SUFLET PĂRĂSIT
- SF.IOAN DE KRONSTADT -
Vezi ca o casa în care stapânul nu mai
locuieste este murdara si plina de gunoi, praf si paienjenis; o tarina fara
plugar se pustieste, se face neroditoare si odrasleste ierburi netrebuincioase;
o vie sau o livada fara lucrator se pierde; o corabie fara un bun cârmaci e
înecata de furtuna si de valurile marii si asa mai departe. Întocmai si un
suflet omenesc – fara Hristos este ca si o casa pustiita, plina de putoare,
murdarie si paienjenisuri, care au fost întinse de diavol si de demonii sai, adica
de poftele, gândurile si pornirile cele rele; ca si pamântul cel nelucrat, care
odrasleste doar „maracini si spini si blestemul îi este aproape” (Evrei 6, 8);
ca si via sau livada cea parasita, care nu mai aduce roada si, întrucât nu
foloseste la nimic, va fi taiata si aruncata în foc; ca si corabia ce umbla
fara de cârmaci si, fiind clatinata de furtuna si de valuri, este pe cale de a
se îneca. Caci, pentru sufletul nostru, Hristos este întocmai ca un stapân
pentru o casa, ca un lucrator pentru un pamânt sau pentru o vie si ca un
cârmaci pentru o corabie.
Sfantul Tihon din Zadonsk,Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 207.
CURĂȚENIA
- SF. IOAN DE KRONSTADT -
Daca esti murdar, trebuie sa te
speli. Rugaciunea este spalarea de necurateniile sufletului, adica de pacate,
mai ales rugaciunea cu lacrimi.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 418.
MIOPIA SUFLETULUI
- SF. IOAN DE KRONSTADT -
Sa încercam sa ne tamaduim de miopia
sufletului si sa nu ne preocupam doar de cele vremelnice, pamântesti; sa cautam
a deslusi cu ochii mintii ce ne asteapta mâine – viata cea fara de sfârsit – si
sa ne înaltam inimile spre patria cea de sus. Este, într-adevar, o miopie fara
seaman a sufletului nostru nemuritor a privi numai la prezent, la cele vazute,
perceptibile prin simturi si care convin doar unor senzatii trupesti, si a nu
privi înspre veacul viitor, la „Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit
si la inima omului nu s-au suit” – bunatati – pe care Preabunul si
Preaînteleptul Dumnezeu le-a gatit celor ce-L iubesc pe El (1 Corinteni 2, 9).
Ne dam seama oare de ce ne-a lipsit miopia, careia ne-am dat de bunavoie? Ne-am
lipit ca mustele de dulcetile pamântesti si nu mai vrem în ruptul capului sa ne
dezlipim de ele! Fericit cel ce dispretuieste dulcetile lumii acesteia!
Fericirea aceluia nu va avea sfârsit!
Sfantul Ioan din Kronstadt,Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 224-225
CORABIA INVIFORATA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi pe mare
o corabie care este înviforata de valuri si se afla în primejdie. Întelege de
aici ca asemenea si viata noastra se primejduieste în marea acestei lumi,
ravasita de multe feluri de nevoi ca de niste valuri. Si prin aceasta te vei
învata a te ruga si a suspina adesea cu osârdie catre Hristos, Cârmuitorul cel
Preaîntelept, pentru ca El sa nu-i îngaduie corabioarei tale a se îneca în
valurile pustiirilor, ci s-o povatuiasca cum sa ajunga la limanul cel lin si
neprimejduit al vietii celei vesnice.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 7
MĂDULARELE
- SF. IOAN DE KRONSTADT -
Aceste mâini carora le place sa ia
tot ce este în apropierea lor, vor fi încrucisate pe piept si nu vor mai lua
nimic. Aceste picioare care merg cu placere pe calea pacatului, dar care nu
stau drept pentru rugaciune, vor fi întinse pentru eternitate si nu vor mai
merge nicaieri. Acesti ochi care privesc cu pizma fericirea aproapelui, se vor
închide, focul lor se va stinge si nimic nu-i va mai încânta. Aceste urechi
care se pleaca atât de repede pentru a asculta cu placere minciunile si calomniile,
nu vor mai auzi nimic; tunetul însusi nu-l vor mai auzi. Ele nu vor mai auzi
decât trâmbita trezirii mortii când acest trup stricacios va învia, unul
„pentru învierea vietii, altul pentru învierea osândei” (Ioan 5, 29). Ceea ce
ramâne în noi viu dupa moarte, aceea trebuie sa fie obiectul tuturor
preocuparilo r noastre. Curateste-ti inima pe tot parcursul vietii, ca ea sa
fie împreuna cu sufletul tau capabila sa-L vada pe Dumnezeu Dincolo;
preocupa-te de trupul tau si de trebuintele lui numai atât cât este necesar
sa-ti întretii sanatatea, puterea si decenta. Toate acestea vor muri, toate
acestea vor merge în pamânt. Straduieste-te deci sa desavârsesti în tine ceea
ce iubeste si uraste, ceea ce este pasnic sau învolburat, ceea ce se veseleste
si se mâhneste, adica inima ta, omul tau interior, care gândeste si judeca prin
intermediul mintii tale.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac.
Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 97-98.
FOAMEA SI SETEA
- SF. IOAN DE KRONSTADT -
Cautati mai întâi Împaratia lui
Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33).
Cum, în ce chip sa cautam mai întâi Împaratia lui Dumnezeu? Iata cum. Daca
simti foame sau sete si vrei sa manânci sau sa bei, adu-ti aminte de foamea si
de setea sufletului (lui îi este sete de adevar, de sfintenie, de mântuire
întru Iisus Hristos). Daca nu-l saturi, sufletul poate sa moara de foame, rapus
de patimi, istovit, chinuit. Ogoindu-ti foamea trupeasca, nu uita sa ogoiesti,
cu atât mai vârtos si întâi de toate, foamea sufletului, prin vorbire cu
Dumnezeu, prin pocainta de greseli, cu inima curata, prin citirea istorisirilor
si învataturilor din Evanghelie si mai ales prin împartasirea cu Dumnezeiestile
Taine ale Trupului si Sângelui Domnului.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257-258.
FIRUL DE IARBA
Sfantul Ioan din Kronstadt
În trupul
nostru, în manifestarile sale firesti, lucreaza Dumnezeu, sustinându-l,
nutrindu-l, crescându-l. În firul de iarba, într-o planta sau într-un animal
lucreaza de asemenea El; firul de iarba „îl îmbraca” (Luca 12, 28), planta o
creste, o împodobeste cu frunze si flori, o face sa rodeasca, pe animale le
nutreste si le creste. Noi însine nu putem face nimic în propriul nostru trup,
nici cu o jumatate de iota, cum se spune; nu putem face „un fir de par alb sau
negru” (Matei 5, 36). Domnul ni Se descopera în macrocosmos si în microcosmos,
nu cunoaste limite, nici într-unul, nici în altul, exista tot în toate,
neîmpartit si mai presus de toate.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 81
FULGII DE NEA
Sfantul Inochentie al Odessei
În vremea
iernii nu cade din cer nici un firicel de zapada care sa nu fie – în primul
rând – îngrijit, bine facut si chiar împodobit cu toata grija si caruia – în al
doilea rând – sa nu i se fi aratat pe fata pamântului un anumit loc si o
anumita legatura cu celelalte firicele de zapada, asemenea siesi. Pentru a va
încredinta de toate acestea, n-aveti decât sa prindeti cu grija câteva firicele
de zapada, care cad cu milioanele în aceste zile întunecoase si sa le supuneti
unei amanuntite cercetari cu ajutorul lupelor. Fulgii de nea va vor aduce întru
mirare prin regularitatea si frumusetea formei lor.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 80
STATORNICIA
Sfantul Teofan Zavoratul
Binecuvântata
fie pomenirea Dreptilor, care au ramas neclintiti! Acestia nu s-au schimbat, ca
luna, ci s-au asemanat soarelui, a carui lumina este întotdeauna aceeasi. Duhul
lor nu s-a asemanat siroaielor de ploaie, care ba sunt îmbelsugate, ba seaca
fara de veste.
Asupra
Dreptilor s-au abatut valurile ispitelor de tot felul, însa ei n-au slabit.
Nici slava nu i-a facut îngâmfati, nici ocara nu i-a facut sa se trândaveasca.
Întotdeauna erau la fel: niciodata nu se pierdea mireasma înaltelor lor
virtuti.
Bine este
cuvântat Cel Bun, Care a izvorât buna mireasma a faptelor lor din vistieriile
Sale! Bine este cuvântat Dreptul Judecator, Care a încununat nevointele lor!
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 131
G R Â U L
- SF. NICOLAE VELIMIROVICI -
Grâul semnifica stiinta cea
dumnezeiasca, stiinta lui Hristos. Samânta cea buna este opusa neghinei, care
simbolizeaza samânta cea diavoleasca. „Dar pe când oamenii dormeau, a venit
vrajmasul lui si a semanat neghina printre grâu” (Matei 13, 25). Crestinii,
care poarta întru sine pe Hristos Dumnezeu si Îl sporesc pe El în sufletele lor
pâna la seceris, vor fi mântuiti; în acelasi timp, cei nepasatori, care cresc
iarba cea rea în locul grâului, vor pieri. Despre aceasta a marturisit si Sfântul
Ioan Botezatorul, spunând ca Domnul Îsi curata aria si aduna grâul Sau în
hambare, iar samânta cea rea o arunca în focul cel vesnic. Astfel grâul
simbolizeaza pe drept-credinciosii care pastreaza întru sine samânta lui
Dumnezeu, iar neghinele semnifica pe cei fara de Dumnezeu. Samânta care creste
în pamânt este închipuire a mortii si Învierii Domnului, închipuire a omorârii
omului celui vechi si a nasterii omului celui nou în fiecare dintre noi.
Sfantul Nicolae
Velimirovici,Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2009, p. 40-41.
NĂRAVURILE
-Sfantul Teofan Zavoratul-
Naravurile cele rele ma înfasoara ca
niste laturi, si eu ma bucur ca sunt legat. Ma cufund în adâncul raului, si
aceasta ma veseleste. Vrajmasul înnoieste zi de zi legaturile mele, caci vede
cât ma bucur de felurimea acestora.
Tocmai lucrul acesta este vrednic de
plâns si de tânguire, tocmai aici este rusinea si ocara: ca sunt legat de
propriile mele voi. Si mai cumplit este ca ma leg singur cu legaturile pe care
mi le da chiar vrajmasul si omor cu patimile, care pe el îl bucura.
Stiind,
totusi, cât sunt de îngrozitoare aceste lanturi, cu osârdie le ascund de toti
privitorii sub o înfatisare frumoasa. La aratare sunt îmbracat cu haina
cucerniciei, dar sufletul mi-e legat cu gândurile spurcate. Înaintea celorlalti
sunt evlavios, iar pe dinlauntru sunt plin de toata netrebnicia.
Constiinta ma pâraste pentru
aceasta, si as vrea cumva sa scap din lanturile mele, si zi de zi ma tângui si
suspin, dar ma tot încurc în aceleasi curse.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 24-25.
HRANA
- Sf. Vasile cel Mare -
Sa rasara
pamântul iarba verde” (Facerea 1, 11). Scriptura ne vorbeste de hrana cea multa
pe care ne-o dau de la sine aceste plante prin radacinile lor, din tulpini si
din roade. Si apoi câta hrana nu ni se mai adauga de pe urma cultivarii lor si
a agriculturii?
Dumnezeu n-a
poruncit ca pamântul sa faca îndata si samânta si rod, ci ca pamântul sa
rasara, sa înverzeasca si sa ajunga la desavârsire în seminte, pentru ca acea
prima porunca sa-i fie naturii o scoala pentru continuarea mai departe a
poruncii.
Si într-o
clipita de vreme, pamântul, ca sa pazeasca legile Creatorului, începând cu
odraslirea, a trecut plantele prin toate fazele lor de crestere si le-a adus
îndata la desavârsire. Livezile erau încarcate cu belsugul ierbii; câmpiile
bine roditoare, acoperite cu semanaturi, care prin miscar ea spicelor lor
dadeau imaginea valurilor marii. Orice fel de iarba si orice fel de verdeata,
fie dintre paioase, fie dintre legume, umpleau atunci din belsug întreg
pamântul. Ca nu aveau nici o lipsa cele ce au rasarit atunci din pamânt: nici
nepriceperea plugarilor, nici vremuirile vazduhului, nici vreo oarecare alta
pricina care sa le vatame. Si nici osânda (Facerea 3, 17-18) nu împiedica
belsugul pamântului; ca acestea au fost mai înainte decât pacatul pentru care
am fost osânditi sa mâncam pâinea noastra întru sudoarea fetei (Facerea 3, 19).
Ajutorarea
- Sf. Tihon de Zagorsk -
Vezi înca si ca o faptura o ajuta
pe alta, iar stihiile cele de sus ajuta celor de jos. Soarele lumineaza si
încalzeste vazduhul si pamântul, iar norii le adapa deopotriva; vazduhul
slujeste drept suflare animalelor; pamântul ne aduce hrana noua si dobitoacelor
noastre. Toate acestea ne învata ca noi, fiind fapturi cugetatoare, cu atât mai
mult trebuie sa ne ajutam unii pe altii: cel bogat – pe cel sarac, cel cumpatat
– pe cel nechibzuit, cel sanatos – pe cel neputincios, cel slobod – pe cel
întemnitat, cel puternic – pe cel necajit, cel împuternicit – pe cel neajutorat
si asa mai departe. Iata de ce cuvintele: „Ce-mi pasa mie de el?” trebuie sa
fie izgonite din mijlocul crestinilor.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 61.
SFASIEREA HAINEI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Trupul, vremelnica haina a
sufletului, este stricacios si nu da masura adevaratei vieti a omului.
Adevarata viata este viata spirituala. Daca îi sfâsii omului haina, el nu
moare, ramâne în viata. Tot asa se întâmpla când moartea secera trupul, dându-l
putreziciunii: sufletul ramâne viu. Îngrijiti-va mai mult de suflet, de
mântuirea lui.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 263
PODOABELE PRIMĂVERII
- SF. INOCHENTIE AL ODESEI -
Orisicât de bogata si de împodobita ar fi natura în timpul primaverii,
totusi sufletul înnoit de harul dumnezeiesc este mult mai împodobit si mai
bogat în florile virtutilor – într-însul se gaseste si floarea cea alba a
nevinovatiei si curatiei inimii si floarea cea roza a binefacerii si dragostei
catre aproapele si floarea cea albastra a contemplatiei si întelepciunii
duhovnicesti si floarea cea galbena a înfrânarii si ostenelii.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 44.
ATASAMENT
- SF. IOAN DE KRONSTADT -
Priveste orice lucru din aceasta lume
ca pe o umbra inconsistenta si nu-ti lega inima de nimic. Alipeste-te de
Singurul Dumnezeu nestricacios, nevazut si plin de întelepciune, „neprivind noi
la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt
trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice” (2 Corinteni 4, 18).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 162.
GHEATA
Sfantul Inochentie al Odessei
Oare stiti voi câte legi s-au
avut în vedere la formarea ghetii, iarna? Colea, pe cel mai neînsemnat pârâu,
pe cea mai mica balta, s-a repetat, în forma, ceea ce s-a întâmplat oarecând cu
muntii cei uriasi si la formarea acelor stânci uriase dintr-însii, la care nu
te poti uita fara de mirare si spaimântare! Toate acestea si altele multe sunt
de ajuns pentru a încredinta pe oricine ca haina cea aspra si grea pe care
iarna la venirea sa o arunca în spinarea pamântului pentru a apara de multimea
gerului si de moarte cele încredintate sânurilor lui, desi s-ar parea ca se
formeaza la întâmplare, totusi ea întotdeauna este tesuta de o mâna mult
iscusita, dupa un model si într-un chip de mai înainte hotarât, dupa masura
trebuitoare si cu toate podoabele cu putinta.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 83
Compoziția muzicală
- Arvo Part -
Fara frica de Dumnezeu, nu exista
muzica – nici activitate creatoare adevarata. Nevoia de a gasi ceva nou.
Cautarea noului trecând prin nefiinta. Fa-te un „nimic” înainte de toate. Caci
dincolo de neant, ceva este. Se cuvine sa cream legatura cu acest ceva. Dar,
mai întâi, trebuie sa ne curatim.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 65.
CĂRȚILE
- Arhiep. JUSTINIAN CHIRA -
Gândurile scriitorilor, ca toate
gândurile mari, ca toate paginile serioase ale cartilor bune sunt crâmpeie
rupte din sufletul celui ce le-a creat si de aceea aceste gânduri se citesc cu
sfiala si nu în fuga, ca o reclama ieftina si banala. În vechime, orice carte
era considerata sacra, chiar daca nu avea nimic religios în ea si era citita si
ascultata cu un fior de sfintenie. O carte este o fiinta vie. Când pun mâna pe
Sfânta Scriptura, e un contact direct cu Dumnezeu, cu Moise, cu Proorocii, cu
Apostolii…
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 16
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu