Proză
spuzită de lumina lirismului
Începând cu
titlu și coperta, volumul care poartă semnătura Vasilicăi Grigoraş ,,Simple
Adorații: Impresii de călătorii; Haibun-uri”, Editura PIM, Iași, 2020 invită
cititorul la un popas agreabil spre lectură, îl captivează de la primele pagini
și-l îmbie să tot zăbovească răsfoind pagină cu pagină. Acest lucru ni-l
confirmă și poeta, scriitoarea, eseista Florica Pățan: „Citind cartea, avem
senzația că Vasilica Grigoraș a urmat îndemnurile din lecturile lui Mark Twain,
în sensul de a explora, a visa și a descoperi, rezultatul fiind pe măsura
așteptărilor – trăiri emoționale intense, cunoștințe noi integrate în sistemul
propriu de cultură și, finalmente, această carte de suflet, cu viziuni largi,
generoase, caritabile, despre oameni, lucruri, monumente, ca și cum mintea nu
poate să-și întrerupă acea călătorie, iar autoarea ne conduce vizual, cognitiv
și afectiv pe traseele deja cunoscute ei, reconstituind, retrăind, continuând
într-un fel călătoriile”.
Cartea de
adnotări despre călătorii în timp și în spațiu este o mărturisire a autoarei,
venită din ,,tolba inimii”, cu acea gingășie lirică, ca și cum însuși un trimis
celest îi îmbracă în haină de sărbătoare cuvântul, ce ne poartă spre anii
inocenței, ai mirosului de ,,mamă”, ai dorului de Dumnezeu.
Proza
volumului este ,,presărată cu poeme de inspirație japoneză (haiku-uri) și
tristihuri, ceea ce în literatura niponă poartă numele de haibun”. Astfel
descrierile de călătorie spuzite, pigmentate cu fragmente, ipostaze poetice dau
plusvaloare volumului și îl fac mai captivant.
Prefațată de
trei personalități literare, Florica Pățan, Pr. Marcel Miron și Georgeta Petre,
cu o rigurozitate de apreciat, volumul se bucură de o reală încărcătură
emoțională a lectorului. „Vasilica Grigoraş ştie să transmită, cu emoţie,
adevăruri universal valabile, starea de creştere a fiinţei pe drumul imaginar
al înţelegerii spre tărâmul comun, situat în sfera idealului şi sensibilităţii
multora dintre noi.” (Ana Urma)
Vasilica
Grigoraș, o scriitoare complexă, abordează diferite genuri și specii literare,
ceea ce o situează printre penele ascuțite ale vremii.
Revenind la
volum, autoarea iubitoare de călătorii, mai ales a pelerinajelor, ne-a împărtășit
stările și sfințenia locurilor. ,,O călătorie este întotdeauna un album de
imagini pe pelicula ochiului şi a minţii, iar o carte despre călătorie este
scrisă mai întâi în inimă”.
Amintiri ce
se revarsă tumultos peste ani și ani: ,,val de amintiri –/ foşnetul proaspăt de
vânt/ zburdând pe alei. Clipele se înşiră ca mărgelele de toate culorile în
colierul vieţii. Imagini ale unor frânturi de viaţă, amintiri, încă foarte vii
de când am început să deschid ochii spre lume şi să cunosc familia, oamenii și
satul în care creşteam. Aş putea spune că am crescut precum un vlăstar fraged
la umbra pomului roditor, MAMA”.
Scriitoarea
Vasilica Grigoraș, cu duioșie își descrie copilăria alături de cei dragi. Mama
fiind cea care i-a sădit sămânța bună pentru un rod bogat. Mama, prin exemplul
său a învățat-o hărnicia, învăţătura şi credinţa. Autoarea mărturisește că a
citit undeva că „un copil este ca un copac; dacă se strâmbă de mic, nu se mai
poate îndrepta”. Este convinsă că mama ei a știut acest lucru şi a avut grijă
să-și crească drepţi copiii. Pentru acest lucru, cu pioșenie și adorație
autoarea îi spune: „îţi mulţumesc MAMĂ!” și aievea: Chipul mamei -/ sfântul
talisman pentru/ întreaga viaţă”. (Te port în suflet mamă dragă)
Credința i-a
fost mereu reazăm Vasilicăi Grigoraș. Filonul creștin, bine înfipt încă din
pruncie, și-a păstrat puritatea. Cartea parcurge etape existențiale, de la
naștere la maturitate. Timpul i-a arătat frumusețea, curățenia și profunzimea
satului românesc, graiul și portul țăranilor noștri. (Satul, sufletul
românului)
Descoperim
în carte descrierea unor locuri unice în felul lor, atât prin peisajele
naturale cât și prin adâncimea credinței ortodoxe strămoșești din toate
colțurile binecuvântate ale țării noastre. Dobrogea, Vrancea, la mănăstirile
nemțene, la cele din Bucovina, Moldova, până în Maramureș. Nu a lipsit Tara
Făgărașului, cu Șinca Veche, Sâmbăta de Sus, Prislop de unde a primit
binecuvântarea Părintelui Arsenie Boca, numit și Sfântul Ardealului. Fiecare cu
tainicul său, Vasilica prin aceste drumeții/pelerinaje a atins norii cu mâna
bucuriei și luminii printr-un lung șir de rugăciuni necontenite.
„Autoarea
reușește să dea sens de vacanță peregrinărilor sale, atentă să capteze, să
absoarbă şi să interiorizeze tot ceea ce ochiul pământeanului ar putea insera
pe retina sufletului… Astfel, obiectivele trecute în revistă sunt descrise în
așa fel încât să te simți într-o stare ubicuă, purtând, cum altfel, statutul
asumat la începutul lecturii: turist, vizitator, pelerin. Toate cele relatate
primesc o atenție distribuită în mod egal, din punct de vedere descriptiv… Ele
stârnesc dorința de a nu-ți afla liniștea până nu atingi, nu doar cu spiritul,
acele artefacte, ca nevoie a plinătății persoanei umane. Dacă nu ai această
împlinire, ai bucuria de a te găsi în fața unor adevărate lecții de istorie sau
de geografie, și, spre bucuria mea ca duhovnic, de adâncă spiritualitate și
trăire creștină autentică.” (Pr. Mircea Istrătucă)
Fișa sa de
autor de la sfârșitul volumului, autoare a peste 15 volume și peste 20 de
volume colective şi antologii, precum și referințele critice aparținând unor
nume sonore ale literaturii, culturii și spiritualității române, completează
profilul scriitoarei Vasilica Grigoraș.
Vasilica
Grigoraș o prezență necesară în istoria literară! În Grădina Maicii Domnului,
autoarea își ridică ruga spre Maica Sfântă, pentru normalitate, iubire și
iertare, ca o mărturisitoare a credinței ortodoxe. Acum, avem nevoie mai mult
ca niciodată de întărirea în credință, ca împreună să fim mărturisitorii lui
Hristos.
——————————–
Mariana GURZA
Timișoara
7 decembrie,
2020
http://armoniiculturale.ro/…/mariana-gurza-proza…/
http://www.logossiagape.ro/…/mariana-gurza-proza…/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu