MIHALCA - Amintiri în derivă

Amintiri în derivă

~*~

Prin straturile memoriei, într-o derivă a continentelor,

amintirile prin tumultul lor iradiază vehement,

migrează rătăcite, se-ascund,

cad și se ridică, se șterg de praf,

vin și se recompun, dincolo de viața însăși.

Faldurile lor se leagănă.

Te răscolesc, te blochează.

Flăcările lor te pârjolesc.

Un scârțâit de cretă pe o tablă

îți șterge zâmbetul.

Un tărâm tropical se află

sub nivelul oceanului.

Oprești sângerarea,

cu muzica te pansezi.

În urmă cu mult timp, acolo, a mai fost ceva,

ceva care a dispărut pentru totdeauna.

Atingerea pământului.

O lume stranie!

Timp și viață, viață și timp,

în lumină privești

un continent scufundat…

Ierți, uiți, înseninat privești înainte.

Eliberat, prin adieri de cuvânt,

surâzi și simți cum

șoapte calde te invadează,

iar starea de fericire te mângâie.

Și-acum, îți trăiești viața?

~*~

19 mai 2018

IRINA LUCIA MIHALCA