Atingeri și semne
~*~
Frumoase
sunt frunzele noaptea!
Fragilitatea
memoriei,
galben
și negru,
trist
și apus.
În
ogivele unei catedrale,
dincolo
de cuvinte,
un
înger plânge, un bufon râde,
măștile
cad,
e
și ger, e și cald.
Departe
de privirile lumii,
corăbii
delicate trec prin devastatoare furtuni,
în
unduirile domoale ale cărărilor,
ca
un poem, când vivace,
când
abia șoptit,
fire
vechi se desprind,
fire
noi împletesc mereu alte culori.
Însetat
de lumină,
încărcat
de sonaritatea spațiilor vaste,
mângâiate
tandru și decupate, insesizabil, apoi,
spre
a le duce cu sine,
pelerinul
își continuă drumul.
Nu
îi va fi greu
să
revină la începuturi!
~!*~
19
decembrie 2017
Irina Lucia Mihalca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu