Uneori amintiri ne apasă
~*~
Clipa ce a trecut, coborârea noastră
din prezent în trecut,
este ca și căderea frunzelor
arborilor, pe pămantul nostru interior.
Trăirea momentului ce trece
fulgerător pe langă noi,
alergarea după speranțe deșarte,
trăirea tristeților ades apărute,
călătoria alături de suflete alese,
apreciate cu întârziere uneori,
toate mă fac uneori să mă retrag în
amintiri și trecut.
Momentul trecut nu trece, gândul doar
se abate adesea,
parcurgând propria viață cu amintirile lăsate.
Prin amintiri, sufletul și corpul
retrăiesc taine ascunse ,
deoarece omul de acum este omul de
ieri,
mereu tinzând spre perfecțiune de-a
lungul vieții,
educat uneori chiar si prin
decepțiile și eșuarea sperantelor.
În omul ce am devenit se oglindesc
suișuri și coborâșuri,
tenacitate dar și slăbiciune ades
dovedite.
Consider că sunt formată din lumină
vie, dar și din întuneric adânc,
predominând culorile aprinse dar și
estompate de anii anevoioși,
sunt ca o țesătură din fire răsucite,
nu mereu simetrice,
dar cu o textură finală fără nereguli
ale nodurilor și bătăturilor.
Am închis usa eului interior să nu
mai intre neliniștea,
dorind să aduc perfecțiunea la rang
înalt.
Pentru că am aflat, într-o un târziu,
că viața este pentru mine,
miracolul existenței continue, din
care , îmi propun,
eliminarea nefericirii, tristeții,
supărării sau durerii,
stiind că numai eu le pot transforma
în bucurii supreme
~*~
popa genoveva
Tablouri de Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu