marți, 16 ianuarie 2018

Dacă astăzi pământul...






Dacă astăzi pământul...

***
- Dacă astăzi pământul s-ar topi aş lua
un îngeraş imaculat de zăpadă,
un pisoi cu ochelari aburiţi
care m-ar întreba "când?”,
câteva clipe magice şi lumina,
lumina aceea care-ţi cădea pe chip,
ameţindu-ne; şi încă ceva,
aş da mulţi din anii mei
şi zău de mi-ar păsa
de-ar fi adăugaţi în contul tău! - îmi spui.
Din molozul alabastru al durerii,
în ritmul ploii,
flori albe şi roşii au ieşit la lumină,
amurguri electrizante se târăsc
din buza prăpăstiilor în tonuri
de-amară agonie şi extaz,
ca mâinile tale gata să mă întâmpine.

Căutătorule de infinit, încorsetat
ca-ntr-o celulă, undeva te vei regăsi!
Aici se sfârşeşte lumea
şi tot aici începe - fragilă şi delicată -,
avem mărginitul în faţă şi nemărginirea în noi!
- Mi-e frică cât eşti de frumoasă,
adânc ascunsă în mine, o lumină dulce,
o speranţă neaşteptată, un zâmbet şăgalnic!
Făcută eşti pentru o lume mai bună,
nu am decât un zbucium interior,
pasiuni nemăsurate şi-o viaţă
ce mă desface mereu în bucăţi!

Prin procesiunea echinocţiului de primăvară,
la căderea nopţii treci dincolo de oglindă,
e locul unde m-ai sărutat prima dată,
ameţindu-ne, ca pe o Carte Sfântă m-ai citit,
topindu-se, imaginile dispar în noi
şi-acolo prind culori de sărbătoare.
- Da, iubito, chiar dacă
n-am mai vorbi o secundă,
firul nostru nu s-ar putea destrăma,
e vorba de o regăsire magică
într-un timp dificil, poate prea tîrziu,
suflete rătăcite şi regăsite aici,
tu n-ai nicio vină, vina e a mea,
m-am îndrăgostit de tine,
divină iubire răscolitoare
şi liniştitoare în acelaşi timp!

- De n-ai fi tu, n-aş fi descoperit nimic!
Copilă dulce, inocentă, lângă tine
a înflorit o zi din adolescenţa mea visată,
un drum s-a conturat înaintea mea,
mi-ai deschis inima, dilatând-o,
aripile ei ascunse s-au întins
prin puterea de a iubi pentru eternitate,
îndrăznesc, acum, fără ezitare, schimbarea
oricărei limite şi-oricărei noi poveşti!

~*~

IRINA LUCIA MIHALCA















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu