ROMÂNIA - PRIDVOR AL RAIULUI
- Arhim. Iustin Pârvu -
Harul preotului
Acum este momentul cel mai
prielnic să ne legăm de părintele nostru duhovnicesc, să ne legăm de
epitrahilul părintelui, pentru că el este cel care leagă și dezleagă, el este
cu cheia Împărăției. Mântuitorul bate la ușa inimii fiecăruia și părintele ia
cheia și descuie și intră Mântuitorul Hristos. De aceea trebuie să fim foarte
atenți, să dăm cinste Bisericii, căci este corabia care ne duce pe valurile
mării care ne poartă.
Cu iscusința preotului este dusă
corabia mântuirii acesteia creștinești. E singurul om care mai poate avea
îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, că de aceea l-a ales cu harul Lui ca să
poată ridica și sufletul celui care i se încredințează. Preotul este cel cu
care dumneavoastră trebuie să fiți într-o strânsă colaborare, într-o ajutorare
permanentă pentru ca să putem ajunge ca într-adevăr să cucerim Împărăția lui
Dumnezeu.
România - pridvor al
raiului
Spune Sfântul Ioan de Kronstadt
că munții, apele, văile, grădinile, livezile împreună cu Biserica formează
pridvorul de intrare în Împărăția lui Dumnezeu. Păi, vedeți dumneavoastră țara
noastră e un pridvor de intrare în Împărăția lui Dumnezeu. Biserici peste tot,
mănăstiri, mormintele voievozilor, ale domnitorilor noștri, ale eroilor noștri,
toate acestea formează o pregătire a noastră de intrare în Împărăția lui
Dumnezeu. Intri într-o biserică și vezi picturi, sfeșnice, lumânări aprinse,
cântări frumoase, intri din ce în ce mai sfios, tot mai sfios până în fața
Sfântului Altar, acolo unde ne împărtășim cu sângele și trupul Mântuitorului
Iisus Hristos. Asta este Biserica creștin-ortodoxă.
Dumneavoastră formați în
pelerinajul acesta un misionarism, formați o călătorie sfântă, mergeți peste
tot și vizitați și vedeți, vă completați cu ceea ce nu e la dumneavoastră în
suflet, mergeți acasă mai îmbogățiți, mai dispare din monotonia aceasta a noastră,
mai ies copiii, mai ies tinerii, mai ies bătrânii pentru o prefacere înspre
bine. Este o apă care mereu trebuie să se miște. Ce înseamnă o apă care zace
într-un dulap închis? Când i-ai dat drumul și vine apa care curge, o schimbă,
îi dă altă coloratură. La fel este și creștinul nostru, din popas în popas se
spovedește, se împărtășește, se reînnoiește, regenerează viață noastră
creștină, din ce în ce.
Televizorul și
calculatorul sunt învățătorii noștri
Dar în loc de duhovnici acum
învățătorul nostru este televizorul sau calculatorul. Acolo e tata și mama,
acolo e și duhovnicul, acolo e tot. Acolo e și iadul. Nu sunt împotriva
televizorului și a tehnicii, să nu se uite omul la televizor, să nu folosească
calculatorul. Să le folosească, dar cu înțelepciune și atâta vreme cât e pentru
zidirea lui sufletească! În momentul în care nu mai e pentru zidirea
sufletească, nu-l mai folosim.
Se spune că copii sunt răi,
tineretul e rău. Păi, cine îi formează? Noi. Stă și bunicu, și bunica, și tata,
și mama stăm acolo la televizor, toate drăcoveniile le văd și unii și alții.
Apoi degeaba bați clopotele: „Vino acasă, la ora 9 să fii aici! Cel târziu
10-11. Altfel nu te mai duci, stai acasă”. „Cum să nu mă duc!?”. Și vin la ora
3. Azi așa, mâine așa, vine momentul să-l scoată afară din casă. Vine cu
drepturile omului, n-ai ce să-i faci, drepturile elevului. Tu nu mai ai niciun
cuvânt de spus că vine cu drepturile. Dacă îl iei aspru cumva, se duce și te
reclamă la biroul politic, la PCR merge acolo. Că nu-i alt guvern, tot PCR-ul
e.
Chemarea neamului
nostru
Măi, să nu uităm că suntem
ortodocși, să nu uităm că suntem botezați și că avem o datorie: „Câți în
Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat”. Să ne îmbrăcăm în Hristos!
Acesta este chemarea neamului nostru. Nu am trăit în bogăție, în averi și-n
îndestulări, avem însă această mare bogăție a Ortodoxiei care a rămas pentru
toată Europa, nu numai pentru noi. Să știți că toată lumea tânjește după o
viață creștin-ortodoxă; o dovedesc românii care se duc prin Spania, se duc prin
Germania, prin Franța, prin Italia.
Parcă și ăsta e un rost,
împrăștierea asta a românilor, ca să ducă frumoasa învățătură ortodoxă, cea de
2000 de ani a Sfântului Apostol Andrei în întreaga lume. Să o ducă la toate
popoarele păgâne. Să știți că spun cu multă durere, Occidentul este aproape
păgânizat. Constituția ateistă a Europei crește și se dezvoltă tot mai mult și
în Răsărit, în zona noastră; pericolul este din ce în ce mai mare. Vin cu toate
sistemele și cu toate planurile drăcești care să sufle, să-L detroneze pe
Hristos din inimă și din mintea creștinilor.
Răspunderea
creștinului
Vedeți, religia, școala este așa
cum este; icoana stă la cheremul unui director de școală. Vrea domnul director
să rămână icoana, rămâne, nu, afară cu ea! Iată că pe noi înșine ne măcinăm și
ne distrugem, noi, fiii acestei țări, ne măcinăm și ne consumăm unii pe alții,
cu planurile și cu directivele străinilor și noi numai executăm. Ca să fim
directori, să fim bine plătiți, bine cotați, putem distruge orice. Vine un
manual de istorie, îl primim; vine un manual de religie, îl primim și pe acela,
vine un manual de sociologie, și tot așa. Nu ne interesează cum este, că Ștefan
cel Mare a existat sau că n-a existat sau că știu eu ce alt scriitor de-al
nostru, Eminescu a fost sau n-a fost, că a fost polonez, că a fost ucrainean,
că a fost român, nu se știe ce, dar nu mai este nici Eminescu.
Cu mult regret vă spun că se
întâmplă lucrurile acestea spre desființarea noastră ca nație și ca trăitori ai
acestor ani frumoși ai neamului nostru. De aceea avem o răspundere înaintea lui
Dumnezeu. Să știți că nu rămâne neîntrebat la judecată nici un creștin-ortodox,
despre ce a lucrat el în viața lui de toate zilele. Nu o să-l întrebe câte
averi sau câte moșii și cu câte sisteme economice a colaborat! O să te întrebe:
„Ce ai făcut tu pentru Hristos, ce ai făcut pentru botezul tău, ce ai făcut
pentru numele tău de creștin?”. Acestea vor fi întrebate. Și atunci sigur că
vom da răspuns fiecare după ceea ce am făcut, după ceea ce am mărturisit.
Că, după cum spune Evanghelia:
„dacă v-ați lepădat înaintea oamenilor de numele Meu, și Eu mă voi lepăda
înaintea îngerilor Domnului”. Și iată că aceasta este misiunea noastră de
ortodocși, să mărturisim și dacă se poate, să murim pentru această frumoasă
învățătură a Evangheliei. Care a fost viața Mântuitorului? 33 de ani pe pământ,
persecuții, prigoane, ucideri, răstignire și Învierea. Așa e și neamul nostru,
mergem cu toții în această suferință, în această greutate, ca neamul nostru să
învieze prin Hristos. Dumnezeu să vă călăuzească!
(Extras din „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. V
STIINTA STIINTELOR SI ARTA ARTELOR
- Sfantul Ioan din Kronstadt -
Împatimirea sufletului de cele pamântesti si trupesti pâna la uitarea de
Dumnezeu vine de la diavolul, care face ca, atunci când ni se leaga inima de
cele pamântesti si trupesti, ea sa devina vasul spurcat al patimilor, în loc sa
priveasca cu chibzuinta spre cele de Sus si sa fie vas duhovnicesc si templu al
Duhului Sfânt. „Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona” (Matei 6, 24),
lui Dumnezeu si averilor lumesti, lui Dumnezeu si trupului, lui Dumnezeu si
lumii, lui Dumnezeu si desfatarilor; de aceea, a sti sa-ti conduci trupul si
inima este stiinta stiintelor si arta artelor. Sunt când trup, când suflet. Ce
nestatornicie! Câta nerecunostinta! Ce lene! Si câta îndelunga-rabdare de la
Dumnezeu! Dar oare cât timp voi fi schimbator ca luna sau ca un caleidoscop?
Întareste-ma, Doamne, fa-ma sa stau pe piatra poruncilor Tale!
Sfantul Ioan din
Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2005, p. 239
ALERGAREA DUPA FLUTURI
- Sfantul Simeon din Dajbabe -
Întocmai precum copiii alearga
veseli pe câmp dupa fluturi, tot astfel cei nepriceputi alearga dupa slava
lumii.
Sfantul Simeon din
Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean, Ed. St.
Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St.
Symeon’s , p. 37-53
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu