O fată ţi-a traversat timpul

O fată ţi-a traversat timpul

~*~

Pe moneda bătută atunci

a fost trecut eronat anul,

o melodie de departe te cheamă,

poezia ei s-a ascuns în tine,

doar visul i-l porţi în suflet...

O fată ţi-a traversat timpul –

reamintirea unui alt timp sau doar

o trecere temporară printr-un nou timp.

Acesta-i misterul şi cheia timpului ei!

Lumina ei a pâlpâit la ceas de seară,

călătorind împreună,

pe pământ înspre pământ,

nu ai recunoscut-o,

dar focul din mână i l-ai citit –

că te-ai născut din neşansa

de a fi iubit şi a o iubi

dincolo de viaţă şi moarte...

Se lasă noaptea. Încerci să-i refaci traseul

chiar dacă nu şi-a atins cerul sufletului,

nici stelele în palmă nu le-a ţinut,

nu se auzeau nici măcar şoapte,

doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor.

Dar setea nu ţi-o potolesc!

Printre copaci vântul îşi poartă

suspinul frunzelor pe alei,

– blestemul rătăcirii atâtor vieţii,

neavând construită fundaţia de petale.

În ochii de culoarea timpului

reţii doar clipa visării.

Ce ai astăzi,

mâine poate fi o mare durere!

Din aripi bate şi zboară o porumbiţă albă,

o melodie auzi,

priveşti înainte vrăjit – cercuri mari,

în oglinda apei, face valul,

malurile se depărtează încet,

din umbră lunecă luntrea înspre lumină.

Fără întoarcere, uşurat de poveri,

sufletul e desprins, acum, în cerul subţire,

în cerurile de dincolo de cer se vor uni în uitare...

~*~

4 iulie 2011

irina lucia mihalca

Nimeni nu are dreptul sa se ploaie pe visele tale, mele, noastre.