Așa e Ardealul
~*~
Uriaș cu ochi de stele,
Stând pe munții Transilvani,
Și cu pletele pe dealuri,
De vreo zece mii de ani!
Paznic al moșiei noastre,
Unde râuri curg în soare,
Alergând voioase, sprinten,
Către Dunarea cea mare!
Bravi locuitori și vârstnici,
Ca și piatra de pe munte,
Ca și gheața Europei,
Ce-ntindea duioasă punte,
Triburilor Traco-Dace,
Din Balcani și din Carpați,
Peste Tisa mai departe,
Era grai de-aceiași frați!
Meșteri în turnat de aur,
Zei ai muzicii eterne,
Luptători cu șapte inimi,
Demiurgi de vremi moderne!
Fiul lui Scorilo are,
Mai târziu, drept moștenire,
Peste toate-aceste plaiuri,
Sub a ochiului privire,
Să le apere de dușmani,
Veac de veac și deal cu deal,
Iar noi azi urmași la vatră,
Purtăm o iubire sfântă în Ardeal!
Așa e Ardealul nostru,
Ca altarul unui templu,
Și-au venit si alte nații,
Ce-n a lui Hristos exemplu,
Au primit masă și pâine,
Și iubire și respect,
Căci Românul nu își schimbă,
A lui inimă din piept!
Așa e Ardealul nostru,
Ca și stupul de albine,
Ardeleni și Ardelence,
Oameni doritori de bine!
Însă cel viclean aiurea,
Să se țină mult departe,
Și să nu îșii cerce jocul,
Pe-al strămoșilor mei parte!
Căci Ardealu-i raiul nostru,
Sub al cărui glie stau,
Sufletele sfinte-a celor,
Ce cinstire îi purtau!
Dorul lor și-amara trudă,
Le-auzim si azi cum plânge,
Iar fierbintea lor dorință,
Urcă în al nostru sânge!
Iar de vremurile cearcă,
A-ncropi calea frației,
Atunci lumea-ntreagă are,
Tot acceptul României!
~*~
IOAN MICLAU -GEPIANUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu