"DARWIN A FOST GRESIT": RECENZIE DE CARTE

"DARWIN A FOST GRESIT": RECENZIE DE CARTE

"Darwin was wrong" ("Darwin a fost gresit"). Cu aceste trei (3) cuvinte incepe cartea lui A.N. Wilson, publicata anul trecut, Charles Darwin, Victorian Mythmaker("Charles Darwin, fauritor de mit"). Subtitlul cartii dezvaluie tema ei principala: Darwin a faurit un mit iar teoria evolutionista conceputa de el e si ea un mit. Inceputul cartii oarecum intimideaza, cititorul neversat in evolutionism ori teoriile lui Darwin nestiind daca va putea intelege argumentele ori lectura cartea pina la capat. Ceea ce ar fi de inteles pentru majoritatea covarsitoare dintre noi si, de fapt, pentru mai toti cei care nu au studiat amanuntit teoriile evolutioniste. Cartea e si lunga, de 367 de pagini de text cu scris marunt. Dupa lecturarea primelor pagini, insa, lecturarea cartii captiveaza, devine mai lejera si cititorul incepe sa-si dea deama ca de fapt cartea lui Wilson se adreseaza mai putin specialistilor cit in primul rind cititorilor de rind care nu poseda cunostinte, decit probabil minine si generale, asupra evolutionismului.

Si, in opinia noastra, asta este poate cea mai mare realizare a cartii: cele 367 de pagini ale ei sunt scrise pe intelesul oamenilor de rind cu scopul, la fel de clar, ca Darwin a fost gresit si a nascocit un mit. A enuntat o torie gresita, a indus in eroare, pina astazi, o multime de intelectuali si a inspirat miscari politice si sociale cu ideologii dubioase. Impreuna cu Marx, a devenit unul din pilonii cei mai trainici si de lunga durata al secularismului. A generat o religie seculara, a dat argumente noi in sprijinul ateismului si a influentat, pe alocuri in mod profund, crestinismul, religia si teologia. Toate aceste aspecte sunt analizate de Wilson in aprofunzime dar punctind in repetate rinduri ca Darwin a lansat o teorie falsa, a comis furt intelectual, a fost criticat aspru de unii dintre contemporanii lui si ca Darwin s-a dovedit a fi un polemic fara scrupule atacind criticii teoriilor lui cu inversunare. O recenzie cit de cit aprofundata a cartii lui Wilson e dificil de realizat in citeva pagini, dar incercam sa redam punctele ei principale. Vom incepe astazi si speram sa continuam trecerea in revista a acestei carti atit de importante si interesante in saptaminile care urmeaza. Incepem insa, cu o scurta introducere a autorului.

Cine e A.N. Wilson?

Dupa cum ne-am astepta, lansarea cartii lui Wilson a fost primita cu multa raceala si reticenta in cercurile intelectuale si mass media, mai ales cea britanica si americana. Dar si cu scepticism de catre unii apologeti crestini. Scepticismul se datoreaza faptului ca traiectoria religioasa si intelectuala a lui Wilson nu a fost dreapta nici consistenta. In tinerete Wilson a fost un crestin devotat, la inceput anglican, apoi catolic, iar apoi a revenit la anglicanism. In anii 80 s-a declarat ateu si a publicat biografii ale Apostolului Pavel si Mantuitorului in care ii portretiza pe ambii ca fiind fanatici religiosi si fondatori ai unei religii false. A folosit epitete similare si la adresa crestinilor. Atacurile lui impotriva crestinilor au atins apogeul in 1990 cind Wilson a publicat un pamflet, Against Religion ("Impotriva religiei"), in care atacurile impotriva crestinismului si a religiei in general au fost extrem de virulente. Virulenta la adresa religiei i-a castigat prietenii si relatii bune cu faimosii atei ai inceputului de Mileniu, Richard Dawkins si Christopher Hitchens, ai caror carti si idei le promova. In 2009, insa, Wilson a reaparut pe scena literara cu un articol elocvent, publicat in presa britanica, in care si-a repudiat trecutul ateu si si-a reafirmat credinta in Dumnezeu si fidelitatea fata de crestinism. Ce l-a determinat sa o faca? Traseul lui Wilson inapoi la crestinism il descoperim spicuind biografia vietii lui Darwin.

Studiind viata lui Darwin, recitindu-i cartile, citind in aprofunzime cartile criticilor lui Darwin publicate pe vremea lui Darwin si in deceniile urmatoare, dar mai ales studiind fosilele care au supravietuit din vremurile arhaice - descoperite in sedimentele vulcanice ori scoase la iveala de explorarile petroliere moderne - a ajuns la concluzia ca Darwin a interpretat evidenta care ii era la indemina in vremea lui in mod eronat, si a dus, astfel, in eroare generatiile urmatoare. Asta explica in primul rind cuvintele indraznete cu care Wilson isi incepe cartea: "Darwin a fost gresit". Intentia initiala a lui Wilson nu a fost sa critice darwinismul ori sa scrie o biografie tendentioasa la adresa unui om care a influentat gindirea umanitatii intr-o profunzime si durata cum putini altii au facut-o. A fost, dimpotriva, sa scrie briografia unui britanic care a influentat gandirea umana vreme de peste de 150 de ani. Dar investigind si studiind viata si mediul intelectual in care Darwin a trait, Wilson a fost atras, "in mod inevitabil", zice el, catre concluzia ca "Darwin was wrong" ("Darwin a fost gresit"). Nici nu a fost intentia lui initiala de a critica ori de a se distanta de teoriile stiintifice care inca proclama veridicitatea evolutionismului. La urma urmelor, zice Wilson despre el insusi, el nu e un om de stiinta si nici nu are credibilitate in rindul oamenilor de stiinta.

Reintoarcerea lui Wilson la teism

Wilson evoca patru (4) lucruri ori aspecte esentiale ale fiintei umane si constiintei lui care l-au facut sa renege darwinismul si sa reconfirme adevarurile biblice. Primul dintre ele e ochiul. A descoperit ca nici Darwin nici discipolii lui, de atunci pina azi, nu au putut explica aparitia ochiului prin procesul evolutiei naturale. Atit Darwin cit si discipolii lui sunt de acord ca, din perspectiva teoriei evolutioniste, pentru ca ochiul sa fi ajuns la stadiul de dezvoltare si complexitate in care il avem astazi fiecare dintre noi, ar fi fost necesar un proces evolutiv de o durata mai lunga decit chiar vechimea vietii pe pamint.

Abilitatea fiintei umane de a vorbi si vocabularul au fost al doilea factor care l-a determinat pe Wilson sa respinga darwinismul. Pe linga fiinta umana nici o alta creatura nu poseda capacitatea de a vorbi, comunica ori avea un vocabular atit de vast. Capacitatea de a iubi din convingere si nu instinct e un alt argument. In lumea animalelor nu exista dragoste. Exista doar un instinct al dragostei mamelor pentru fiintele pe care le nasc, dar nu dragoste pentru aproapele. O leoaica, de exemplu, isi iubeste puii ei dar nu puii gazelelor, pe care le ucide sa-si hraneasca micutii. Iar muzica la fel. Animalele nu compun muzica si nici nu poseda capacitatea de a compune muzica. Intre animale nu exista nici Mozart nici Beethoven. In final, afirma Wilson, aceste ultimele trei aspecte ale fiintei umane ne dau de inteles ca ele sunt mai mult decit doar o gramada de carne si sunt, in primul rind, fiinte spirituale. ("The existence of language is one of the many phenomena - of which love and music are the two strongest - which suggest that human beings are very much more than collections of meat. They convince me that we are spiritual beings, and that the religion of incarnation, asserting that God made humanity in His image, and continually restores humanity in His image, is simply true") ("Existenta comunicarii verbale este una din multele fenomene - printre care dragostea si muzica sunt cele mai puternice - care sugereaza ca fiintele umane sunt mult mai mult decit doar bucati de carne. Ele ma conving ca suntem fiinte spirituale, si ca religia incarnarii, care afirma ca Dumnezeu a creat umanitatea dupa chipul si asemanarea Lui, si in mod continuu restaureaza umanitatea dupa chipul Lui, e, simplu vorbind, adevarata")

Neo-darwinismul si confuzia evolutionista

Cu toate ca Wilson a revenit la crestinism, el totusi crede in evolutionism, dar nu in cel teoretizat si propovaduit de Darwin. Crede intr-un Creator si o Creatie originara, dar si presupune ca in timp speciile au evoluat devenind ceea ce ele sunt astazi. In ultimii 50 de ani evolutionismul si darwinismul s-au metamorfozat in "neo-darwinism", o reinterpretare constanta a darwinismului original pentru a-l face compatibil cu descoperirile stiintifice contemporane. Asta denota, in opinia autorului, ca darwinistii si-au pierdut confidenta initiala privind veridicitatea evolutionismului si a teoriilor lui Darwin. Faptul ca se vorbeste despre "neo-darwinism" mai mult decit despre "darwinism" dovedeste ca darwinismul originar a fost ajustat si continua sa fie reajustat si explicat pentru a-l face compatibil cu descoperirile stiintifice din ultimele decenii, descoperiri care in mare masura, explica Wilson, contrazic invataturile initiale ale lui Darwin.

Re-ajustarea constanta si continua a darwinismului originar a inceput, invatam din cartea lui Wilson, cu Darwin insusi si a continuat pina in zilele noastre. Faptul acesta e dovedit si de detaliul mai putin cunoscut ca doar in timpul vietii lui, Darwin si-a rezivuit carte lui de capatai, Originea Speciilor, ("The Origin of Species") initial publicata in 1859, de sase (6) ori. Dar atit revizuirile facute de Darwin cit si de discipolii lui cauta sa mentina integritatea intelectuala a principalelor idei darwiniste: (1) Darwin a avut dreptate; (2) speciile evolueaza prin modificari mici dar care de-a lungul milioanelor de ani se acumuleaza si cauzeaza transformarea unei specii in alte specii; si (3) legile naturii descoperite de Darwin inca explica evolutia speciilor. Unul din neo-darwinistii cei mai proeminenti care continua sa creada si sa promoveze evolutionismul originar a lui Darwin e ateul britanic Richard Dawkins.

Wilson cauta sa fie onest cu privire la obiectivul ultim al cartii lui. Intentia lui nu este sa-l detroneze pe Darwin nici sa-i demoleze teoriile. Isi da seama ca asta nu o poate face, gandirea evolutionista si darwinista fiind puternic infipta in gandirea occidentala de  mai bine de 150 de ani. Scopul lui e sa deschida ochii oamenilor de buna credinta sa puna la indoiala "religia" darwinismului si sa dovedeasca ca presupusele dovezi care sustin teoriile darwiniste sunt practic inexistente. In acest sens, putem afirma despre cartea lui Wilson ca e o enciclopedie masiva, o trecere in revista care examineaza criticile formulate la adresa teoriilor lui Darwin de contemporanii lui si de catre un numar mare de oameni de stiinta pina astazi. Unii dintre criticii lui Darwin i-au fost prieteni ori colegi care au avut interese intelectuale similare. Practic, Wilson examineaza fiecare carte ori pamflet critic publicat in Secolul XIX la adresa lui Darwin si a teoriilor lui evolutioniste. Probabil ca aceasta e cea mai mare realizare a cartii. Fiecare capitol discuta un apect al teoriilor lui Darwin si le examineaza in lumina criticilor facute de contemporanii lui, dar si in lumina descoperilor arheologice de dupa moartea lui Darwin. O realizare principala si pozitiva a cartii este ca, chiar daca cititorul nu e de acord cu Wilson si critica lui la adresa darwinismului, ea examineaza, in citeva paragrafe, succint si pe intelesul cititorului, argumentele principale construite in ultimii 150 de ani impotriva evolutionismului.

Pentru a raspunde criticilor lui neo-darwinisti, Wilson recurge la stiinta. Spre deosebire de teoriile lui Darwin, datele stiintifice nu sunt supozitii ci adevaruri cu care trebuie sa se confrunte si discipolii lui Darwin. Iniante de a se lansa in examinarea aprofundata a vietii si operelor lui Darwin, Wilson credea ca stiinta sprijina teoriile evolutioniste ale lui Darwin, dar, la scut timp, a descoperit ca descoperirile stiintifice facute dupa moarte lui Darwin mai mult contrazic decit confirma teoriile lui. Wilson a fost, de fapt, uimit de asta. ("And this is where I was astonished") ("Si tocmai asta m-a uimit")

Volumul de literatura critica la adresa darwinismului a devenit astronomic si e in crestere. Astazi sunt mai multe scoli de evolutionism iar teoriile fundamentale ale lui Darwin sunt re-examinate de discipolii lui pentru a le insufla credibilitate in lumina noilor descoperiri stintiifice. De exemplu, in opinia lui Wilson, teoria evolutionista, asa cum a fost ea enuntata de Darwin si reformulata de discipolii lui, a fost anihilata de descoperirea si decodificarea  codului genetic uman cu citeva decenii in urma. Ca urmare, e indubitabil ca nu exista un consens in lumea darwinista privind evolutia.

Eroarea fundamentala a darwinismului - natura non facit saltum

Cea mai mare eroare a lui Darwin, afirma Wilson, este teoria lui ca speciile de astazi au evoluat de-a lungul a milioane de ani, ca procesul evolutiv a fost extrem de lent dar ca a rezultat in transformarea unei specii intr-o alta specie, total diferita, ajungindu-se astfel pina la fiintele umane si speciile zilelor noastre. In opinia lui Darwin, "natura non facit saltum" ("natura nu face salturi"). Nu exista nicio dovada care sa sprijine aceasta concluzie, afirma Wilson. Dimpotriva, Wilson e adeptul variantei din gindirea evolutionista conform careia procesul evolutiv se produce in interiorul fiecarei specii si nu ca rezultat al unui process evolutiv ci e rezultatul unor salturi transformative radicale si abrupte. In alte cuvinte, si pe intelesul tuturor, daca Darwin afirma ca pestele, de exemplu, s-a transformat in pasare pentru ca lacurile au secat si, pentru a supravietui, procesul evolutiv a transformat aripile pestelui in aripi de pasare, Wilson afirma contrariul. Teoria aceasta, zice el si criticii darwinismului, este o presupunere care nu poate fi dovedita de fosilele arhaice. Aceasta teorie e imposibil de dovedit pentru ca nu exista fosile care sa dovedeasca existenta unor specii tranzitorii intre, de exemplu, peste si pasare. Dimpotriva, afirma Wilson, la fel ca majoritatea criticilor darwinismului, in timp ce varietatea pestilor in mediul acvatic e de netagaduit ea nu poate fi explicata prin procesul evolutiv. Deasemenea, nu exista nici o dovada tangibila ca omul e un produs al evolutiei primatelor (maimutelor) din forme inferioare in forme superioare. Diversitatea primatelor e un dat, dar ele nu au evoluat in specia umana. Specia umana nu este un produs al procesului evolutiv care si-ar avea originea in specia primatelor. Cele doua specii sunt diferite si cele din urma nu au evolut sa dea nastere celor dintii. La fel, nu exista nici o dovada argeologica ca specia calului ar fi evoluat in specia vitelor. Variatiile care exista in specia vitelor sunt evidente, dar nu se datoreaza evolutiei lor din alte specii inferioare.

Chiar si Darwin a recunoscut ca evidenta geologica in sprijinul teoriilor lui a fost limitata, inca pe vremea lui. Noi si importante dezvaluri, insa, au fost publicate in 2002 de Stephen Jay Gould in cartea The Structure of Evolutionary Theory, ("Structura teoriei evolutioniste").  Gould e unul din cei mai impozanti paleontologi ai zilelor noastre. Obiectivul muncii lui de cercetare a fost sa determine masura in care fosilele si sedimentele geologice arhaice confirma ori infirma teoriile lui Darwin. Daca Darwin afirma ca dovezile de acest fel sunt minine, Gould a afirmat ca ele nu exista de fel. Spre deosebire de Darwin, Gould a ajuns la concluzia ca in natura se produc salturi in interiorul aceleasi specii, nu  micro-modificari care in sute de milioane de ani ar fi rezultat in transformarea unei specii in alte specii. Cum se explica aceste salturi si cum sunt ele generate? Nici Wilson si nimeni nu le poate explica. Asta zice Gould, iar Wilson dupa el, e problema fundamentala cu care se confrunta darwinismul din 1859 incoace.

Un critic la fel de aspru al darwinismului a fost Michael Denton care in 1985 a publicat Evolution: a Theory in Crisis("Evolutionismul - o teorie in criza"). Teza lui esentiala este ca "Darwin's theory that all species have emerged by a series of gradual, infinitely slow, infinitely small mutations is simply not borne out by the evidence") ("Simplu spus, teoria lui Darwin ca toate speciile au aparut printr-o serie de mutatii treptate, infinitisimale si foarte lente nu e sprijinta de dovezi")

La fel de critic e Wilson privind si legile naturii ("laws of nature") pe care Darwin pretinde sa le fi descoperit. Darwin pretinde ca forta motrica a evolutionismului sunt legile naturii pe care el pretinde sa le fi descoperit. Fundamentala printre ele este legea supravieturii speciei celei mai bine adaptate ("the law of the survival of the fittest"). Iar legea supravietuirii inseamna ca evolutia a eliminat speciile mai slabe. Darwin credea ca natura e intr-o stare perpetua de razboi intre specii, cit si inlauntrul fiecarei specii, pentru eliminarea speciilor mai slabe de catre cele mai puternice ori ai membrilor aceleasi specii care nu sunt adaptati pentru a supravietui. Nu tocmai, zice Wilson. Daca ar fi asa cum explicam altruismul fiintelor umane? Ce o determina pe o fiinta umana sa se ingrijasca de fiintele umane mai firave, suferinde ori handicapate? De ce, adauga el, avem spitale? De ce, dimpotriva, cautam sa pastram in viata fiintele umane firave, suferinde ori handicapate?

Dar intrebarea probabil cea mai penetranta pe care o dezbate Wilson, si prin care vrea sa defineasca limitele darwinismului si al evolutionismului e: cine a creat legile naturii? Darwin pretinde sa le fi descoperit. Dar cine le-a creat? Cum au aparut ele? Cine le-a pus in miscare? Darwin a cautat sa explice functionarea pretinselor legi ale naturii descoperite de el, dar nici nu a incercat sa explice aparitia lor. Alte intrebari la fel de cruciale sunt, de ce fiinta umana are constiinta si e constienta de sine, pe cind animalele nu?

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro        office@alianta-familiilor.ro