IIBencei - ȚARA STRĂMOȘEASCĂ NU SE VINDE si Fiul

Replică la versurile lui Gr. Vieru

Parafrază:

ȚARA STRĂMOȘEASCĂ NU SE VINDE

Motto:

Vom pleca și noi cândva din viață

Și părinții, sus, ne-or întreba:

Ce mai face casa noastră dragă,

Cine are grijă azi de ea ?

GRIGORE VIERU

~*~

Domnule VIERU, dormi în pace,

CASA părintească ÎNCĂ E,

Dar de-o vreme, nu știu cum se face

Că se vinde ȚARA pe orice!

Vin samsari din toată Europa

Și ne rup din plaiul strămoșesc,

Iar românii calcă tropa-tropa,

Fericiți... că încă mai trăiesc.

Unii sunt plecați prin țări străine,

Alții au uitat de Dumnezeu,

Dar TOȚI speră c-o să fie bine,

Chiar dacă prezentu-i foarte greu.

S-au vândut pădurile bătrâne,

S-au vândut terenuri și subsol;

Goana după aur va rămâne

Cancerul acestui secol gol.

Se îmbogățesc samsarii țării,

Iar vecinii ne privesc cu jind

Și din tot cuprinsul larg al zării

Vin străini cu acte și ne mint!

Plâng bătrânii ce-s în neputință,

Toată viața lor plătit-au BIR;

Și drept mulțumire, a venit sentință

De "arest pe veci, în cimitir."

Nu mai merg copiii, azi, la ȘCOALĂ,

O treime sunt analfabeți;

Nu mai sunt nici leacuri pentru boală,

Iar pe străzi, n-ai loc de oameni beți.

Dau năvală peste noi străinii,

Cer "azil politic" la români;

Pe la graniți, ne pândesc vecinii-

Vor să fie peste tot, stăpâni.

Asta-i ȚARA, Domnule VIERU

Nu putem trăi ca niște frați -

Când în spate ne-au înfipt jungheru'

Și când ne conduc niște ratați!

ȚARA strămoșească nu se vinde,

Nu se vinde plaiul românesc;

Dintre-atâtea lucruri dragi și sfinte,

Ochii Țării încă ne privesc.

Vom  pleca și noi, cândva, din viață,

Iar străbunii, sus, ne-or întreba:

- Ce mai face Țara noastră dragă,

Cine are grijă azi, de ea ?

Și atunci, noi ce le vom răspunde?

Spunem adevărul sau mințim?

-Țara noastră e... pe nu știm unde...

Și românii merg la țintirim...

Sau le va răspunde gloata-ntreagă,

De la credincios, pân-la ateu:

_ Știți, de ROMÂNIA noastră dragă

Are grijă numai Dumnezeu !

Noaptea de ÎNVIERE,

15/16 aprilie 2017

IONEL IACOB -BENCEI

 ~*~

Un om bogat, pasionat de arta, avea în colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea împreuna cu unicul sau fiu, admirând minunatele piese din colectia lor. Dar a izbucnit razboiul si fiul a fost înrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, în timp ce salva viata unui camarad. Cînd a primit anuntul, tatal a fost profund îndurerat de pierderea unicului sau fiu.O luna mai târziu, a auzit batai la usa . În prag statea un tânar cu un pachet mare în brate...El a spus:

- Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. În acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, în timp ce încerca sa ma duca pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc...Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.

Tânarul i-a înmânat  pachetul.

-Stiu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.

Tatal a început sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tânar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul în care tânarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tânarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.

-O, nu se poate asa ceva, domnule... Toata viata  nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arata portretul fiului sau  si numai  dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.

Dupa moartea batrânului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia,adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Începem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sala s-a lasat linistea....Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!...

Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?... 100?... 200?...

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!... Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!...

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...

Într-un târziu, din cel mai îndepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!... Cine da mai mult?!... Da cineva 20?!...

Sala era în fierbere.

-Dati-i-l lui pentru 10!...Sa trecem la maestri!...La maestri!...

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!...10, de doua ori!...

Si, lovind cu ciocanelul în masa:

-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!

Din fata, cineva a zbucnit:

-În sfârsit, putem trece la marea colectie!...

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunând:

-Îmi pare rau, dar licitatia s-a încheiat.

Rumoare în sala:

-Dar tablourile?!...Cum ramâne cu maestrii?!...Colectia?!...

-Regret, a spus adjudecatorul. Când am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decât în acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului !Cine il  ia mosteneste întreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!...

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?!

Pentru ca, vezi tu, acela care îl primeste pe Fiul obtine totul...

Ca într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

(Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).

Aceasta este adevarata dragoste...

Sursa: Prof. Valentina Lupu