Ferghete - O GREA POVARĂ

O GREA POVARĂ

+

~*~

Mie mi-o murit ce mi-o fost mai iubit, soția, de soare răsărit de România,

după ce-am stat cinci luni la căpătâiul ei,

stând ciucit, murculit

,uneori repezit, Suca-om sucit,

că om leneş,nu mi s-a pus pesmeții la muiat

pentru a nu fi de hazard spânzurat

cu ciucurii brâulu de toarta inelului

de aur băgat din râtul porcului

de la uşa ruşinii parlamentului,

că eu stam amărât, 0m necăjit la căpătâiul ei

visând, Eminescu, plin de amor şi scântei

şi dragoste, cutezător, la curți de dragoste şi dor

stam s-o mângâi în suferința ei pe sub teii înfloriți pe alei

pentru rod de porbei

stam nevisând o clipă moartea ei, c-are să moară,

luând-o Dumnezeu sub scut si pe scut sub dulcea minune a luminii de lumi de început,

sub dulcea lui aripă urmând să  trecă prin vămi de culmi,

din viața mea de stea, iubire la înălțimi şi profunzimi de țara mea,

în țara mea, ca mândră a mea

fără de ea, simțind la inimioară:

o grea povoară.

+

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE