GEORGE MANDICESCU - Bolojan și Maia Sandu vs. Nicușor Dan de Ziua Europei

 

Bolojan și Maia Sandu vs. Nicușor Dan de Ziua Europei

 

De Ziua Europei, Bolojan a vorbit despre Europa. Maia Sandu a vorbit despre Europa. Nicușor Dan a vorbit despre „destinul occidental” al României. Ceea ce pare o nuanță. Dar în politică, nuanța este locul în care se ascunde camionul.

Pentru că „pro-european” și „pro-occidental” nu mai înseamnă automat același lucru. Nu în lumea de azi. Nu când Statele Unite au propriile interese, Europa are propriile interese, iar România, teoretic, ar trebui să aibă propriul popor. Detaliu mic, știu. Poporul. Acea formalitate care mai apare din când în când între două negocieri strategice.

Bolojan a spus limpede: „Astăzi este Ziua Europei. E și ziua noastră.” Maia Sandu a spus limpede: Republica Moldova vrea în Europa și muncește pentru asta în fiecare zi. Nicușor Dan, în schimb, a ales formula elastică: „pro-occidental”. Adică nu neapărat Europa. Nu direct Europa. Nu Europa ca proiect politic central. Ci Occidentul, această umbrelă frumoasă sub care poți băga și Bruxelles-ul, și Washingtonul, și o conferință de securitate, și o poză cu zâmbet protocolar, și o schimbare de direcție pe care nu ai explicat-o nimănui.

Aici este problema. Nicușor Dan nu pare că vrea doar o Românie europeană. Pare că Europa nu îi mai ajunge. Pare că, în capul lui politic, România trebuie împinsă mai aproape de SUA, chiar dacă asta înseamnă să relativizeze legătura cu Europa. Nu o spune brutal, pentru că brutalitatea cere curaj. O spune tehnic. O spune rece. O spune în limbaj de seminar: parteneriat corect, solid, echitabil cu Statele Unite. Foarte frumos. Doar că nimeni nu l-a ales președinte ca să mute România, centimetru cu centimetru, din centrul proiectului european spre o dependență strategică nouă, fără să întrebe pe nimeni.

La început de mandat, Nicușor Dan avea relații foarte bune cu Franța. Parisul părea partenerul natural. Europa politică părea casa în care România urma să joace mai serios. Acum, cel puțin în aparență, relația aceea s-a răcit. Nu mai vedem aceeași energie cu Parisul. Nu mai vedem acțiuni consistente pe axa europeană. În schimb, vedem un președinte care, de Ziua Europei, critică Europa folosind exact temele preferate în discursul american: Germania a greșit cu gazul rusesc, Europa a greșit cu energia nucleară, Europa a greșit cu industria de apărare, Europa a greșit cu țintele de mediu, Europa a acționat ideologic.

Sigur că Europa a greșit. Toți greșesc. Inclusiv cei care cred că America nu are interese, ci doar sentimente frumoase față de Carpați. Dar una este să critici Europa din interior, ca european, ca să o întărești. Alta este să folosești criticile împotriva Europei exact în momentul în care România ar trebui să spună clar unde îi este casa.

Bolojan a înțeles miza. Pentru el, Europa înseamnă reguli, lege egală pentru toți, instituții puternice, respect pentru banul public, tăierea privilegiilor. Asta este Europa care doare sistemul. Nu Europa cu steaguri și fotografii. Europa care intră în companii de stat, în agenții, în contracte, în sinecuri, în primării, în consilii de administrație și întreabă: voi aici munciți sau doar vă transmiteți funcțiile prin testament?

Maia Sandu a înțeles și ea miza. Pentru Moldova, Europa este direcția. Este ieșirea din zona gri. Este proiectul de pace. Este promisiunea că un stat mic poate trăi după reguli, nu după frica de imperii. Maia Sandu nu a simțit nevoia să spună de Ziua Europei: „Da, Europa, dar să nu uităm că a greșit la nuclear.” Pentru că oamenii care încă se luptă să intre în Europa nu își încep discursul de aderare cu procesul-verbal al defectelor.

Nicușor Dan a făcut altceva. A luat Ziua Europei și a transformat-o într-o pledoarie pentru „Occident”, cu o anexă critică despre Europa. Asta nu e întâmplător. Asta e repoziționare. Iar repoziționarea aceasta se face fără consultare publică. Fără dezbatere reală. Fără să întrebe românii dacă vor o Românie ancorată prioritar în Europa sau o Românie folosită ca pion într-un joc american mai mare.

Românii sunt masiv pro-europeni. Nu pentru că sunt naivi. Nu pentru că adoră birocrația de la Bruxelles. Ci pentru că au văzut diferența. Au văzut drumuri, bani europeni, libertate de circulație, modernizare, salarii crescute, orașe schimbate, sate conectate, copii plecați la studii, oameni întorși cu idei, instituții obligate măcar uneori să respecte reguli. Europa nu e perfectă. Dar pentru România, Europa a fost cea mai mare ruptură de lumea veche a obedienței, corupției și fricii.

Și acum vine Nicușor Dan și spune, elegant, că România trebuie să fie „pro-occidentală”. Nu sună grav. Așa începe mereu. Cu un cuvânt mai larg. Cu o formulă mai comodă. Cu un concept care pare să includă totul. După care descoperi că, de fapt, în acel „Occident” Europa devine fundal, iar SUA devine direcție.

Va veni un moment, mai repede decât credem, în care România va trebui să aleagă. Nu între Vest și Est. Asta e alegerea veche. Alegerea nouă va fi între Europa și Statele Unite atunci când interesele lor nu vor mai coincide. Pentru că nu vor coincide mereu. Europa va avea propriile priorități industriale, energetice, militare, comerciale. SUA va avea propriile priorități. Iar România va trebui să decidă dacă este stat european cu parteneriat american sau teritoriu strategic american cu steag european la intrare.

Nicușor Dan pare că a ales deja. Și asta este grav. Nu pentru că SUA ar fi dușmanul României. Nu este. SUA este un aliat esențial. Dar un aliat nu trebuie confundat cu destinul. Un parteneriat nu trebuie transformat în subordonare. Iar România nu trebuie scoasă încet din logica europeană doar pentru că un președinte consideră că „pro-occidental” sună mai mare, mai geopolitic, mai prezidențial.

România nu a intrat în Uniunea Europeană ca să ajungă, după 20 de ani, într-o sală unde cineva îi explică discret că Europa e bună, dar Washingtonul știe mai bine. Nu am schimbat obediența față de Moscova cu entuziasmul de a fi ascultători în altă direcție. Sensul Europei pentru România a fost tocmai acesta: să ieșim din logica imperiilor și să intrăm în logica regulilor.

De aceea mesajul lui Bolojan este mult mai important decât pare. El nu a vorbit despre Europa ca decor, ci ca instrument de reformă internă. Europa înseamnă să tai privilegiile. Să cureți statul. Să scoți rețelele din instituții. Să înlocuiești obediența cu competența. Să nu mai lași banul public să fie împărțit între familii politice, amante administrative, verișori bugetari și baroni locali care au descoperit că dezvoltarea României înseamnă dezvoltarea propriului cont. Mai patriotic și suveranist ca asta nu există.

Nicușor Dan, în schimb, pare prins în altă hartă. O hartă în care România trebuie să fie „credibilă” în Occident, să își apere interesele, să facă alianțe, să nu primească ordine de la liderii europeni. Corect. Dar întrebarea este simplă: când ai terminat de criticat Europa cu vocabularul strategic al Americii, cine mai rămâne centrul politic al României? Bruxelles-ul? Parisul? Berlinul? Sau Washingtonul?

P.S. Iar anularea recepției de Ziua Europei de la Cotroceni vine ca o ironie aproape perfectă. Dacă se confirmă informațiile pe surse că au existat refuzuri importante din zona pro-reformă, pro-europeană, iar sala risca să rămână prea prietenoasă cu PSD și AUR, imaginea e devastatoare. Să anulezi recepția de Ziua Europei pentru că Europa reală nu mai vine, dar rămân oamenii care iubesc Europa doar când virează bani.

Nicușor Dan nu mai joacă doar cartea europeană. Joacă o carte pro-americană ambalată în „pro-occidental”. Problema este că românii nu au fost întrebați dacă vor această schimbare de axă. Ei au votat o Românie europeană, pro-reformă, anti-privilegii. Au votat împotriva sistemului vechi. Au votat pentru Bolojan premier, pentru reforme, pentru curățenie. Nu pentru ca România să fie repoziționată discret între Europa și SUA, cu poporul invitat să aplaude după ce decizia a fost deja luată.

La mulți ani, Europa. Și la mulți ani României, dacă mai apucă să fie întrebată în ce direcție vrea să meargă

 

Trimis de: GEORGE MANDICESCU