GRUPAJ DE POEZII PENTRU MICUȚII MEI PRIETENI
de Melania Rusu Caragioiu
Canada, România.
UNU, DOI,
TREI…
Sub cerul îngustat, un urs polar
Ce sta îngândurat pe un ghețar,
S-a pomenit cu-un oaspete de rând,
Un urs, tot alb, un prieten tot flămând.
Priveau spre lună – palid felinar,
Și-un pește congelat aveau în gând…
Sub cerul mult prea jos, doi urși polari
Se plictiseau sub gerul apăsând.
Halucinantă noapte-n ochii mari,
Și-un gol în suflet, foame, ger și vânt.
Stând ei așa-n atâta nemișcare
S-au hotărât să muște dintr-un sloi
Și-au nimerit un pește, fiecare !
Acuma și-ii desgheață,
amândoi.
Dar, iată
cerul s-angustat de tot
Și se aude-un fel de mormăit:
Ceva mai tare, că urșii albi pot;
Și-apare ursu-al treilea… alt lihnit !...
Sub cerul jos, de îl atingi cu mâna,
Trei urși polari să joace s-au poprnit,
În ritm le sar cojoacele cu lâna;
Meridianul soarele-a
oprit.
UNU, DOI, TREI, PATRU, CINCI, ȘASE, ȘAPTE OCHI
Un ochi avea ciclopul din poveste,
Dar s-a sfțrșit cu el: ciclop nu este !
Doi ochi privesc ca două viorele,
Sunt ochii albaștri ai surorii mele.
Trei ochi
lucesc pe fiecare stop
Și traversezi doar când ei îți fac loc.
Ferestrele au patru ochi. Demult…
Prin ei mă chemau fulgii să-i ascult.
Cinci ochi de foc are mașina mea,
Deaceea strălucește ca o stea.
Au șase ochi toți ochelarii mei,
Dacă împarți la doi, ei rămân trei.
Șapte ochi-sori deșteaptă săptămâna
Iar seara le închide pleoapa luna.
CELE NOUĂ ALUNE
COAPTE
Nouă alune stăteau pe un ram
Privind la jocul veveriței mici
Ce nu le băga-n seamă nicidecum,
De parc-ar fi fost ouă de furnici.
Una dine ele, curioasă foc
S-a deslipit din perna ei adâncă
Și și-a dat drumul în picaj zorit
Pe ceafa veveriței, care, încă
Își tot făcea de lucru,
ca-ntr-un joc…
Atunci, cea de a doua - alună
Nemaiputând răbda în asteptare,
Alunecând spre sora ei cea bună
Se oferi, spre a fi și ea mâncare.
Dar veverița își vedea de treabă,
Ciupertci căutând, la ceasul de-ncercare
Și când a treia lunecând, ușoară,
Aluna, ierburile le foșni cam tare,
Și rând, pe rând, alunele căzură
Spre veverița-n blană maronie,
Ce între timp găsise o ciupertcă
În care să le-adune: o pălărie…
C U C H I
Micul meu vecin poznaș
Este copil de oraș,
De cum a învățat să umble
Face sport și face tumbe.
Tricicletă, bicicletă,
Patine, joc de paletă,
Joacă sporturile toate
Și s-a înscris la karate.
Tare-i mândru de costum –
Îl poartă ca un paun,
Iar centura, nu pot spune,
Este - ce-i mai drag pe lume !!!
Are și mingi, fel de fel,
Dar cea -ndrăgită de el,
Mare, roșie, poznașa,
Este când jos, când pe casă !!!
Cuchi este formidabil,
Prieten bun, copil amabil…
DOCTORIȚA
Lelia la grădiniță
Este astăzi doctoriță:
-,,Gura mare, spune a,a,a !
,,Nu e bine ! Nu așa I
,,Hai, deschide larg gurița,
,,Folosim și lingurița…
,,Da. E bine ! Dar tușești,
,,De ce nu te îngrijești ?
Păpușica în pătuc,
Cam scâncește pe năsuc:
-,,Nu-mi dați doctorii amare ?
,,Nici mâncare fără sare ?
,,Să-nghit tablete nu pot…
-,,Vezi, fă tratamentul tot,
,,Și ai să primești și tort
Și alviță și compot !
G I G I
Pleacă iute cu bunica,
Către grădiniță, Nina
Plouă iarăși, stropii repezi
Spală casa și grădina.
A lipit de geam năsucul.
Gigi, și se uită jos,
Cum lovesc stropii grei nucul…
, .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. .
-,,Ce ? Eu nu sunt curajos ?
,,Am să ies puțin în curte,
,,Rațele cum au ieșit ?
,,Uite, un rățoi se-nvârte !
,,Lipăie prin bălți zorit… !
.
. . .
. . .
. . .
. . .
. . . .
,,Brrr,
! Cam rece ! Nu-mi prea place !
,,După
guler mi-a intrat…
,,Ufff,
cămașa leoarcă-mi face !
(AI
găsit ce-ai căutat !)
C I P I
Cipi e vecinul meu,
Ciprian
îi ziceți voi,
Și la
Joacă și mereu,
Preșcolarul
cel vioi.
În grădina
cea cu nuci
Și cu
fructe de dulceață,
Strânge
Cipi mere dulci,
Pepeni
mici, cu vrej de ață
A
rugat-o pe bunica
Sâmburii
mici să-i adune
Pentru
stratul de la stradă
Și nisipul strâns în dune.
Ce-are-n
gând băiatul nostru
Se
întreabă toți din casă
-,,Vreau
să-i fac lui Pufi junglă
,,Și
să crească umbră deasă ! ”
MÂINI INDEMÂNATICE
La
grădiniță merg din zori
Bunica
mă scoală la timp.
Iau
din grădină niște flori,
Am grijă să nu mă înghimp !
Geanta mea are un pitic
Cu moț lung, desenat pe ea
Și înăuntru
un sandvici mic,
Uneori
și o caramea !
Azi, plastilină nouă duc
Cea veche mi s-a terminsat,
Ieri
am făcut un pom, un nuc,
În care nuci am aninat !
Azi, păsări multe am să-i pun,
Cu
pene multe, fel de fel.
Câte-am făcut, mâine îți spun.,
Acuma
fug după Săndel.
CONCURS
Lia de
la Moș Crăciun
A
primit un urs în dar,
Îmbrăcat
în pluș, Ursilă,
Alb,
parcă-i un urs polar
. .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . . .
-,,Vrei
să mergi puțin pe gheață,
Zice
Lia către urs
,,După
ce îți dau dulceașă,
,, Vrei
să facem un concurs ?
,,Ieșim
fuga în grădină,
,,Fac
copiii lunecuș,
,,Am să-ți dau și o patină…
,,Stai,
că o aduc acuși…
. .
. . .
. . .
. . .
. .
Cum au
zis așa făcură
Ursi
cam împiedecat
N-a făcut decât o tură,
Lia-n
brațe l-a luat…
Dar
blănița lui cea albă,
Gri- negriu s-a colorat !
Of, când va vedea mămica,
Bietul
urs, va fi certat !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu