de trecut…/
Sorbea în
pupila avidă cupolele argintii/ și scânteietoare și turnurile avântate spre
boltă/ balcoanele și ogivele aurii./
Distingea furnicarul acela în mișcare/ și plin
de viață în care ființe misterioase trăiau,/ iubeau și mureau fericite./
O, și cât
n-ar fi dat să ajungă și el acolo/ dar nu putea nu avea cum,/
implacabila crevasă îl oprea./
Contempla
solitar, trist și neputincios ființa fabuloasă a mirificului Oraș,/
interzis deocamdată pentru el./
Aștepta însă
neresemnat,/ căci știa că până la urmă, va afla calea și va reuși/
să ajungă pe
acel teritoriu atât de râvnit. „
Ce aș mai
putea spune? Chiar nu știu… Vis din vis, din vis…
8-12-2017
Targoviste
ISABELA VASILIU-SCRABA
Olga Greceanu şi Părintele Arsenie
Boca
Sursa:
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs arsenie7olgagreceanu/
Motto: “A tăcea şi a nu da adevărul pe faţă înseamnă a-l trăda” (Sf. Teodor
Studitul, apud. arhim. Athanasie Dinca, M-rea Căldăruşani).
Dacă despre
întâlnirea dintre părintele Benedict Ghiuş şi Olga Greceanu stau mărturie
manuscrisele ei aflate în arhiva “Benedict Ghius” , despre întâlnirea ei cu
“cel mai mare duhovnic al veacului trecut” (pr. N. Streza, Mărturii despre
Părintele Arsenie Boca, Ed. “Credinţa strămoşască”, 2009, p.442) nu avem decât
un mic indiciu strecurat de Părintele Arsenie Boca într-una din predicile sale
de la Mânăstirea Prislop, unde fusese mutat de mitropolitul Nicolae Bălan
(1882- 6aug.1955) ca să-l mai scape de prigoana mercenarilor ocupantului
sovietic. Este destul de plauzibil să plasăm întâlnirea pictoriţei Olga
Greceanu cu părintele Benedict Ghiuş în perioada celor câţva ani post-belici în
care fratele Sandu Tudor (martir al închisorilor comuniste, călugărit în 1948
la M-rea Antim cu numele de Agaton) a organizat conferinţele aşa numitului grup
al “Rugului Aprins”, grup de 17 persoane arestate zece ani după încetarea
conferinţelor, în virtutea principiului de bază al injustiţiei comuniste: legea
penală pedepseste retroactiv fapte, care la data săvârşirii lor, nu erau
considerate ca infractiuni. Încă din 10 ianuarie 1945 directorul ziarelor
“Adevărul” şi “Dimineaţa” (1) scria că “principiul neretroactivităţii” nu
trebuie luat în seamă, fiind o “ficţiune juridică” (v. E. Socor în “Curierul”,
apud. Gh. Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filozofia românească, Bucureşti,
2002, p.175). La modul acesta cât se poate de limpede, comunistul E. Socor
preciza chiar din timpul guvernarii generalului Nicolae Rădescu înfăţişarea
aşa-zisei “legalităţi” în care “călăii harnici” ai Brigăzii Mobile acţionau
nestingheriţi de nimeni din Comisia Aliată de Control, fiindcă aici “puterile
occidentale delegaseră sovieticilor majoritatea competenţelor” (v. Vasile
Valentin, în Dicţionar de istorie a României, Bucureşti, Ed. Meronia, 2007,
p.97).
La Prislop,
la o slujbă despre Învierea fiului văduvei din Nain, Părintele Arsenie Boca a
făcut o referire la una dintre conferinţele Olgăi Greceanu din perioada Rugului
Aprins (1945-1948) fără a o numi în mod explicit. Că este vorba de Olga
Greceanu am putut constata după citirea manuscrisului nr. 830 – pe care celebra
pictoriţă şi conferenţiară l-a incredinţat, împreună cu alte zeci de
manuscrise, Părintelui Benedict Ghiuş (1904-12 iunie 1990). Manuscrisul nr. 830
a fost publicat de părintele Ignatie Grecu în volumul Olgăi Greceanu, Meditaţii
la Evanghelii (2) pe care l-a îngrijit, confundând din păcate smerenia
(anonimatului) cu responsabilitatea bunei editări care implică ieşirea din
anonimat a celui care se ocupă de tipărirea unor manuscrise ascunse de urgia
luptei de clasă a regimului comunist menţinut până în decembrie 1989 printr-o
permanentă teroare. Fiindcă unul dintre nesperatele evenimente editoriale ale
anului 2010 a fost chiar publicarea predicilor Olgăi Greceanu în volumul
îngrijit de acest călugăr de la Mânastirea Cernica.
Prin
editarea manuscriselor Olgăi Greceanu (1890-16 nov. 1978) la circa şase decenii
după redactarea lor, cititorii au putut afla conţinutul celor 47 de predici
ţinute prin bisericile bucureştene de autoarea romanului Pe urma paşilor Tăi,
Iisus (Editura ziarului Universul, Bucureşti, 1940) care avea îngăduinţa a doi
patriarhi, Nicodim Munteanu (1864-27 febr.1948) si Justinian Marina (1901- 26
marie 1977), să expună în biserici hermeneutica ei la Sfânta Scriptură.
La fel, evenimentul
editorial care a marcat trecerea anului 2011 a fost – cu siguranţă – publicarea
(după jumătate de secol!) a celor opt volume în manuscris aflate la Biblioteca
Sinodului cuprinzând Dicţionarul biblic scris şi ilustrat de Olga Greceanu (3)
pe 2230 de file, eveniment de care nu stim însă cine s-a putut bucura, dat
fiind că preţul celor trei volume (vol. I, A-E; vol. II, F-M, vol. III, N-Z)
este de 856,50 lei (cam 190 euro). Or, se ştie bine că pensia minimă, de cca 70
euro, o primesc atît de mulţi pensionari români, încât numărul acestora pare
devenit “secret de stat”, pentru statisticile europene furnizându-se o cifră
medie de 179 euro/lună care ar reprezenta media pensiilor plătite din bugetul
României, ţară în care 51% din locuitori trăiesc în sate cu populaţia
îmbătrânită.
Spre a fi
ferit de confiscarea sa de către Securitate, manuscrisul cel voluminos al
Dicţionarului biblic cuprinzând 500 de desene ale faimoasei pictoriţe şi 1400
de articole se pare că a ajuns la Patriarhul Justinian în 1963, când Benedict
Ghius era fără de vină dupa gratii, din 1958 arestat în lotul lui Sandu Tudor
(devenit ieroschimonahul Daniil), pe motiv că inainte cu un deceniu a purtat
“discuţii antidemoctratice” în care “arătau că nici o schimbare omenească nu se
poate face decât numai prin credinţă” (v. Radu Ciuceanu, Biserica ortodoxă sub
regimul comunist, Bucureşti, 2001).
Pe aceleasi
considerente au ajuns in Biblioteca Patriarhiei (la început prin filozoful
Alexandru Dragomir, apoi printr-un preot de la Biserica Oţetari) cărţile de
domeniul religiei cumpărate de filozoful Mircea Vulcănescu, asasinat în
octombrie 1952 în închisoarea din Aiud, unde avea să fie omorât de iubitorii
democraţiei populare şi ieromonahul Daniil de la Rarău, zece ani mai târziu
(vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Modelul Antim…,
http://www.scribd.com/doc/225473643/IsabelaVasiliuScrabaNoicaOlgaGreceanu
).
In Meditaţii
la Evanghelii (Ed. Sofia, Bucureşti, 2010) s-au publicat treizecişişapte de
predici ale Olgăi Greceanu păstrate de Părintele Benedict Ghiuş şi zece predici
rămase în arhiva Olgăi Greceanu. Manuscrisul nr. 830 poartă titlul Cele trei
învieri şi explicaţia lor simbolică şi se poate citi la p.88-91. Conferenţiara
(4) observă că cele trei minuni de înviere (a fiicei lui Jair, a fiului văduvei
din Nain şi a lui Lazăr) sînt realizate de Iisus în chip diferit, că ele se
deosebesc între ele ca timp, ca loc şi ca situaţii, având fiecare sensul ei
simbolic, pe care apoi l-a detaliat.
Cum este mai
greu de crezut că manuscrisul nr. 830 al Olgăi Greceanu a ajuns să fie citit de
Părintele Arsenie Boca, si cum din dosarul de Securitate al faimosului stareţ
de la Sâmbăta de Sus s-a aflat că acesta a făcut câteva drumuri prin capitală
însoţind-o pe Domniţa Ileana, putem mai degrabă presupune că stareţul Mânăstirii
Brâncoveanu a ajuns şi el la Mânăstirea Antim când, în cadrul conferinţelor
grupării “Rugului Aprins”, a vorbit Olga Greceanu. Probabil chiar despre Cele
trei învieri.
Antonie
Plămădeală îşi amintea cum Părintele ieromonah Arsenie Boca (cel care a prorocit
instaurarea terorii comuniste precum şi schimbarea de regim din decembrie 1989
spunând că “şerpi veninoşi vor stăpâni ţara multă vreme”) ţinea la Sâmbăta de
Sus “conferinţe de iniţiere creştină şi de iniţiere în rugăciunea [isihastă] în
paralel cu cei din Bucureşti” (Amintirile Mitropolitului A. Plămădeală, Ed.
Cum, Bucuresti, 1999). Era chiar perioada în care stareţul de la Mânăstirea
Brâncoveanu reînviase “cu viaţa şi cu propăvăduirea, duhul Filocaliei (5) în
viaţa poporului nostru” (apud. profesorul Dumitru Stăniloaie, Prefaţă şi
Dedicaţie în vol. al III-lea al Filocaliei, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană,
1948). De fapt, pe lângă conferinţele de iniţiere creştină, Părintele Arsenie
Boca schimbase în zece ani (1939-1940) aspectul Mânăstirii: renovase clădirile,
contribuise la completarea picturii bisericii (renovata prin anii treizeci de
Zahiu Raiciu, pictor care restaurase si pictura bisericii Galata din Iaşi)
reproiectase parcul din jurul Mânăstirii Brâncoveanu (admirat de un vizitator
străin la începutul anilor cincizeci), înfiinţase în 1940 un atelier de pictură
(documente de atunci fiind fotocopiate în volumul pr. N. Streza despre
Părintele Arsenie Boca), atelier care mai există şi azi când numele
inițiatorului nu este menționat așa cum s-ar fi cuvenit. În noiembrie 1948,
stareţul de la Sâmbăta de Sus a fost mutat de Mitropolitul N. Bălan la
Mânăstirea Prislop (6).
În octombrie
1949, la predica sa despre fiul văduvei din Nain părintele Arsenie spusese la
Prislop că “cineva a băgat de seamă că Iisus a înviat cei trei morţi aşa: pe
unul în casă, pe al doilea în drum spre groapă şi pe al treilea din groapă,
după patru zile” (v.Părintele Arsenie Boca, Viaţă şi viaţă veşnică în vol.
“Cuvinte vii”, Deva, 2006, p.124), lăsând a se înţelege că este vorba de Olga
Greceanu. Dar, spre deosebire de Olga Greceanu interesată de gândirea simbolică
ascunzând semnificaţia diferită a celor trei învieri, Părintele Arsenie îşi
continuă predica din 10 octombrie pe ideea că Iisus “putea să oprească
moartea”, fiindcă la noi Iisus a venit “cu propria sa înviere din morţi” (Viaţă
şi viaţă veşnică), numai ca El n-a vrut învierea trupului, ci învierea
sufletului.
Arestat cu
două coaste rupte și scos în mod abuziv din preoţie în mai 1959 de cei care
l-au tot închis, fără verdictul niciunui proces în iulie 1945, – în 1946, apoi
trei luni în perioada Sfintelor Paşti 1948 – august 1948, l-au dus pentru
paisprezece luni la muncă forțată în lagărul de la Canalul „Morţii” între
ianuarie 1951şi martie 1952, l-au anchetat de Rusalii 1953, l-au arestat şi
schingiuit şase luni între 20 sept. 1955 şi aprilie 1956, l-au anchetat în
toamna anului 1968 şi l-au chinuit de câte ori au poftit fără să dea socoteală
la nimeni -, Părintele Arsenie Boca a prevăzut prigoana şi moartea martirică (7)
pe care avea să le îndure din partea regimului de teroare exercitată fără pauză
sub comanda ideologilor comunisti (v.Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh şi
viziune filozofică, sau Părintele Arsenie Boca şi Nae Ionescu, în rev.
‘Acolada”, Nr. 12/63, decembrie 2012, anul VI, p.7;
http://www.romanianstudies.org/content/tag/isabela-vasiliu-scraba/
sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabeaVS-Boca-Nae3.htm ).
In acel text
în care face referire la conferinţa Olgăi Greceanu despre cele trei minuni de
înviere, Părintele Arsenie Boca (1910-28 nov. 1989) a mai consemnat că Iisus
n-a oprit de tot moartea fiicei lui Jair, a fiului văduvei din Nain şi a lui
Lazăr, că ei mai pe urmă, după nişte ani, au murit. Fiindcă nu o înviere la
viaţa obişnuită dorea Iisus, ci o înviere fără de moarte, o inviere a
sufletului, ca urmare a unei transformări profunde, prin “convertirea omului la
Dumnezeu” (Parintele Arsenie Boca, Cuvinte vii, p.124). Unei măicuţe suferinde,
Părintele i-a scris că “prin secetă sufletească au trecut şi sfinţii, a trecut
şi Iisus pe Cruce, când a zis despre părăsire, dar nimeni n-a fost părăsit.
Uscăciunea sufletească nu e o deznădejde, ci e una din nevoinţele cele fără de
voie” (Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca, vol. III, Făgăraş, Ed Agaton,
2008, p. 106). Olga Greceanu, căreia nici un istoric de artă televizat cu
asiduitate în comunism si nici un ziar nu i-a anunţat trecerea pe tărâmul de
dincolo (cu pensula în mână, la 16 nov. 1978), se pare că a fost dăruită cu o
credinţă lipsită de momente de “uscăciune sufletească”. Trecută de optzeci de
ani, pictoriţa făcea “în agora” educaţie religioasă (într-o perioadă agresiv
atee), prin exemplul momentelor ei de extaz în rugăciune. Atunci faţa îi radia
de fericire. Se ruga în genunchi, spijinită de un copac din marginea
trotoarului, în mijlocul capitalei, vara, pe bulevardul I.G.Duca pe care
studenţi în vacanţă mergeau spre Gară. Poate mai mult de aceea, decât din cauza
subiectului religios al picturilor ei monumentale, ideologii comunişti au folosit
mult var să-i acopere frescele din gara Băneasa (fostă Mogoşoaia), de la
Primăria Banu Manta sau de la Primăria Amzei.
Note: 1.
Fiul lui Emanuel Socor (director şi coproprietar al ziarelor “Adevărul” şi
“Dimineaţa”), Matei Socor devenise director al Radiodifuziunii Române. Desigur
după îndepărtarea poetului Vasile Voiculescu (1884 –26 apr.1963), devenit la 74
de ani martir al închisorilor comuniste, fiind arestat în aşa-zisul lot al
“Rugului Aprins” (vezi interviul Mitropolitului Plămădeală http://www.crestinortodox.ro/interviuri/rugul-aprins-70563.html
, precum si amintirile profesoarei Ileana Mironescu, fiica savantului Alexandru
Mironescu în care spune că „pictorița Olga Greceanu fusese prima gazdă a
întrunirilor cenaclului Rugul Aprins” http://ziarullumina.ro/rugul-aprins-universitatea-filocalica-de-la-manastirea-antim-43919.html
; a se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, Modelul Antim și „modelul” Păltiniș,
http://www.scribd.com/doc/225473643/IsabelaVasiliuScrabaNoicaOlgaGreceanu ).
Înainte de a muri, poetul Vasile Voiculescu, după ce i-a spus fiului său
Ionică: „m-au omorât”, l-a pus în gardă, cu ultimele cuvinte, să aibă grijă că
reprezentanții regimului comunist „sînt mai perverși” decât își poate imagina
(vezi Radu Voiculescu, VASILE VOICULESCU-Anii de detenție, Buzău, 1993).
Interesant este că un wikipedist cu mai multe pseudonime (Alexandru
Tender/MyComp, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro citită printre
rânduri,
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Wikipedia-ro%20citita%20printre%20randuri%20de%20IVS.htm
) din grupul mafiot care a pus mâna pe Wikipedia.ro, îndepărtând instantaneu
categoria de “martir al închisorilor comuniste” pusă de mine, a motivat că “nu
există asemenea categorie”. Pe un canal de televiziune nemțesc s-a arătat cât
de simplu se pot citi e-mailurile oricărei persoane, fapt pe care l-am putut
constata eu însămi în 2011 cu prilejul unui schimb de mesaje cu profesorul St.
Stoenescu din SUA. Pe 21 nov. 2011 îi scrisesem că în spatele vandalului
„MyComp” cred că se ascunde un anume scriitor, pe care l-am si indicat. Foarte
prompt, dând pe Google căutarea „Isabela Vasiliu-Scraba” a apărut un text pe
care l-am văzut atunci pentru prima dată: „blocați toate rezultatele pentru
ro.wikipedia.org”. Drept urmare, pe 22 nov. 2011 i-am scris d-lui prof.
Stoenescu următorul mesaj: „Vă mulțumesc că mi-ați confirmat presupunerea:
trimiterea la fișa mea vandalizată (pe Wikipedia) de MyComp a apărut însoțită
de indicația „blocați toate rezultatele pentru ro.wikipedia.org”. După expedierea
acestui e-mail a dispărut (ca prin farmec) comanda „blocați toate
rezultatele…”.
Olga
Greceanu, Meditaţii la Evanghelii, Ed. Sofia, Bucureşti, 2010, sub îngrijirea
probabilă a călugărului Ignatie Grecu de la Mânăstirea Cernica; prefaţă, date
bibliografice şi referinţe critice de prof. univ.dr. Adina Nanu.
3.Olga
Greceanu, Mărturie în cuvânt şi chip. Vocabular al credinţei şi vieţii
spirituale (3 vol.), Bucureşti, Ed. Institutului Biblic, 2011; ediţie ingrijită
între 2007 şi 2011 de artista Iuliana Mateescu, deţinătoarea arhivei Olgăi
Greceanu; cuvinte însoţitoare de pr. Policarp Chiţulescu şi de pr. prof. Ioan
Chirilă de la Cluj. Preţul: 856,50 lei noi.
Despre
conferenţiara Olga Greceanu a scris în SUA unul dintre preoţii arestaţi în
lotul “Rugului aprins”, scăpat cu viaţă din puşcăriile lui
Nicolski/Grumberg/Nicolau (trecut de la Brigada Mobilă în eşalonul de conducere
al Securităţii pentru vreo 12 ani, si nemenționat în Dicționarul de istorie a
României, Ed.Meronia, București, 2009, coordonator Stan Stoica, prefață de
acad. Dinu Giurăscu, deși Adriana Georgescu, în memoriile ei, l-a descris prima
ca torționar sadic, iar Denis Deletant și Rădulescu-Zoner l-au menționat ca
autor al „experimentului” de schingiuire continuă vreme de săptămâni si luni întregi
a tinerilor inchiși la Pitești). Preotul V. Vasilache şi-a publicat în SUA în
1984 volumul de MĂRTURII ŞI MĂRTURISIRI, intitulat De la Antim la Procov:
“Parcă o revăd şi acuma la una din conferinţele ce le-a ţinut, când, vorbind
despre Izgonirea din Rai, Olga Greceanu se ridică să întrebe: <<Raiul cel
de la Sfârşitul lumii va fi deosebit de Raiul cel dintâi din care am fost
izgoniţi?>>. La care eu [pr. Vasile Vasilache, staret al Mănăstirii
Antim] am avut bucuria să-i răspund cu cele ce Însuşi Domnul nostru Iisus
Hristos a spus [Matei 25:34] când a înfăţişat Judecata cea de pe urmă: ‘Atuncea
va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: <<Veniţi, binecuvântaţii
Tatălui meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea
lumii>>’ (v. pr. Vasile Vasilache, De la Antim la Procov, mărturii şi
mărturisiri, SUA, 1984, apud. pr. Policarp Chiţulescu în Mărturie în cuvânt şi
chip. Vocabular al credinţei şi vieţii spirituale . Vol. I-III, Bucureşti, Ed.
Institutului Biblic, 2011).
Emil Cioran se extaziase (pe bună dreptate!) de
frumuseţea traducerii Filocaliei (vol I-IV, Sibiu, 1946-1948). La zece ani după
apariţia primelor patru volume, Andrei Scrima vorbea de ele la Paris, într-un
interviu publicat de Oliver Clement. Dar abia după trei decenii s-a îngăduit
publicarea la Bucureşti a următoarelor patru volume (Filocalia, vol. V-VIII,
Bucureşti, 1976-1979). Într-o scrisoare Cioran aducea laude în exclusivitate
profesorului Dumitru Stăniloaie (1903-1993) pentru reuşita stilistică a traducerii.
În cripto-comunismul de după nouăzeci s-a început re-editarea primelor patru
volume (în 1992, la Editura Harisma) fără retipărirea prefeţelor din 1946-1948,
ca nu cumva să fie menţionat numele Părintelui Arsenie Boca, traducătorul lui
Ion Scăraru (la 25 de ani) şi, desigur, spre a fi ferită de difuzare adevărata
istorie a traducerii Filocaliei, aşa cum apare ea povestită la Sibiu de prof.
Stăniloaie. După împuşcarea lui Ceauşescu din dec.1989, într-un interviu, D.
Stăniloaie îşi amintea că în tinereţe Arsenie Boca stătea la Sibiu, “luni de
zile”, la el. Faptul este consemnat şi în prefaţa volumului III, unde
precizează că primele patru volume ale Filocaliei au apărut (între 1946 şi
1948) datorită “stăruinţei Părintelui Arsenie, care a stat lângă mine [începând
din iarna anului 1943-1944] tot timpul traducerii” (D. Stăniloaie, “Cuvânt
înainte” în Filocalia, vol. III, Sibiu, 1948). În acel interviu de după 1990 el
îşi aminteşte de puternica personalitate a celui care a “reînviat cu viaţa şi
cu propăvăduirea duhul Filocaliei în viaţa religioasă a poporului nostru” (op.
cit.). descriindu-l ca pe un om care “avea ceva atractiv, puternic”,
impresionând “prin forma hotărâtă a lui de a fi. Era un dar al lui. Parcă era o
piatră, o stâncă” (D. Stăniloaie, interviu după 1990). Nichifor Crainic
(1889-1972) este descris prin opoziţie, ca un om “foarte deschis, comunicativ”
(ibid.).
Iată
fragmentul din scrisoarea lui Cioran (1911-1995) inclus de fiica profesorului
Stăniloaie printre amintirile sale (ed. II-a, 2010, p. 318) cam deformate de
trecerea anilor: “Doamne, ce limbă curat românească! E o încântare. Ce plastic
sună această limbă a ceasloavelor şi a rugăciunilor. Ca zugrăveala de pe
pereţii bisericilor, plină de culoare şi de forţă de expresie! Părinte Stăniloaie,
ai ales exact limbajul care trebuia pentru asemenea lucrare”(v. scrisoarea lui
E. Cioran în vol.: L. Stăniloaie Ionescu, Lumina faptei din lumina cuvântului.
Împreună cu tatăl meu, Bucureşti, ed. II-a revăzută, 2010, p.318). Desigur că
Emil Cioran nu avea de unde să ştie că stilizarea primelor patru volume ale
Filocaliei (apărute între 1945 şi 1948 – datorită “stăruinţei Părintelui
Arsenie” (D. Stăniloaie, “Cuvânt înainte” în Filocalia, vol. III, Sibiu, 1948)
-, fusese opera a doi mari poeţi: În cea mai mare parte, stilizarea era opera
Zoricăi Laţcu/ Maica Teodosia (1917- 8 aug. 1990), poetă mistică de mare talent
care avea chilia ei la M-rea Brâncoveanu (v. mărturiile Aspaziei Oţel Petrescu
despre prima sa întâlnire cu Părintele Arsenie Boca în ian. 1948 publicate în
rev. „Gândirea”, Sibiu, nr. 6-7/2003, pp. 25-31, sau on-line: “Parcă l-aş fi
întâlnit pe Iisus”, https://melidoniumm.wordpress.com/?s=Aspazia+Otel+Petrescu
). Dar o contribuţie la “limba curat românească, plină de culoare şi forţă de
expresie” avusese şi fostul profesor de mistică, poetul Nichifor Crainic
(membru al Academiei Române) ascuns de Părintele Arsenie Boca la Mânăstirea
Brâncoveanu din iarna anului 1944 până în primăvara lui 1945 (v. N. Crainic,
Memorii, vol. II, p.)}, Maica Teodosia (poeta Zorica Laţcu) povestea că “în
perioada în care Părintele Arsenie Boca împreună cu părintele D. Stăniloaie
traducea Filocalia, dânsa ajuta la traducere, stilizând textul” (v. Maica
Adriana –Schitul Cornet, în vol. Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Părintele
Arsenie Boca, Făgăraş, Ed. Agaton, 2004, p.78; a se vedea șI Isabela
Vasiliu-Scraba, Parintele Arsenie Boca, poeta Zorica Lațcu si poetul Nichifor
Crainic în culisele Filocaliei românești; on-line
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-tradufilocalia5/
).
Începând cu
anul 1949, la Prislop, din fostul lăcaş găsit în ruină, Părintele Arsenie Boca
sfinţeşte locurile, “restaurând biserica, aşezând iconostas nou, pictând
icoanele împărăteşti şi zidind Clopotniţa în stil athonit. A iniţiat un parc
unic, înfrumuseţându-l. A ales locul potrivit pentru cimitirul Mănăstirii. A
lăsat proiecte de viitor care s-au realizat” (pr. N. Streza, Mărturii despre
Părintele Arsenie Boca, Ed. “Credinţa strămoşască”, 2009, p.442) . Cu întreruperile
forţate de întemniţarea sa fără motiv (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul
Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la M-rea
Brâncoveanu ,URL
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/
) în circa zece ani -din 1949 pâna în mai 1959 -, Părintele Arsenie Boca
rectitoreşte practic şi Mânăstirea Prislop de la Silvaşul de Sus, devenind cel
de-al treilea ctitor.
Iată din
înregistrarea Părintelui Pantelimon în care se povesteşte moartea martirică a
Părintelui Arsenie Boca: “ În 1989 părintele Arsenie spunea celor apropiaţi:
‘nu mă mai vedeţi în curând că aştia mă termină’. (..). Ultimele momente şi
le-a petrecut la Sinaia. Trebuie neapărat să scrieţi asta. Am fost la el
împreună cu parintele Dometie care a fost ţinut acolo cam o săptămână si nu
i-au dat voie să vorbească cu el. Maica de acolo ne spunea că e la Drăgănescu.
Părintele Arsenie avea însă un căţel mic, flocos, negru. Unde era părintele,
acolo era şi căţelul. Când am văzut căţelul, mi-am dat seama că este acolo. În
cele din urmă ni s-a spus că este bolnav şi că nu poate vedea pe nimeni. I se
poate trimite doar un pomelnic sau o scrisoare… După trei zile ni s-a spus că a
murit părintele. L-au adus şi era aşa cum era: TORTURAT şi CHINUIT. /…/ Nu mi-e
frică să spun adevărul, chiar dacă unii mai vor să ascundă acest lucru. Puteţi
fi şi un om trimis de cei care l-au torturat şi acum vor cu orice preţ să
ascundă adevărul. Eu spun adevărul pe faţă, pentru că mulţi îl ştiu, dar nu îl
spun” (Părintele Pantelimon de la M-rea Ghighiu, înregistrare din toamna anului
2007). După difuzarea pe internet a acestui pasaj, bătrânul părinte Pantelimon
a fost mutat de la M-rea Ghighiu, iar internetul a fost “curăţat” de
respectivul pasaj (există în zilele noastre o meserie bine plătită pentru
“aranjarea”, după comanda plătitorilor, a unor informaţii care circulă pe
internetul de limbă românească), pe care, dintr-un bun obicei, l-am transcris
într-un caiet şi l-am citat într-un articol publicat de rev. “Arges” în oct.
2010 (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirica a Părintelui Arsenie Boca,
un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Mânăstirea Brâncoveanu;
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/
). Pe pr. Simion Todoran căruia i s-a anunţat telefonic moartea Părintelui pe
28 noiembrie, marele duhovnic îl văzuse pe 27 oct. 1989 când i-a şi spus că
este “ultima dată când ne vedem”(S. Tudoran în vol. Mărturii din Tara
Făgăraşului despre părintele Arsenie Boca, Ed. Agaton, 2004, p.113). Locuid la
Sinaia, Părintele Arsenie Boca (pensionat pe 1 iunie 1967) se dusese probabil
marţi 21 nov. 1989 la Bucureşti să-si ridice pensia. Intr-o notă pentru
Securitate este consemnată intenţia sa de a-şi muta pensia la Sinaia. După
relatarea preotului N. Boboia din Porumbacu de Sus, Părintele Arsenie Boca s-a
întors cu o masină care a fost somată de doi securisti să oprească. Soferul n-a
vrut, dar Părintele Arsenie Boca i-a zis că-i rămân cei doi copii pe drumuri
fiindcă securiştii îl vor împuşca daca nu opreşte. Din maşina oprită Părintele
Arsenie Boca a fost scos cu brutalitate şi apoi bătut cu sălbăticie. E foarte
probabil că şoferul l-a transpotat apoi la Sinaia lăsându-l în grija maicilor
de acolo, înspăimântate de Securitate să nu sufle nici o vorbă de cele
întâmplate. Probabil că părintele Pantelimon împreună cu părintele Dometie au
presimtit ceva fiindcă aveau mare evlavie la Părintele Arsenie. De aceea s-au
dus la Sinaia unde au rămas cam o săptămână, cât a durat agonia şi maicile
înspăimântate nu i-au lăsat să-l vadă pe cel torturat.
Despre
Părintele Arsenie Boca, preotul din Porumbacu de Sus mai spunea că “ar trebui
să fie folosit la facultăţile de teologie, la seminarii, la mânăstiri, în toată
ţara. Nu să fie ţinut ascuns” (Pr. Nicolae Boboia, în vol. Mărturii din Ţara
Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca, Făgăraş, Ed. Agaton, 2004, p.26).
Autoare: Isabela Vasiliu-Scraba
Un
comentariu:
Sergiu Cioiu 25 ianuarie 2018, 13:50
Stimate
domnule George Anca, Vă mulțumesc pentru publicarea acestui mic eseu intitulat
"Devenirea", dar trebuie să vă spun că nu îmi asum paternitatea celor
scrise, ci doar pulicarea lor pe pagina mea F.B., cu ocazia zilei de 24
ianuarie. Desigur, acest FW mi-a plăcut și am considerat că poate fi publicat
și retrimis celor care sărbătoresc ziua unirii, zi națională, esențială în
devenirea noastră, ca națiune. Nu știu cine l-a scris, dar eu l-am primit,
nesemnat, de la un prieten și m-am bucurat, așa cum te poți bucura de unele
mesaje care au sens și pun în lumină un eveniment important. TRĂIASCĂ NAȚIUNEA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu