Vasilica Grigoraş – Haiku
tata la oaste –
mama întinde războiul
urzind timpul
Mi s-a părut
cel mai bun ca idee. În primul rînd pentru că se foloseşte de o situaţie extrem
de cunoscută, care este şi trama Odiseei. În al doilea rînd pentru folosirea în
dublu sens al cuvîntului războiul – fiecare cu războiul lui. În al treilea
pentru că, în ciuda aparenţei metaforice, urzind timpul mărturiseşte un adevăr
extrem de dur şi trist, femeia singură trebuie să schimbe urzeala vieţii de
pînă atunci. Pentru cei care nu acceptă încă, poate e un bun exemplu că se pot
scrie haiku-uri şi fără kigo (clasic). Războiul e pentru oameni un sezon de
departe mai redutabil ca orice anotimp. Nu e vorba aici despre relativ duioasa
integrare în cosmosul natural ci despre supravieţuirea în plin dezastru uman.
(Corneliu Traian Atanasiu)
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2018/01/24/vasilica-grigoras-haiku-15/
Vasilica Grigoraş – Pasărea
În fapt de seară albastră
Privii o pasăre măiastră.
C-un start uşor şi elegant
Se-avântă-n grabă spre înalt.
În zborul ei fermecător,
Purtând în inimă un dor,
Tot mai mică se făcu spre cer,
Pierdută parcă în mister.
Şi cred, că acolo sus
Îl vizitează pe Iisus.
Şi ea este copilul Lui,
Minune a creaţiei dintâi.
Vasilica Grigoraş
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2018/01/23/vasilica-grigoras-pasarea/
Vasilica Grigoraş – Tanka
Prin ceaţa deasă
toiagul umilinţei
în dezordine –
la poarta încercărilor
rădăcinile adânci
În următorul
poem vom urmări rostul şi importanţa rădăcinilor, fără care am fi asemenea
frunzelor în vânt… Observăm aici legătura subtilă dintre toiag şi rădăcini. În
drumul spre desăvârşire avem nevoie de un sprijin, acel toiag (al umilinţei)
poate deveni sceptru. Răbdarea, înţelegerea, statornicia, adânc înrădăcinate în
fiinţa noastră, cu umiliţă vor ieşi la lumină. (Ana Urma)
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2018/01/25/vasilica-grigoras-tanka-2/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu