O poveste, o stare, o emoţie, un vis
~*~
O poveste poate continua
şi-n alte locuri sau timpuri!
Un gând alb în delirul literelor ~
Oare, unde duc urmele
paşilor noştri pierduţi în ceaţă,
în întinderile zăpezilor imaculate?
Ce departe dansul argintiu al fulgilor pe
gene,
crâmpeie de poveşti din răsuflarea
sufletelor plecate!
Ce departe îngerii ce-şi lasă amprenta
aripilor,
ce departe florile de gheaţă desenate pe
geamuri!
Sufletul este în căutarea perechii sale,
negăsindu-l pe pământ,
în Cer, printre îngeri, îl caută.
Tac cuvintele între noi, tac şi plâng,
Vor mai vorbi vreodată?
Ei sunt în noi, ei cei plecaţi, ei cei
prezenţi!
Sclipiri de lumină din caldul trecut
licăresc.
Dacă eşti în gândul cuiva
ceva din tine s-a transferat acolo!
În perle rotunde se preschimbă toate
picăturile,
în depărtate amintiri
crengile sălciilor plângătoare se leagănă.
Ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă,
viaţa-i o poveste, o stare, o emoţie, un
vis!
~*~
4 septembrie 2011
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu