vineri, 19 ianuarie 2018

POVESTEA UNUI SCHECI...






POVESTEA UNUI SCHECI...

Un recent material publicat pe Youtube mi-a trezit un număr de amintiri... Vreau să mărturisesc că am fost de mic atras de activități literar-artistice... La adresa la care am locuit de la 5 la 14 ani, pe Aleea Palatului, în fosta gradină a Palatului Regal, transformată de comuniști în parc public, după o zi-lumină de fotbal, existau un fel de şezători improvizate la care participau copii de diverse vârste, inclusiv din cartiere învecinate, şi care includeau recitări de poezii vesele, parodii ale lui Florin Iordăchescu, de dinainte de război (după  Bolintineanu, Coşbuc etc.), versiuni golăneşti ale unor poezii clasice (e.g. „La ţaţa vine un şcolar...” ), cântece golăneşti („Trei Cowboi înţoliţi la fix”, „Don Alfons de Brabanel”, „Bembix Moris este-o bandă din Chicago...”, „Sunt golan pe patul morţii”  etc), ca şi mici scenete comice (ca aceea cu colonelul de pompieri căruia i-a luat foc casa), sau patriotice (ca „Traian şi Decebal” , bazată, fără să o ştim atunci, pe poezia interbelică a lui Ioan Neniţescu, intitulată „Moartea lui Decebal”). Toate aceste manfestări interpretative reprezentau o expresie de folclor liber citadin a acelor vremuri...

În liceu la Sf. Sava am fost un membru activ și la Cenaclul Literar și la Cercul de Teatru... Punctul de cotitură în viață l-a reprezentat absolvirea liceului și alegerea facultății... Deși Teatrul era pe lista mea scurtă, cum am mai spus-o, frica de serviciul militar a fost mai puternică decât dragostea pentru Teatru... Iar Filologia (Franceză) la care mă pregătisem 2 ani am dat-o pe pe Secția de Comerțul Exterior a ASE,  promovată entuziast la liceu de un funcționar din Serviciul Personal al Ministerului Comerțului Exterior...

Și totuși virusul literar-artistic a persistat... În facultate am făcut parte din echipa de teatru a ASE... Am câștigat un premiu la un concurs la Casa Studenților Grigore Preoteasa cu Noaptea de Mai de Topârceanu, pentru care am primit un voucher de 150 de lei pentru Magazinul Victoria, din care mi-am luat o valiză... (Nu mai știu dacă am luat-o și în... Australia...)

În Melbourne m-am aflat mereu printre animatorii unor acțiuni cultural artistice. După inițierea, alături de un grup de (...pe atunci) tineri intelectuali, a unui program românesc radio care funcționează și astăzi, am inițiat două programe artistice cu actori și instrumentiști profesioniști, cât și de amatori talentați și mai ales, entuziaști:  Centenarul morții lui Mihai Eminescu și un spectacol de Varietăți de Primăvară...

La sărbătorirea zilei de Sf. Ion din ianuarie 1989 cu un alt Ion (pozitiv, desigur) am inițiat un mic program artistic la care am compus și prezentat un scheci umoristic pe marginea unui vis. Masa și programul artistic au avut loc în Sala de Conferințe a Catedralei Saint James, cea mai veche catedrală din Melbourne. Pentru program am scris o parodie după un discurs al lui Nea Nicu la o Adunare de Județ, interpretat de un membru al comunității, de meserie șofer, care-l imita foarte bine pe Prea-Ciuruitul... Din păcate nu am avut nici-o înregistrare audio sau video a celor două momente.. Programul românesc al Stației SBS a prezentat momentul Ceaușescu, dar am distrus din neglijență caseta cu înregistrarea...


În anii următori am contemplat ideea de a prezenta scheciul umoristic  la vreo două baluri comunitare, dar m-am autocenzurat, realizând că nu ar fi nici-un cadru adecvat, nici-o audiență potrivită.....

Am scris pe Facebook, la reviste de poezie  și la presa românească centrală, atât poezii originale și traduceri, cât și balade umoristice, epigrame și limerikuri...

Ideea prezentării scheciului umoristic am reluat-o, la cca 29 de ani, cu ocazia recentului Revelion, organizat de un cuplu de absolvenți talentați ai Institutului de Teatru și Cinematografie din București: Anamaria Beligan și Valeriu Câmpan. Prima seară, m-am gândit că va fi prea zgomotoasă și ...alcoloasă pentru un moment artistic. Dar a doua zi , la petrecerea cu "leftovers", cu o audiență mai mică și mai..., liniștită după oboseala serii precedente, m-am ridicat de la masă și am început să-mi desfășor numărul... În aer liber, fără izolarea fonică a unui studio sau liniștea unei camere dinăuntrul casei...

Deși cu un preaviz foarte scurt , Valeriu Câmpan, un cunoscut Maestru al fotografiei și filmării video, a avut amabilitatea să filmeze numărul... Un alt specialist IT a avut frumoasa inițiativă de a-l pune pe Youtube... Surpriză mare!

Mulțam frumos amândoura!



Rezultatul acestor eforturi îl puteți vedea la

https://youtu.be/kSsD20jnz2c

Vizionare plăcută și dacă vă va place m-aș bucura să văd că mai apăsați pe un ...LIKE
Ioan Gionea( Gioni/John/Jean)









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu