Ferghete - SFINȚIRE DE A CANDIDA LA FERICIRE

SFINȚIRE DE A CANDIDA LA FERICIRE

~*~

O mai văd pe Vica în casă, prin casă,

Că viața cu Hristos ne fu cum nu fu alta mai frumoasă,

Mai ca la noi, mai luminoasă, mai mănoasă

Prin munca cu sapa la sapă în hotar talanții îmulțindu-ni-i cu har

La părăul mărului, pe Valea Osoiului, pe Dos la nadă

Şi pe Subdumbravă scriind a muncii şi păcii baladă

Cu laudă, mulțumire pentru toate şi întru slavă

Cu floarea soarelui întoarsă tot către soare, cu rădăcinile stejar în izvoare,

în Ponoroia cu sinfonia țaranului,

Țăranului la care coarnele plugului i-le ține ciocârlia

Şi-n valea Escului, sau în Zădit, ca cel mai iubit,

În sudoare de osteneală pe crucea cinstei răstignit,

Bogăția hrănitoare, să-n floare fără asemănare iubire pentru rodire,

Că cel mai iubit e cu mintea şi ochii-n soare

Să nu semene zădărnicie,

Şi să fie demni de glie, de ogoare Desțelenite întru omenie de binecuvântare,

Că sinfonia gliei e o plimbare

A teiilor înfloriți pe alei

La braț Eminescu: porumbițe şi porumbei

Sub alba ninsoare din tei,

Cu nuntă în Cana Galilei

Sângele, prefăcânduni-se-n vin

Şi trupul păcatelor în divin,

Sfințire de a candida cu simțire la fericire.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete